Linkuri accesibilitate

În dialog cu Tamara Șchiopu: o pledoarie pentru dezvoltarea ecologică a agriculturii și turism în Moldova.



Tamara Şchiopu este moldoveanca stabilită de mai mulţi ani în Marea Britanie, după un masterat în administrarea afacerilor în SUA, care organizează doi ani consecutiv un festival inedit în localitatea moldovenească Lozova, raionul Străşeni: Bostaniada.

Europa Liberă: Fiecare om care v-a cunoscut vreodată şi-a creat o imagine despre Tamara Şchiopu. Cum aţi descrie Dvs. o astfel de imagine: cine este de fapt Tamara Şchiopu?

Tamara Şchiopu: „Mai întâi vreau să vă zic că dintotdeauna mi-a plăcut să fiu la ţară şi mi-au plăcut oamenii simpli. Ei mă inspiră în toate câte le fac. Acolo unde sunt în Marea Britanie, de asemenea, mă aflu între oameni foarte simpli, fermieri, ţărani, să le spunem mai pe şleau; şi de la ei mă şi inspir.

Deşi am diplomă de master în administrarea afacerilor de la una din cele mai tari universităţi din lume, totuşi abilităţile şi cunoştinţele mele în management găsesc să le implementez anume la un nivel foarte şi foarte de pământ şi de oamenii de rând. Dacă ar fi să mă descriu, cred că sunt o persoană căreia îi place să lucreze cu oameni simpli, dar să creeze lucruri foarte şi foarte mari.”

Europa Liberă: Eu am să încerc să vă spun ce imagine mi-am creat eu în capul meu după ce v-am cunoscut. După mine, Dvs. sunteţi omul care, spre deosebire de foarte mulţi concetăţeni de-ai noştri care odată cu plecare peste hotare, odată cu deschiderea altor perspective, dărâmă podurile, am impresia că Dvs. sunteţi omul care nu face asta. De ce?

Tamara Şchiopu:
„Am familie aici în Moldova, cei mai apropiaţi oameni, mama şi fratele, sunt aici şi niciodată nu aş putea să mă rup de Moldova pentru ei. Mai mult, am o casă frumoasă în Moldova pe care am construit-o recent şi îmi place să mă aflu în ea. Şi îmi place să aduc aici în Moldova nişte idei, nişte experienţe, nişte principii pe c are le-am învăţat şi le-am aplicat în Occident şi vreau să văd şi fructele acestui lucru, vreau să văd şi nişte rezultate.”

Europa Liberă: Sunteţi omul care, prin deschiderea de care a dat dovadă, s-a ridicat oarecum deasupra altora ca nivel de înţelegere. Într-un secol al globalizării aţi ştiut să asimilaţi ceea ce aţi întâlnit în cale. Ceea ce mă fascinează este că nu păstraţi această înţelegere doar pentru Dvs., dar încercaţi să o împărţiţi…

Tamara Şchiopu:
„Exact. Încerc să mă aflu în Moldova cât mai mult, ca să fiu şi cu familia mea. Şi în aceste perioade îmi place să fac ceva. Nu pot să stau doar acasă, să mă odihnesc şi încerc să implementez nişte proiecte, nişte idei care cred eu că ar fi şi interesante, şi inedite, şi de folos.”

Europa Liberă: Să vorbim despre proiectele Dvs. Sunteţi cea care a însufleţit festivalul Bostaniada. Am fost şi eu anul acesta la a doua ediţie a acestui festival. Nu mi-am imaginat că se poate într-o localitate din Moldova să se organizeze ceva de amploare acestui festival, veneau maşini din toată Moldova şi nu mai aveau unde se parca. Cum aţi ajuns la ideea acestui festival şi ce e el în primul rând: o ocupaţie pentru dvs. sau o oportunitate mai degrabă pentru această localitate ca să se facă auzită, să aducă bani, să se dezvolte?

Tamara Şchiopu:
„Bostaniada are o prelegere, să-i zic aşa. De mai mulţi ani, de când sunt stabilită în Marea Britanie practicăm acolo agricultura ecologică şi am învăţat foarte multe de la soţul meu care este fermier ecologic, deşi eu nu sunt, nu lucrez la pământ, eu lucrez în marketing mai mult, dar am învăţat foarte multe. Şi când veneam în Moldova vedeam că se ratează foarte multe posibilităţi în Moldova.

Eu am păstrat legăturile cu unii fermieri din Moldova, organizaţii care sprijină agricultorii din Moldova şi am încercat mereu să aduc nişte idei, să particip la diferite evenimente ca să văd cum se dezvoltă lucrurile în agricultură aici în Moldova. Soţul meu a participat cândva la elaborarea primelor standarde ecologice din Moldova, care ulterior au fost aprobate şi de Parlament. Deci, mereu am ţinut legătură cu fermierii pe care îi cunoşteam şi la momentul în care am înţeles că cineva vrea să se ocupe de dovleci (noi cultivăm dovleci de iarnă anume, deci nu bostanii aceia mari care se folosesc mai mult ca hrană pentru La Festivalul „Bostaniada”, la Lozova r. Strășeni

La Festivalul „Bostaniada”, la Lozova r. Strășeni

animale, ci dovleacul de iarnă foarte divers, foarte nutritiv, foarte interesant ca şi culoare, ca şi formă) şi eu le-am propus să-i ajut cu seminţe de soiuri noi şi cu cunoştinţe în tehnologia de creştere.

După care a apărut şi ideea unui festival, pentru că nu poţi să promovezi o cultură nouă doar pentru a o creşte şi a o aduce la piaţă. Trebuie să o promovezi în mase prin evenimente, prin articole - deci un program mai larg pentru a introduce o cultură nouă. Pentru că dovleacul de iarnă nici în Anglia nu era cunoscut zece ani în urmă, iar acum este, pentru noi, cea mai importantă cultură pe timp de iarnă.

Şi iată aşa, pic cu pic, s-a dezvoltat ideea acestui festival, mai întâi de la dorinţa fermierilor de a cultiva dovleci, mai apoi spre ideea de a-i promova printr-un eveniment, eu m-am oferit să scriu şi o carte de reţete, pentru că dacă oferi dovleci gospodinelor, trebuie să le oferi şi reţete, mai ales dacă e o cultură nouă. Deci, în felul acesta a crescut ideea şi m-am oferit să scriu conceptul acestui eveniment, care sunt principiile de bază.

Aici am ajuns şi la ideea dezvoltării rurale şi a prezentării posibilităţilor pentru un sat, care poate să facă ceva inedit, mare şi frumos, sporindu-şi veniturile, creându-şi o imagine pentru toată ţară şi de ce nu, să-şi întărească economia locală.”

Europa Liberă: A reuşit?

Tamara Şchiopu:
„A reuşit cu foarte multă muncă. Cifrele mele indică un circuit de capital de minimum jumătate de milion într-o singură zi într-un sat. Deci, vă daţi seama că dacă aşa ceva este deja demonstrat, cred că şi alte sate ar putea să se gândească la nişte idei care s-ar înscrie în mod organic în cultura lor, în situaţia lor, amplasarea lor în spaţiu şi să încerce să-şi valorifice potenţialul local acolo pe loc. Ca lumea să vândă, pe loc, ca lumea să cumpere pe loc şi să se creeze un circuit de capital care trebuie, nu are cum să nu aducă şi nişte beneficii financiare, dar şi morale pentru întreg satul. În asta am lucrat foarte mult în Occident şi asta vreau să aduc şi în Moldova – dezvoltarea posibilităţilor locale.”

Europa Liberă: dar probabil că fiecare sat ar trebui să aibă şi câte o Tamara Şchiopu care să-i însufleţească pe localnici?

Tamara Şchiopu:
„Eu nu sunt de neînlocuit, precum nimeni nu este de neînlocuit. Cred că fiecare sat ar găsi lideri care ar dori să se ocupe, cu experienţă, cunoştinţe. Astea se găsesc, astea se învaţă, asta se află, se împrumută. Atâta timp cât sunt persoane care doresc să implementeze un proiect social, fără prea multe ambiţii comerciale. Pentru că Bostaniada, deşi trebuie să fie un proiect sănătos din punct de vedere financiar, comercial, deci nu poţi să organizezi un festival rămânând dator la toată lumea după asta şi doar spunând că noi am făcut asta de dragul satului.

Festivalul trebuie să-şi acopere cheltuielile, însă nimeni nu se va îmbogăţi financiar de la asta şi acesta este unul din principiile de bază ale Bostaniadei – aducem susţinere şi oferim oportunităţi comerciale localnicilor, dar nu ne îmbogăţim, bineînţeles ne acoperim cheltuielile.”

Europa Liberă: Înţeleg că cu Bostaniada aventura nu se termină. Am văzut un articol despre Dvs. din care am înţeles că vreţi să lansaţi o reţea de pensiuni rurale în Căpriana, pentru a le oferi gospodinelor surse de venit, dar şi pentru a promova această cultură a traiului şi alimentaţiei sănătoase printre moldoveni?

