Linkuri accesibilitate

Doina Ioana Străisteanu: „Avem 40 de plângeri şi nici una nu vizează drepturile persoanelor LGBT”


Doina Ioana Străisteanu

Doina Ioana Străisteanu

Cum a funcţionat legea antidiscriminării în 2013?


Interviu cu avocata Doina Ioana Străisteanu, membra Consiliului pentru prevenirea şi combaterea discriminării.

Europa Liberă: În acest an a fost creat Consiliul pentru prevenirea şi combaterea discriminării în Republica Moldova. Astăzi, putem spune că acesta a devenit funcţional?

Doina Ioana Străisteanu: „Da este funcţional pentru că are în examinare în jur de 40 de plângeri în baza la diverse criterii protejate. Avem deja patru decizii emise şi următoarele şapte urmează. Noi avem ore de audienţă, facem şedinţe de audieri pe cazuri. Nu avem tot personalul deocamdată, nu sunt toţi juriştii angajaţi, dar asta urmează a fi făcut. În principiu, cei patru jurişti deja angajaţi - ne permite să examinăm aceste plângeri.”

Europa Liberă: Linia fierbinte deocamdată nu a fost lansată?

Doina Ioana Străisteanu: „Oficial nu a fost lansată, dar există o linie fierbinte la secretariat. Există şi un robot de maşină care poate înregistra apelurile parvenite de la cetăţeni în afara orelor de muncă. Linia fierbinte însă nu este atât de populară pentru că nu a fost o lansare oficială. Şi asta pentru că să te focusezi în a primi cât mai multe plângeri nefiind pregătit să le examinezi ar fi o problemă. Lansarea publică a numărului va fi mai târziu, în iarnă.”

Europa Liberă: O precizare: Consiliul are pârghii pentru a-i pedepsi pe cei care se adevereşte că au avut un comportament discriminatoriu faţă de unii oameni?

Doina Ioana Străisteanu: „Depinde ce numiţi dvs. pârghii. Dacă vă referiţi anume la amendarea celor care sunt recunoscuţi că ar fi discriminat noi nu avem atribuţii directe în domeniu. Dar aceasta nu înseamnă că noi nu avem pârghii. Legea ne permite să formulăm recomandări pentru a opri încălcarea faţă de petiţionar atunci când o constatăm. Ne permite să facem recomandări de sistem, nu numai celui care pretins a discriminat , dar şi altor care sunt direct implicaţi în rezolvarea problemei. În deciziile Consiliului existente noi am formulat recomandări. În cauza Ursu, de exemplu, a fost recomandat Ministerului Educaţiei să pornească proceduri disciplinare faţă de pedagogii care s-au făcut responsabili de victimizare şi hărţuire a elevei. Am făcut recomandări cu privire la asistenţii psiho-pedagogici să fie instituiţi. Într-adevăr, la moment nu putem amenda, dar facem procese verbale şi le trimitem instanţei de judecată, atunci când credem că o simplă recomandare nu va fi suficientă. Deocamdată, nu vă putem spune cum instanţele de judecată examinează pentru că abia s-a început examinarea acelor procese verbale contravenţionale pe care noi le-am expediat.”

Europa Liberă: Dar nu aţi simţit nevoia unor modificări în legislaţie astfel încât Consiliul să aibă pârghii clare de a-i pedepsi pe cei care comit acte de discriminare?

Doina Ioana Străisteanu: „Într-adevăr, pe mai multe cazuri nouă ne-a fost mai mult decât evident că ar fi fost probabil mai potrivit ca Consiliul să aplice la direct amenzi. Asta pentru că, în multe cazuri, reclamaţii, cei despre care se pretinde că au discriminat, au deseori un comportament indecent, sfidător faţă de Consiliu, fie că nu prezintă informaţia când li se cere, fie că fac scandal. Intenţionăm să venim cu propuneri de modificare a legislaţiei. Până atunci va fi clară şi poziţia instanţelor judecătoreşti la examinarea proceselor verbale ale Consiliului.”

Europa Liberă: Înainte de a fi adoptată legea anti-discriminare, cercuri religioase şi alte grupuri conservatoare au organizat mai multe proteste - toate îndreptate împotriva comunităţii LGBT. Astăzi, când deja funcţionează Consiliul, se adevereşte cumva că cele mai multe plângeri vin din partea acestei comunităţi?

Doina Ioana Străisteanu: „Avem 40 de plângeri înregistrate, nici una din ele nu se referă la încălcarea drepturilor persoanelor LGBT. Nici o persoană din această comunitate nu a depus nici o plângere. 35 la sută din toate plângerile se referă la persoane cu dizabilităţi. Copii, mame care îngrijesc copii cu dizabilităţi prevalează la moment.”

Europa Liberă: În practică, cum funcţionează Consiliul? Ce paşi urmează după ce o persoană a depus o plângere în care sesizează un caz de discriminare?

Doina Ioana Străisteanu: „După depunerea plângerii, preşedinta Consiliului numeşte un membru raportor din acei cinci membri. În 10 zile de la primirea plângerii membrul raportor cu juristul de la Consiliul examinează şi formulează cereri către reclamat şi către petiţionar dacă e cazul pentru informaţii suplimentare. În aceste cereri părţile sunt întrebate şi despre admisibilitatea plângerii, dacă, de exemplu, nu se referă la evenimentele petrecute înainte de 1 ianuarie 2013, când a intrat legea antidiscriminare în vigoare. Totodată se numeşte şi şedinţa de audieri, care este o posibilitate pentru părţi câteodată să se reconcilieze, am avut şi asemenea cazuri, alteori să-şi pună întrebări reciproc, să aibă un dialog. Facem şi investigare la faţa locului atunci când este necesar. După şedinţa de audieri părţile au 5 zile la dispoziţie pentru a prezenta documente suplimentare. După care, în 10 zile are loc şedinţa de deliberare şi se emite decizia. Decizia Consiliului poate fi contestată în contenciosul administrativ.”

Europa Liberă: Apropo, cererea poate fi depusă doar de persoana care s-a simţit discriminată sau de o a treia persoană, care a fost martora unui caz de discriminare?

Doina Ioana Străisteanu: „Plângerea pe discriminare trebuie să o depună persoana care a avut de suferit sau poate să o facă prin reprezentant. Fără susţinerile victimei discriminării Consiliul nu va putea examina pentru că ceea ce pentru cineva este discriminator pentru altcineva nu este. Spre exemplu, ministra muncii, doamna Buliga, a declarat că în Republica Moldova femeile primesc mai puţin plata muncii cu aproximativ 25 la sută. Până acum în Consiliul nu avem nici o plângere de la vreo femeie cu privire la plata inechitabilă a muncii sale. Asta înseamnă că ori persoanele nu cunosc sau sunt mulţumite de situaţie. Şi atunci cum o terţă persoană poate să depună o plângere pe acest caz? Intrăm într-o situaţie de imposibilitate de a aprecia faptele. Şi atunci mergem din perspectiva victimei care ne descrie faptele, ne zice ce anume a deranjat-o şi de ce crede că este discriminată. După aceea mergem să examinăm. Şi reclamatul trebuie să fie şi el informat despre ce anume i se pretinde şi de ce anume este discriminare li nu altceva.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG