Linkuri accesibilitate

Prima Doamnă a Republicii Moldova, invitata Valentinei Ursu, în emisiunea „La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă”.



I-am admirat mereu pe cei care fac binele. Pentru că să faci bine nu este atât de greu. În unele cazuri, nu trebuie decât să vrei sa fii mai bun. Iar aceasta ar însemna să le oferim celor mai necăjiți o hăinuță, o jucărie sau ceva de mâncare, atenție și sprijin. Despre anotimpul dărniciei, despre cei care dau şi cei care primesc, vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Acum, în toiul sărbătorilor de iarnă, asociațiile de binefacere ies la lumina reflectoarelor și a blițurilor. „Nouă ne pasă”, „noi avem inimă”, „ne interesează soarta celor oropsiți”, „vrem să-i ajutăm pe cei mai triști ca noi” – sunt textele cu care filantropii încearcă să înmoaie sufletele celor milostivi, celor care bagă mâna în buzunar și donează pentru o cauză nobilă.

Europa Liberă a căutat să afle ce cred oamenii întâlniți ocazional la Pîrîta despre bunătate la moldoveni.

- „Dacă am posibilitate, ajut. Eu singur sunt invalid și pe mine trebuie să mă ajute cineva.”

- „Мимо не прохожу человека, когда вижу что действительно он нуждается в чем-то.”

- „Demult nu se mai ajută unul pe altul. Probabil că, e diferența aceasta socială între bogați și între săraci.”

- „Depinde de bunătate, depinde de educație.”

- „Depinde de categorie, de mentalitet, de studii, de cei șapte ani de acasă, cu toată că societatea se schimbă destul de rapid, acum este mai dură, mai invidioasă.”

- „Cel sărac, înțelegând situația, ajută.”

- „Sărac pe sărac. Și săracul pe bogat, dar bogatul niciodată nu o să îți dea, nici nu îl crede pe cel sărac.”

- „Binefacerea la moldoveni cred că există, dar nu mult.”

- „Dacă înainte din cât omul avea, reușea să se mai împartă cu rudele, cu vecinii, acum totul pune la grămadă, dar nu dă la nimeni.”

- „La o bună parte este sentimentul acesta de ajutor reciproc, la altă bună parte nu a fost și nici nu are să fie.”

- „La noi în Moldova nu există cei bogați să ajute pe cei săraci.”

- „Mai degrabă, se ajută între ei, bogatul pe cel bogat și săracul pe cel sărac, cu ce poate.”

- „Iaca, să treacă unul cu mașina, o mașină de aceea mare, frumoasă și poate are mii și sute acolo, el nu are să îți dea o copeică. Dar acel sărac, care nu are, cu un bănuț, cu doi, el poate să te ajute.”

- „Acei bogați baldeesc prin baruri, prin restoranuri.”

- „Oamenii bogați uită de unde au ieșit, de unde au provenit.”

- „Binefacerea e să dai ceva din surplusul tău sau poate chiar și ceea ce nu îți trebuie să i-l dai cuiva. Moldoveanul, chiar dacă nu-i trebuie, are obișnuința să îl țină undeva dosit, dar nu prea să îl dea.”

- „Săracul mai degrabă ajută pe sărac decât acel bogat. Acel bogat nici nu vrea să se uite la tine.”

- „Unii sunt prea bogați, nu vor să se împartă cu ceilalți.”

La Pîrîta

La Pîrîta

- „Săracul pe sărac, în primul rând, dar bogatul pe sărac – mai rar.”

- „Bogat nu prea am auzit. Probabil că, le pare că încă nu au acumulat de-ajuns. Și nu au niciun hotar, niciun nivel până la cât să acumuleze. Aceasta e o boală, probabil, acum, de acumulare și mai mult pentru sine.”

- „Se mai fac și acte de caritate, dar așa, că sunt organizate de cineva.”

- „Unul din principiile mele de viață e: dacă poți să faci bine și să faci o binefacere, trebuie să o faci.”

