Linkuri accesibilitate

„Dacă biblioteca nu va avea manifestări, te vom concedia!” a avertizat-o un şef...




M-am întîlnit deunăzi cu o bibliotecară abătută, stresată. Iar doamna căreia parcă i se înecaseră corăbiile mi-a povestit drama ei.

Ea lucrează la biblioteca unui colegiu, o bibliotecă micuţă şi pricăjită, fără prea mulţi vizitatori. Mai înainte bibliotecara noastră avea o viaţă liniştită şi chiar moţăia minute bune în biblioteca pustie. Dar, de la o vreme, şefii au început s-o ia la trei parale, să-i reproşeze că nu organizează manifestări.

„Dacă biblioteca nu va avea manifestări, te vom concedia!” a avertizat-o un şef pe bibliotecara noastră, băgînd-o în sperieţi.

O vreme bibliotecara s-a chinuit să descifreze sensul conceptului manifestări. Apoi, după cîteva zile de meditaţie adîncă, a constatat că cel mai simplu lucru ar fi să găzduiască nişte lansări de cărţi. Pentru asta trebuia să găsească un condeier care să accepte propunerea.

Ceea ce părea un fleac, la început, s-a dovedit a fi o mare problemă. În mod normal, gîndindu-se la preferinţele elevilor autohtoni, bibliotecara i-a adresat invitaţia unui poet vîrstnic, grizonat, care confundă esteticul cu patriotismul. Însă poetul-patriot, de vîrstă venerabilă, a refuzat să vină, invocînd programul său prea încărcat. Un alt condeier vîrstnic a respins propunerea bibliotecarei din cauză că biblioteca nu avea anvergura necesară, din cauză că şi-ar fi dorit mai mulţi ascultători. Al treilea condeier cu plete dalbe voia să vîndă la lansare vreo 100 de cărţi şi, cum lucrul acesta era puţin probabil, a zis cu aplomb că nu mai vine.

Şi uite aşa a rămas bibliotecara noastră cu buzele umflate. În disperare de cauză, bibliotecara îngrijorată a solicitat ajutorul unui scriitor postmodernist şi deci anonim. Deşi se apropia vertiginos de frumoasa vîrstă de 50 de ani, scriitorul postmodernist era aproape necunoscut în ţara sa. Iar şefii colegiului, ca nu cumva să dea cu bîta-n baltă, au dorit mai întîi să-i citească volumul pe care intenţiona să-l lanseze. Lectura le-a făcut părul măciucă. Volumul scriitorului postmodernist era burduşit cu trivialităţi, cu cuvinte licenţioase. Candidatura scriitorului postmodernist a fost respinsă cu vehemenţă, iar bibliotecara a fost admonestată cu severitate.

În ziua în care o întîlnisem, bibliotecara era palidă, pătrunsă de îngrijorare.
„Le-aş zice eu şefilor că manifestările pe care le vor nu sunt mai importante decît numărul cititorilor, dar, din păcate, nici cititori nu prea avem…” a strecurat printre dinţi bibliotecara stresată.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG