Linkuri accesibilitate

Cele zece titluri „de vârf” ale mele se sprijină pe alte 40 văzute, dar şi pe cel puţin de două ori pe-atâtea, în trei limbi, rămase ascunse privirii & urechilor domniilor voastre.



În cel de-al nouălea an de când fac – de bună voie şi nesilit de nimeni – lecturi în folosul comunităţii, contracronometru şi cu ochii pe calendar, „Cartea la pachet” a ajuns să-mi ritmeze viaţa, şi aşa inimaginabilă fără cetit/scris. Sunt omul de luni, care aduce cartea săptămânii – lună de lună, an de an, de-aproape un deceniu. Între timp, cartea a făcut saltul din „epoca Gutenberg” în „era Matrix”, iar faptul că nu prezint şi titluri în format e-book sau audio-book se datorează nu atât (de)formaţiei mele profesionale, alias respectului pentru o tradiţie milenară, cât mai vechii deprinderi de „a lăsa urme grafice” ale lecturii, subliniind & făcând mici comentarii pe marginea textului, din care se şi compun parţial cronicile mele vorbite de la Radio Europa Liberă.

Cine-a zis că „vorbă multă – sărăcia omului”?!... Într-o cultură care a dat Povestea vorbei spusa aceasta sună oarecum deplasat – prefer de departe un „capăt de vorbă”, acest capăt de pod virtual de unde vă întind mână, aceeaşi mână care scrie, în a cărei palmă se poate ghici – pe post de linii ale vieţii & ale sorţii – dacă nu viitorul unei literaturi, cel puţin „relieful” lecturilor mele „la zi”. Ei bine, a alcătui, la sfârşit de an, un top ten al celor mai bune titluri echivalează cu a face o hartă a celor zece vârfuri (ale arcului carpatin, să zicem) – ca să treacă de 2.000 m, piscurile au avut, ca să zic aşa, tot suportul munţilor, de la poale la versanţi. La fel, cele zece titluri „de vârf” ale mele se sprijină pe alte 40 văzute, dar şi pe cel puţin de două ori pe-atâtea, în trei limbi, rămase ascunse privirii & urechilor domniilor voastre. Acestea fiind spuse, nu voi uita nici o clipă că îi datorez ascensiunea „pe culmi” unui landşaft literar bine stratificat, întins pe câteva continente şi reprezentând toate patru părţi ale lumii. Faptul că pe lista finală nu se regăsesc, de pildă: Emaus de Alessandro Baricco, sau Zâtul de Tatiana Tolstaia, sau Dispariţia de Georges Perec, ca să nu mai zic de capodopera lui Horace McCoy Şi caii se împuşcă, nu-i aşa? şi nici de ultimul roman al lui Filip Florian, Toate bufniţele, sau al lui Radu Aldulescu, Cronicile genocidului (şi nu am spus nimic de jurnalul părintelui Ioan Pintea, Proximităţi şi mărturisiri – absolut remarcabil!), înseamnă că toate aceste cărţi stau la temelia unei ierarhii, a cărei piatră unghiulară o constituie Istoria lecturii de Alberto Manguel.
Aşadar, înainte de a anunţa finalistele, ţin să precizez că autorii aleşi vin de pe toate cele cinci continente – după cum voi arăta în paranteză la fiecare, ca să se ştie! Încep strigarea cu scriitorii veniţi de departe, de peste mări şi oceane, pentru a ajunge chiar în ograda noastră, de-o parte şi de alta a Prutului:

Katherine MANSFIELD, Jurnal trist, Art, 2008 (Australia)
Yukio MISHIMA, Zăpada de primăvară, Humanitas, 2009 (Japonia, Asia)
Philip ROTH, Complexul lui Portnoy, Polirom, 2011 (SUA, America de Nord)
Alice MUNRO, Prea multă fericire, Litera, 2011 (Canada, America de Nord)
Roberto BOLANO, Convorbiri telefonice, Leda, 2011 (Chile, America de Sud)
Ingeborg BACHMANN, Malina, Humanitas, 2007 (Austria, Europa)
José SARAMAGO, Memorialul mânăstirii, Polirom, 2007 (Portugalia, Europa)
Christian KRACHT, 1979, Cartier, 2013 (Elveţia, Europa)
Alexandru VLAD, Ploile amare, Charmides, 2011 (România, Europa)
Liliana COROBCA, Kinderland, Cartea Românească, 2013 (R. Moldova, Europa).

Departe de mine gândul că Bătrânul Continent ar deţine întâietatea în materie de litere; nu e mai puţin adevărat însă că geopolitica îşi spune cuvântul în ceea ce s-ar numi politici editoriale, majoritatea caselor de editură privilegiind autori & titluri venind din orizonturi mai mult sau mai puţin cunoscute. Or, faptul că-n ultimii ani Premiul Nobel s-a dus în America Latină, Asia (mai exact – China), iar în acest 2013 în Canada, pune-n mişcare „plăcile tectonice” ale culturilor, mai mari sau mai mici, continentale sau insulare. Dar cine-ar mai putea spune cu certitudine, unde se află centrul şi unde periferia, într-o lume în continuă schimbare. Şi dacă orizontul fiecăruia dintre noi este una cu cercul de lectură?!
XS
SM
MD
LG