***

Se spune că sunt unii, care dau puţin din belşugul pe care îl au, şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia. Sunt alţii care, puţin având, dau totul. Este bine să dai, când ţi se cere, dar şi mai bine – fără să ţi se ceară, din înţelegere. Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi. Despre binefacere la moldoveni vorbim și cu Margareta Timofti, soţia preşedintelui țării.

Margareta Timofti

Margareta Timofti

Margareta Timofti: „Bunătatea, altruismul, mărinimia și compasiunea sunt calități care caracterizează poporul nostru. Chiar dacă, în ultima perioadă, cu regret, mai multă lume este dispusă să vorbească de probleme, de greutăți, uitând că ce întâmplă și lucruri frumoase care ne inspiră optimism.

Și aș îndemna tineretul, dar și oamenii în vârstă să fie mai încrezători în ziua de mâine… Eu așa am făcut, pe parcursul vieții. Și vreau să zic că nu am avut, din punct de vedere material, o asigurare pe care și-ar dori-o un om de nivel mediu. Au fost diferite în viață, cum e la majoritatea intelectualilor noștri, în special, care nu au surse de venit suplimentar, dar care au știut să se bucure de clipele frumoase, să se bucure de o întâlnire cu prietenii, să zicem, la un pește copt sau la o plăcintă, la natură, la un frigărui, din ce era, uneori și din legume, dar se juca tenis, copiii se bucurau de întâlnire, se zbenguiau, noi ne bucuram de acea comunicare care ne este necesară.

Aș îndemna tineretul, dar și oamenii în vârstă să fie mai încrezători în ziua de mâine...
Și cred că avem temei să fim și optimiști, mai ales, în contextul evenimentului de la Vilnius, pe care unii îl privesc mai optimist, alții – mai puțin optimist. Dar eu vreau să cred că aceasta este o cotitură în viața noastră, a țării noastre. Și, până la urmă, va fi în beneficiul tuturor cetățenilor Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Cine face caritate în Moldova: persoanele, asociațiile care se laudă cu aceasta sau oamenii simpli, obișnuiți, care preferă fapta lor să rămână o amintire plăcută, nu un nume lăudat? Sau ajutorul cel mai mare totuși vine din Occident pentru cei mai nevoiași?

Margareta Timofti: „Avem și noi, în Republica Moldova, mulți oameni cu bani, dar, din păcate, cu sufletul sărac. Sau ne-am dori, atunci când îi privim, când îi ascultăm, să aibă și o bogăție spirituală, alta decât este. Nu zic de toți.”

Europa Liberă: Dar e goana după material acum?

Margareta Timofti: „Da, este și această goană. În virtutea activității mele, cunosc diferiți oameni și, chiar de curând, am vizitat și am ajutat o familie din satul Sinești, raionul Ungheni. Când am intrat în casă, am făcut cunoștință și o întreb pe doamnă: „Probabil că vă este foarte greu să creșteți, să educați, să hrăniți 9 copii. De ce ați avea cea mai mare nevoie? De ce duceți cea mai mare lipsă?”. La care ea mi-a răspuns că uneori la dejun sau la prânz au pe masă doar pâine și compot. Și dumneaei zice: „Ne este greu și nouă, dar, probabil, este lume căreia îi e și mai greu”. M-a cucerit, pur și simplu, și m-a înduioșat această femeie, care în fiecare zi trebuie să hrănească 10 guri, mai ales că acum alăptează și copilul cel mai mic…”

Europa Liberă: Deci, nu o sperie greutățile?

Margareta Timofti: „Nu. Nu o sperie greutățile, ceea ce și-a dorit cel mai mult era o fântână, dar s-a rezolvat, tot cu contribuția unor oameni de bună credință. Și era foarte fericită că are apa lângă casă și vor crește și legume, vor construi o seră, în primăvară, că au 7 băieți și 2 fetițe. Băieții se vor implica și vor lucra la seră, vor avea zarzavat, vor avea tot de ce au nevoie.”

Europa Liberă: Dar, cutreierând Moldova, în lung și în lat, vi se pare profundă această sărăcie?

Margareta Timofti: „Diferite impresii mi se creează. Am fost, de exemplu, la Puhoi, raionul Ialoveni - se construiesc trotuarele din pavaj, se repară drumurile. Satul are peste 7 000 de locuitori, sunt 2 biblioteci, este liceu, peste 700 de elevi. Deci, este un sat prosper. Primarul, în vârstă de 30 ani, este foarte prezent peste tot și foarte activ.

Alte localități, cum e, bunăoară, și satul meu de baștină, Parcani, raionul Soroca, încet-încet, mi-e trist să zic că moare, că se stinge, nu este un sat despre care, deocamdată, aș putea zice că prosperă. La școală au rămas 71 de elevi, 260 sunt pensionari, vreo 160 sunt plecați la munci în Rusia și prin alte părți. Și atunci rămâne un număr foarte mic de populație. Bine, acum primar este consăteanul nostru și e în reparație și casa de cultură, repară sala pentru sport și cu ajutorul meu, și al altor oameni de bună credință care le-au oferit niște materiale de construcție. De altfel, satul meu este unul din proiectele mele.

Consider că este de datoria noastră, a fiecăruia, să ne amintim de locul de unde am plecat, să revenim la baștină și să aducem, pe cât ne stă în puteri, atât valori
Consider că este de datoria noastră, a fiecăruia, să ne amintim de locul de unde am plecat, să revenim la baștină și să aducem, pe cât ne stă în puteri, atât valori materiale, cât și spirituale...
materiale, cât și spirituale. Le-am organizat consătenilor și o întâlnire cu scriitori, le-am oferit și donații de carte, am mobilat și gimnaziul cu mobilă, din donații, este adevărat.”

Europa Liberă: Cum definiți dumneavoastră sărăcia în Moldova?

Margareta Timofti: „Nici nu știu cum să o definesc. Este ceva, sper, că-i de moment. Este un declin în care ne-am pomenit. Parcă toată lumea ne susține, parcă toată lumea vrea să ne ajute și totuși nu putem să ne bucurăm că majoritatea oamenilor trăiesc bine. Și avem și intelectualitate, avem oameni cu studii, care au făcut institute și universități, în perioada sovietică, și au muncit o viață întreagă și acum pensiile le sunt foarte mici. De altfel, auzeam chiar o statistică că suntem la capitolul venit mediu lunar cea mai săracă țară din Europa, cu doar 260 de dolari lunar, pe când în Elveția sunt 5 600. Acest venit este de 21 de ori acolo mai mare și la noi mai mic.”

Europa Liberă: Deci e un eroism să supraviețuiești în sărăcie?

Margareta Timofti: „Cred că este un eroism pentru lumea care rămâne, fiindcă mulți au luat calea pribegiei, au plecat.”

Europa Liberă: Sărăcia i-a alungat de acasă?

Margareta Timofti: „Da, sărăcia i-a alungat și acest fenomen creează alte probleme pe care le vom vedea și peste ani: copiii cresc fără părinți, cresc în grija bunicilor. Bunicii, în loc să se bucure de sprijinul copiilor și al nepoților, trebuie să aibă nepoții în grija lor.”

Europa Liberă: Se atestă și un paradox, doamnă Margareta Timofti. Am avut și eu foarte multe discuții cu femei care au luat această cale a pribegiei, în Europa sau chiar în Federația Rusă - câștigă și nu rău câștigă, dar vin acasă, își schimbă de 3 ori perdelele, cumpără covoare, fac garduri de zeci de mii de lei... Accentul totuși se pune mai mult pe material. Nu e păguboasă această atitudine?

Margareta Timofti: „Cred că da. De aceasta și vorbeam de valorile spirituale la început, fiindcă se pune accentul pe valorile materiale. Este, probabil, o practică învechită, care vine din anumite competiții. Când se lucra la colhoz, se câștiga la sfârșit de an o sumă mai mare de bani, de la tutun, după ce se muncise o vară, între frunze amare și praf – am lucrat și eu, și știu ce înseamnă, am ajutat-o pe mama – iar banii aceia se transformau în covoare, plapome mai noi, televizoare, dulapuri, frigidere… Bine, acestea ar fi de primă necesitate, dar acea perdea, pe care ai pus-o și rezistă, și ai spălat-o, și e curată, sigur că nu ar fi cazul să fie schimbată de atâtea ori.

