Linkuri accesibilitate



Înainte de a fi acoperit de uitare, Peter O'Toole trebuie descris atît cît poate fi descris un om de nedescris. Peter O'Toole a fost actor. Unul din cei mai mari actori ai vremurilor noastre. O viaţă lungă de 81 de ani, încheiată pe un pat de spital la Londra, acum o săptămîna, a făcut din O'Toole un personaj la fel de important ca personajele pe care le-a jucat pe scenă şi pe ecran.

Viaţa şi arta lui O'Toole au fost atît de bogate, schimbătoare şi rebele încît nimic nu e de spus cu siguranţă despre el. Poate cu excepţia a două lucruri: avea o prezenţă fizică stranie şi trăia însoţit de darul unui talent uluitor. Amîndouă au făcut din el un caracter magnetic.

O'Toole nu a jucat roluri definitive şi nu a lăsat în urmă capodopere inegalabile. Însă combinaţia de frumuseţe şi har au creat un mister care subjugă de la prima privire. O'Toole era un om irezistibil. Un cuceritor calm dotat cu o forţă formidabilă, hrănită din dicţie şi spirit. Peter O'Toole a fost unul din cei mai mari vorbitori de limbă engleză din cîţi s-au născut şi asta înseamnă ceva diferit de neaoşism. Engleza de mare stil, fineţe şi profunzime vorbită cu atîta degajare de O'Toole a fost un spectacol pentru orice vorbitor de limbă engleză dar nu ţine nici de naţie şi nici de o limbă anume. O'Toole a ilustrat, de fapt, însuşirile miraculoase ale oamenilor care reuşesc, uneori, să pătrundă pînă la capăt
profunzimea unei limbi.

Pe deasupra acestei intimităţi muzicale cu instrumentele limbii, O'Toole a fost exponentul perfect al umorului englezesc. E vorba de un joc în care rîsul nu e obligatoriu dar vioiciunea spiritului provoacă o euforie subtilă care conduce la încîntare. Umorul enlezesc presupune un scepticism degajat în faţa patimilor inutile şi e practicat doar de oameni care gîndesc, fie că o ştiu, fie că nu, filozofic. Adică de oameni care preţuiesc gîndirea.

Peter O'Toole nu a fost un academic, un universitar sau vreun altfel de învăţat. O educaţie solidă, după vechiul model al şcolilor englezeşti, l-a ajutat, mai apoi, să culeagă calitatea din jur. La un moment dat, actorul a mărturisit că poate recita toate cele 154 de sonete ale lui Shakespeare. În 2007, în unul din ultimele lui filme, O'Toole şi-a jucat propria viaţă. Rolul l-a pus în postura unui actor bătrîn şi tot mai bolnav care se îndrăgosteşte de o femeie foarte tînără. Acolo poate fi văzut O'Toole recitînd Sonetul 18. Şi tot de acolo poate oricine înţelege că performanţa lui O'Toole nu a fost digestia a 154 de Sonete ci dragostea de frumuseţea găsită în ele.

O'Toole s-a născut în Irlanda şi a luat de cîteva ori poze de rebel tipice pentru irlandezi: politică de stînga, replici anti-engleze, mari bătălii cu alcoolul. Însă, poza, a fost copleşită de perfecţiunea engleză şi, însumînd, britanică a omului. O'Toole a fost una din ultimele enciclopedii ale omului britanic - una din cele mai ferme, mai extravagante şi mai decente făpturi omeneşti ale Europei moderne. Încărcat de defecte, omul britanic e o fiinţă exemplară şi onestă. Modest şi, în acelaşi timp, ciudat, britanicul atît de bine trăit de O'Toole e un om profund civilizat şi sever cu lipsa de gust, cu exagerările şi, mai ales, cu rătăcirile intelectuale.

Un talent supranatural pentru precizie şi o oroare extrem de ironică faţă de speculaţii, fac din omul britanic o făptură severă dar comfortabilă în care răceala ţine foarte bine loc de căldură. Mai mult decît actoria extraordinară pe care a purtat-o mai multe generaţii, Peter O'Toole a fost un tip uman extraordinar, într-o epocă de nivelare şi cult al omului comun.
XS
SM
MD
LG