Guvernul vorbeşte despre nevoia fuzionării Termocom-ului cu CET-urile de mai mulţi ani, dar se pare că tocmai împotrivirea municipalităţii nu-i permite să-şi vadă realizat proiectul.
Proprietar al gigantului termic monopolist aflat de 12 ani în procedură de insolvenţă este Consiliul Municipal Chişinău, care atunci când vine vorba despre cedarea acestuia în gestiunea Guvernului se coalizează ca niciodată, cu toate formaţiunile constituente, în jurul ideii că trebuie să rămână el proprietarul.
Cum să cedezi pur şi simplu vreo 37 de hectare - terenuri pe care sunt amplasate subdiviziunile întreprinderii, un flux financiar cifrat la vreo 4 miliarde de lei anual, şi, în fine, o întreprindere cu un potenţial pur şi simplu exploziv în timp de campanie electorală împotriva primarului, lasă de înţeles, când mai voalat, când mai pe şleau aleşii locali din fracţiunea liberală.
Guvernul, via Ministerul Economiei, a pus nu demult Consiliul Municipal în faţa faptului împlinit punându-i pe masă fuzionarea şi forţându-l s-o aprobe cu argumentul că a găsit şi banii necesari pentru a o plăti.
Ar fi vorba despre vreo 120 de milioane de dolari care ar putea fi contractaţi de la donatori, o parte pentru garantarea datoriilor faţă de CET-uri, iar alta – pentru modernizarea reţelelor. Împotrivirea continuă a aleşilor locali l-a făcut pe ministrul Valeriu Lazăr să treacă astăzi la ameninţări:
„Dacă până la 31 decembrie nu are loc fuziunea, Termocom intră în faliment, ceea ce ar însemna că intră în procedura de lichidare juridică. Asta va însemna că organele actuale de conducere a Termocom vor fi date într-o parte, va fi numit un lichidator şi guvernul, în calitate de creditor, va avea grijă de chişinăuieni, ei nu vor simţi, dar în paralel vor realiza proceduri juridice ca să atingem acelaşi obiectiv – fuziunea. Dar încă mizez că cei de la Consiliul municipal va ajunge că se joacă cu soarta consumatorilor.”
De câteva săptămâni de când pe agendă figurează proiectul de fuziune, Consiliul municipal Chişinău nu se poate întruni pentru a-l examina – semn, sugerează consilierii, că forumul local nu vrea să aprobe fuziunea. Singura comisie din consiliu care a avizat-o insistă pe păstrarea după municipalitate a pachetului de control asupra activelor întreprinderii.
Ministrul Lazăr dă însă de înţeles că este o cerinţă pe care guvernul nu o va accepta-:
„Proporţia nu am stabilit-o eu, ci a stabilit-o evaluatorii. Care au fost selectaţi de Banca Mondială. Într-o societate vine fiecare cu cât costă. Eu am impresia că cineva nu înţelege până la capăt ce se întâmplă.”
De ce vrea totuşi guvernul fuzionarea celor trei întreprinderi, fuzionare care pare contrară logicii unei bune funcţionari într-un sistem energetic în care producerea şi distribuţia ar trebui să fie despărţite?
Pentru că, spun factori decizionali guvernamentali, astfel s-ar soluţiona, fie şi parţial, problema datoriilor enorme din acest lanţ - a Termocom-ului faţă de CET-uri şi a CET-urilor faţă de Moldovagaz – iar asta ar putea da speranţa venirii unor investitori în acest sistem cu o nevoie acută de modernizare.
Criticii proiectului spun însă că problema acestor datorii rămâne nerezolvată, prin urmare miza adevărată a fuziunii ar fi cu totul alta.