Tamara Şchiopu:
„O să ne asculte gospodinele din Căpriana şi se vor întreba de ce nu ştiu nimic despre aceasta. E o idee mai veche a mea care se află într-o stare embrionară. Ideea mea este de a oferi aceeaşi posibilitate de a-şi spori veniturile gospodinelor din sat, prin oferirea de cazare şi dejun. Există o stigmă în Moldova că pentru ca să ai turişti, trebuie să ai o casă mare, bogată, cu tot felul de saune şi de bazine şi nu mai ştiu ce…

Venind din Occident ştiu foarte bine că Moldova este privită mai mult ca o destinaţie de turism rural, dacă nu chiar extrem.

Deci, Moldova este atrăgătoare pentru o anumită categorie de turişti şi aceşti turişti nu vin în Moldova pentru condiţii foarte bune. Ei vin ca să vadă mai mult modul de trai al ţăranului, ei vor să mănânce cu ţăranul la masă, ceea ce mănâncă şi lumea din casă, vor să doarmă aşa cum doarme lumea din casă. Atâta că se cer condiţii elementare: apă, pat… Şi aceste condiţii sunt prezente, nu la toţi, dar foarte multe gospodării le au. Chiar şi acel veceu, chiar dacă este afară, nu ar fi o problemă atâta timp cât este ecologic, este curat, este îngrijit cum se cuvine.

Şi iată ideea aceasta vreau să o promovez şi vreau să încurajez gospodinele să se unească. Dar m-am lovit şi de nişte temeri ale gospodinelor. Deci, atunci când vine vorba de a le promova printr-o hartă, că uite ajungi în Căpriana, la casa cutare, la numărul cutare poţi să încerci să găseşti cazare, a apărut o chestiune la care nu mă aşteptam că li e cam frică să-şi scoată în tipar numele, sau casa, sau numărul de telefon.

De aceea am înţeles că este un proiect pe care trebuie să-l studiez şi eu mai bine. Ar fi căi în jurul acestei idei. Dar fiecare proiect trebuie să fie şi organic în sat. Eu nu vreau să impun nimănui nici o idee. Atunci când va fi o coeziune între gospodinele care într-adevăr vor dori, atunci va fi mai uşor de pornit.

Deocamdată aceeaşi Lozova, unde are loc Bostaniada, are şanse să beneficieze de aceste servicii ale mele, de a le organiza, pentru că chiar vizitatorii acestui festival ar vrea să vină de cu seară, să stea peste noapte. Dacă am reuşi să organizăm o reţea mică de gospodării cu gospodine care ar fi de acord să primească oaspeţi. Cam în felul acesta. Nu este deocamdată un proiect bine determinat ca să pot să spun că uite îl pornim, dar e o idee la care ţin foarte mult.”

Europa Liberă: O carte pe care o scrieţi Dvs., se numeşte „Calea mea lungă înapoi spre casă” şi o ţeseţi din amintiri, trăiri, emoţii pe care le trăiţi. Eu m-aş axa pe acest titlu şi v-aş întreba ce le lipseşte, din punctul Dvs. de vedere, moldovenilor ca să se simtă acasă la ei acasă?

Tamara Şchiopu:
„Într-adevăr este şi acesta un proiect al meu de durată. Am început-o cu mai mulţi ani în urmă, lucrez la ea periodic, când îmi vine inspiraţia. Între timp am scris alte lucrări, cum ar fi cărţile de reţete care sunt mai simplu de creat decât o lucrare atât de complicată. Cât despre ceilalţi, fiecare ar istoria sa, familia sa şi motivul său de a pleca, de a se întoarce sau de a nu se întoarce. Eu nu cred că cei care revin nu se simt acasă. Cred că se simt chiar acasă şi se simt foarte bine, dar probabil că lipseşte sentimentul acesta de securitate de viitor. Chiar pe exemplul meu propriu, asta mă pune pe gânduri, când mă gândesc la viitor, la vârsta de pensie, unde voi fi mai în siguranţă, aceiaşi ocrotire a sănătăţii.

Deocamdată mă simt mai sigur în Marea Britanie pentru că sistemul este gratis, nu este discriminatoriu, nu ne impune absolut nici o plată pentru nici un serviciu şi bineînţeles că din punctul acesta de vedere personal mă simt mai sigur acolo, nu la moment, dar pentru viitor. Şi probabil că anume acest sentiment şi îi face pe mulţi să-şi caute locul său în diferite părţi ale lumii, unde cred ei că se simt mai sigur pentru familia sa.”

Europa Liberă: Vor ajunge vreodată credeţi moldovenii să trăiască precum trăiesc englezii, sau europenii?