Ar fi momentul să ne dăm seama că trebuie să investim în viitorul copiilor, în primul rând, în studii. Și sunt mame, care trimit bani pentru studii, altceva e dacă fiii sau fiicele lor de aici cu adevărat îi investesc în viitorul lor sau îi duc la discoteci și baruri și nu știu pe unde îi mai cheltuie. Sau iarăși pe niște haine scumpe și bijuterii, și altceva, telefoane mobile și alte obiecte din cele de lux. Adică atunci când sunt niște bani în plus, nu fiecare știe să îi gestioneze și să îi redirecționeze, poate și către cei mai triști, către cei mai săraci.

Sunt acum exemple, foarte multe. Chiar de curând, am cunoscut o persoană care vine cu ajutoare umanitare și zicea că întâmpină aici, la noi, multe piedici - mă rog, el vine nu să își promoveze un interes propriu, dar să aducă aceste ajutoare, pentru că a avut două morți clinice - și zice: „Dacă Dumnezeu m-a readus aici, pe pământ, cred că mai am vreo misiune”. Şi el a văzut această misiune în a face bine, în a-i ajuta pe oamenii săraci, pe copiii săraci, în a lua copiii noştri în Germania, să le acorde o asistenţă medicală, să le redea sănătatea. Şi, iată, aşa îşi vede misiunea. Atunci când vom avea mai mulţi oameni care gândesc aşa, vom trăi cu toţii mai bine şi vom avea de câştigat.”

Europa Liberă: Aţi spus despre aceste donaţii, care vin din exterior, pentru înzestrarea şcolilor, grădiniţelor. Eu vă întrebam ceva mai devreme dacă sunt mai motivaţi aceştia din străinătate să vină să ajute oamenii din Moldova, pe care nu-i cunosc, habar nu au cine sunt ei, dar ştiu că sunt săraci, nevoiaşi, disperaţi. Şi să facem paralela aceasta: cine din cei din Moldova se implică în aceste acţiuni filantropice, de caritate?

Margareta Timofti: „Se implică şi la noi. Ar fi păcat să zicem că nu se implică lumea. Doar că uneori aceste implicări au tentă politică, electorală. Nu zic că doar cu tentă electorală se fac binefaceri. Chiar am cunoscut persoane, aşa, cu viziuni
Se implică şi la noi. Ar fi păcat să zicem că nu se implică lumea. Doar că uneori aceste implicări au tentă politică...
ortodoxe, care, din orice câştigă, undeva 10 la sută, consideră că trebuie să împartă cu cei care au mare nevoie de acest ajutor. Şi fac în permanenţă acest lucru, considerând că le va merge mai bine afacerea. E un fel de a gândi, ca să-ţi motivezi această dorinţă de a împărţi ceea ce ai cu oamenii mai nevoiaşi.”

Europa Liberă: Felul cum se adună daruri în Occident, iată, se zicem în America, în Germania, în Norvegia, în alte state, acolo lumea este chemată de către pastori, de către biserică să adune ceea ce poate, din puţinul pe care îl au să ajute pe cineva pe care nu-i cunoaşte.

Margareta Timofti: „Da. Fiindcă acolo există această tradiţie a voluntariatului, care se educă de la vârsta cea mai fragedă. Odată cu adoptarea Legii cu privire la voluntariat - în Republica Moldova a fost adoptată o asemenea lege în 2010 - eu sper că şi la noi va începe această educaţie de la generaţia tânără. Şi atunci vom avea altă abordare în aceste situaţii. Am văzut cadourile acestea trimise de copiii din Germania şi nu sunt doar un pachet învelit în hârtie sau în pânză, dar este şi o felicitare, este pus şi suflet acolo. Îi considerăm noi pe occidentali mai reci, mai distanţi, dar am văzut acest lucru şi doar nu i-a impus nimeni să o facă. Elevi din licee, care au colectat ajutoare umanitare pentru copiii din Moldova, au pus neapărat şi o felicitare, cu câteva cuvinte de urări de sănătate, de fericire, sărbători frumoase ş.a.m.d. Cred că aceasta ţine doar de interiorul fiecăruia dintre oameni.”

