Linkuri accesibilitate



Un alt om mare despre care s-a vorbit în 2013 e Peter Higgs. Dacă n-ar fi primit Premiul Nobel pentru Fizică pe 2013, Higgs ar fi rămas cunoscut doar cercetătorilor. Însă, premiul Nobel a deschis o clipă viaţa privată a fizicianului şi aşa au apărut două lecţii extraordinare despre virtuţi uitate: încrederea şi independenţa.

Peter Higgs (dr.) vorbind cu fizicianul belgian Francois Englert

Peter Higgs (dr.) vorbind cu fizicianul belgian Francois Englert

Prima lecţie vine din împrejurarea aproape neverosimilă care spune că Higgs a primit în 2013 Premiul Nobel pentru o descoperire de acum aproape 50 de ani. La începutul anilor '60, Higgs avea 40 şi ceva de ani şi o carieră în spate. Însă, Higgs era deja un om de ştiinţă autentic. Asta înseamnă ceva mai mult decît numărul şi lungimea cercetărilor sau ale publicaţiilor.

Omul de ştiinţă e, înainte de toate, păzitorul cunoaşterii. Sub această formulă obosită se ascunde o profesie imposibilă. Omul de ştiinţă trebuie, adică, să creadă în cunoaştere şi să sacrifice orice atracţie sau iluzie care promit adevărul. Nici o clipă din cariera unui om de ştiinţă nu poate pune punct pentru a declara triumful final al adevărului. Îndoiala e obligatorie şi, pe de altă parte, încrederea în propria cercetare e nu mai puţin obligatorie.

În 1963, cînd a descoperit în principiu un nou mecanism al fizicii particulelor subatomice, Higgs a fost sigur că descoperirea lui nu poate fi dovedită experimental, adică practic, în realitatea fizică cea mai concretă. În acelaşi timp, Higgs a pariat, dacă expresia e admisă, că lucrarea lui e adevărată şi că duce la adevăr. Au trecut aproape 50 de ani şi, într-o zi, tehnologia avansată a fizicii noi a confirmat pas cu pas decoperirea lui Higgs. Aşa s-a ales Higgs cu Premiul Nobel şi tot aşa a apărut la vedere importanţa încrederii în cunoaştere bazată pe îndoială şi muncă.

Nobelul a făcut din Higgs un celebru bătrîn de 85 de ani. Iar celebrităţile sînt o mină de detalii din care presa scoate, pînă la urmă, ceva. În cazul lui Higgs, n-a fost nevoie de prea multă muncă. Mai multe televiziuni şi ziare au încercat să intre în contact. Primele încercări au dus la un singur rezultat: Higgs, marele fizician, nu poate fi contactat telefonic. Pentru că nu are telefon mobil. Spre oroarea presei, singura cale de acces la Higgs a fost vechea scrisoare, pusă la poştă iar singura şansă de răspuns scrisoarea expediată tot prin poştă de omul căutat. Operaţiunea a luat o săptămînă dar Higgs nu şi-a schimbat regimul. A rămas în continuare omul care ştie că dacă e ceva de spus, atunci acel lucru trebuie spus şi el va ajunge unde trebuie. Cînd?

După 40 de ani, dacă e vorba de premiul Nobel sau după o săptămîna, dacă e vorba de o cerere de interviu. În cursul interviului, a apărut o a doua grozăvie: ilustrul om de ştiină nu are computer acasă. Higgs a explicat limpede că nu îi trebuie nimic atceva în afară de hîrtie, creion şi cărţi. Mai departe, s-a aflat că incomparabilul fizican a petrecut vacanţe alături de alţi pensionari în excursii ieftine orgnizate de companii pentru clienţi în vîrstă. Şi cu asta, gata. Prea multe şocuri strică. Peter Higgs a dat celor din jur o temă de meditaţie: nu e independenţa cel mai important din lucrurile pe care le înşelăm în fiecare zi?
XS
SM
MD
LG