Tamara Şchiopu:
„Ştiţi dacă plecaţi din SUA în Anglia, cum am făcut eu, o să vă pară că englezii sunt foarte diferiţi, sărăcăcioşi. Sau dacă veţi pleca din Anglia în altă ţară europeană, iarăşi veţi vedea un decalaj, o deosebire mare şi în nivelul de venituri, şi în La Lozova, la Festivalul „Bostaniada”

La Lozova, la Festivalul „Bostaniada”

dimensiunile caselor. Adică, să facem o comparaţie directă nu cred că ar fi cazul, pentru că ţările acestea europene sunt frumoase prin diferenţa lor şi toate se deosebesc. Şi Moldova se va deosebi mereu, chiar dacă va fi membră a UE, oricum va rămâne Moldova. Mergeţi în România, este membră a UE, dar puteţi vedea diferite nivele de viaţă, categorii de populaţie: şi mai săraci, şi mai bogaţi, şi mai inteligenţi, şi mai pasivi, şi mai activi… Cred că Moldova va rămâne aşa cum este ea, diferită de altele…”

Europa Liberă: Dar are vreo şansă să ajungă la standardele de viaţă din UE, eu la asta mă refeream?

Tamara Şchiopu:
„Da. Cred că standardele se vor perfecţiona, dar să nu uităm că vor fi şi mai stricte aceste standarde. Durerea mea mare este viaţa de la ţară şi lipsa cunoştinţelor cum să-ţi faci condiţii ma8i bune fără prea multe investiţii, şi cum să te îngrijeşti şi de pământ, şi de copii pentru viitor. Aceste chestiuni se pot perfecţiona mai mult prin cunoştinţe decât prin bani. Foarte mult cred că aceste standarde vor fi aplicate prin constrângere. Deci, dacă lumea de la ţară va continua să construiască, ea va fi impusă să aplice nişte reguli, nişte standarde mult mai rigide şi mai stricte în ceea ce priveşte curăţenia, dar asta le va ridica şi nivelul de viaţă. Cred că va fi un proces lent, nu pot să văd regiunile rurale perfect amenajate, curate şi dotate cu tot felul de tehnologii într-un viitor foarte apropiat.

Nu, nu-mi fac iluzii. Viaţa de la ţară, viaţa din Moldova va rămâne o atracţie pentru turiştii mai extremi cred că mulţi ani înainte. Dar totuşi simţul acesta de securitate care cred că e cel mai important - siguranţa în viaţa de mâine, de viitor - cred că asta e mai important decât condiţiile de trai.”

Europa Liberă: pentru cei care tind spre Europe, ce le-aţi spune: cum ar trebui fiecare dintre ei să înceapă să se „europenizeze”?

Tamara Şchiopu:
„Nu vreau să fiu ca o patroană care le ştie pe toate, dar trebuie să ne informăm.”

Europa Liberă: Ziceaţi şi mai devreme că cunoaştere, nu banii contează: ce aveaţi în vedere?

Tamara Şchiopu:
„Trebuie să ne informăm de cum e posibil să avem o viaţă mai plăcută. Dacă să revenim la ascultătorii de la ţară, cum e posibil să ne fie mai cald în casă, care sunt tehnologiile de a economisi pentru că e mult mai uşor să opreşti căldura în casă decât să aduci căldură suplimentară.

Casele noastre pierd foarte multă energie prin pereţi, prin duşumele, prin tavan. Haideţi să ne învăţăm cum se fac lucrurile acestea ca să ne fie mai cald. Observ că foarte multe sate au proiecte de apeducte şi le promit la săteni că iată vor avea apă în robinet şi lumea aşteaptă. Dar nimeni nu vorbeşte despre scurgeri. Or, acolo unde omul obţine un robinet în casă, scurgerile cresc enorm. Nimeni, de la nici un nivel, nu vorbeşte despre veceuri, dar sunt sisteme foarte simple în care două-trei gospodării vecine ar putea să-şi creeze un sistem al lor de epurare a scurgerilor, fără să se înscrie în sisteme comune care se bat şi se strică peste o lună.

Eu asta le-aş propune oamenilor: să mai citească, să se mai aboneze la ziare, să mai privească nu doar „Mesagerul”, dar multe emisiuni care acum arată modele de proiecte din alte părţi.

Să începem să fim şi noi mai inteligenţi, mai deştepţi… Pentru mine Europa este la mine acasă. Dacă eu la mine acasă îmi creez condiţii foarte comode pentru mine, deja am făcut un pas spre Europa. Apoi trebuie să ies din curte, trebuie să-mi văd drumul, trebuie să-mi văd vecinii şi tot aşa mai departe. În felul acesta eu văd europenizarea. Nu e nimic sexi din păcate, dar asta e.”
XS
SM
MD
LG