Europa Liberă: Dar biserica joacă un anumit rol?

Margareta Timofti: „Sigur că da. Am fost în biserici din Occident, am avut ocazia să fiu într-un program al Departamentului de Stat al Statelor Unite, am fost în cinci state şi chiar am intrat, din interes, şi în câteva biserici. În bisericile catolice sunt scaune, pe fiecare scaun o informaţie, oamenii care vin neapărat sunt şi informaţi. Biserica are o misiune socială mai largă decât la noi...”

Europa Liberă: Şi astfel se înţelege felul de a face jertfe?

Margareta Timofti: „Da. Fiindcă aceasta devine ca un îndemn social. Şi acest îndemn devine ca o obişnuinţă. Şi bisericile expediază aceste ajutoare mai departe. Şi bisericile noastre îndeamnă la compasiune – ajută-ţi aproapele. Sigur că cele 10
Nu ca să obijduiesc pe cineva de la noi, dar am impresia că dorinţa de a face bine încă nu este la toată lumea noastră...
porunci le cunosc toţi creştinii, dar am impresia că încă nu am ajuns la nivelul acela. Nu ca să obijduiesc pe cineva de la noi, dar cred, atunci când este o campanie, parcă se mobilizează lumea şi la noi – un teledon, un telemaraton – dar, iată, dorinţa de a face bine, ca să persiste, am impresia că încă nu este la toată lumea noastră. Şi mi-aş dori să fie. Am fost la Orhei, la o manifestare la Liceul „Ion Luca Caragiale”, şi acolo am văzut copii care cunosc că există Legea voluntariatului, care merg la casa de copii, la şcoala-internat din Orhei, fac jocuri împreună. Deci, existând Legea, este şi un stimulent pentru viitorul lor. În Occident se apreciază foarte mult dacă în CV este scris că acest tânăr a practicat voluntariatul.”

Europa Liberă: O altă categorie de oameni nevoiaşi sunt cei bolnavi de cancer, de SIDA, etc., maladii care afectează populaţia. Mă uit la implicarea, pe care o are Michelle Obama în Statele Unite ale Americii, care merge pe la clinici, pe la spitale. Se încetăţeneşte această tradiţie şi aici, în Republica Moldova?

Margareta Timofti: „Se merge la spitale, sunt preşedinte de onoare la Fundaţia „Hospice Angelus”, care oferă îngrijiri paliative bolnavilor aflaţi în stadii avansate şi terminale nu doar cu boli canceroase, dar şi noncancer. Din păcate, sunt şi copii printre contingentul acestei Fundaţii. Şi, iată, am dat acordul să fiu şi eu copreşedinte, alături de principesa Marina Sturdza, care susţine această Fundaţie deja de câţiva ani. Prin contribuţia acestei Fundaţii, inclusiv voluntari, chiar din rândul foştilor pacienţi, lumea se pătrunde, trecând prin anumite etape, care îi face să se convingă de necesitatea prestării acestor servicii de voluntariat şi nu doar foşti pacienţi. Iată, acuma iniţiem un proiect ca să identificăm voluntari poate din rândul studenţilor, să meargă la copiii care nu pot singuri să citească, să le citească o poveste, de exemplu. Deja noi am identificat un fond, cu ajutorul unor sponsori, un fond de carte, de CD-uri şi se va merge la aceşti copii ca să le acorde şi susţinere morală, nu doar asistenţa medicală.”

Europa Liberă: Aveţi proiecte de suflet?

Margareta Timofti: „Sigur că da. În afară de proiectele ce ţin de partea materială, am găsit de cuviinţă că trebuie să contribui şi la diminuarea sărăciei spirituale. Şi am câteva proiecte din domeniul educaţiei şi de promovare a cărţii şi a lecturii. Unul dintre
Am găsit de cuviinţă că trebuie să contribui şi la diminuarea sărăciei spirituale...
ele ar fi „Copiii Moldovei citesc o carte”, un alt proiect ar fi Festivalul Naţional al Cărţii şi Lecturii, desfăşurat de către Biblioteca Naţională şi Ministerul Culturii, pe care îl patronez. O sală de literatură academică în limba engleză, cu susţinerea Fundaţiei „Moldova AID”, din Carolina de Nord, din Statele Unite, care va fi inaugurată la Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, din moment ce vin cărţile colectate acolo cu mult drag de concetăţeni de ai noştri şi de cetăţeni americani. Şi un alt proiect – „Novoteca” – modernizarea bibliotecilor publice din întreaga ţară, un proiect susţinut de Fundaţia „Bill şi Melinda Gates” care asigură cu calculatoare bibliotecile din Republica Moldova. Şi noi ne dorim să devină biblioteca un centru comunitar, unde vor veni să acceseze internetul cei care nu au calculator acasă şi bibliotecarul iscusit le va sugera şi o carte, un ziar, o revistă. Şi se vor îmbina, în viziunea mea, sper foarte mult, aceste două momente foarte reuşit.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre copiii care îşi duc părinţii la azil?

Margareta Timofti: „Grea întrebare. Am vizitat şi azilul nostru de bătrâni de aici, din Chişinău. În Occident este mai puţin tragic privită această situaţie, fiindcă sunt condiţii foarte bune. Sunt posibilităţi de a presta anumite servicii acolo, de a avea o comunicare, de a avea o ocupaţie.”

Europa Liberă: În Occident, moldovencele care merg să câştige un ban, tot îngrijesc bătrâni.

Margareta Timofti: „Probabil că acolo tot se ţine cont de dorinţa fiecăruia. Şi copiii, aşa cum părinţii i-au ţinut lângă ei, când erau mici, aşa, deci, îi ţin şi ei pe părinţi, până la sfârşitul zilelor, şi să le asigure o îngrijire foarte bună. Cred că este normal ca să fie totuşi în familie. Familia, în viziunea mea, trebuie să fie până la capăt. Şi la noi sunt care îşi permit să ia o persoană care să îngrijească de un părinte. Nu toţi se gândesc deodată la azil. Părintele este acasă şi este în preajmă, şi este îngrijit. Doar
Pe ceilalţi nu pot să-i judec foarte aspru. Cu credinţă, cu dragoste, cu înţelepciune le vor reuşi pe toate...
că cineva trebuie să muncească să aducă aceşti bani pentru a întreţine familia. În viziunea mea, acel părinte ar trebui să rămână lângă copii, să simtă dragostea, căldura copiilor şi nepoţilor, să se simtă om cu demnitate, până la sfârşitul zilelor. Iar pe ceilalţi nu pot să-i judec foarte aspru. Cu credinţă, cu dragoste, cu înţelepciune le vor reuşi pe toate.”

Europa Liberă: La cumpăna dintre ani, predispuneţi altă lume să meargă, să facă fapte bune. Vă zicem Sărbători Fericite!

Margareta Timofti: „Faptele bune devin molipsitoare şi mă bucură acest lucru. Despre bunătate ţin minte de la mama că îmi spunea: „Fă bine, că răul vine singur”. Mai are şi Adrian Ursu un cântec: „Grăbeşte-te să faci un bine, / Căci răul vine de la sine / Şi, în primul rând, loveşte-n tine”. Şi aş vrea, la acest sfârşit de an, să felicit toată lumea noastră. Să se reunească familiile. Să se întâlnească copiii cu părinţii. Să fie împreună la masa de sărbătoare. Şi un an cât mai bun, cu realizări frumoase, cu sănătate. Multă fericire la toată lumea!”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG