Moldova europeană s-a solidarizat cu Ucraina. Deplasarea lui Vlad Filat, liderul PLDM, și a doi politicieni liberal-reformatori la Kiev este semnificativă, mai ales că a fost parte a unei acțiuni inițiate de Partidul Popular European. Este important să arătam că ne pasă de ce se întâmplă în preajma noastră, în pofida celor care susțin că n-ar trebui să ne afișăm prea tare, pentru a nu supăra Rusia, de parcă Rusia n-ar fi de mult supărată pe noi din simplul motiv că am ales Europa și că refuzăm să ne „transnistrizăm”!...
Parlamentari din Duma de stat de la Moscova și politologi apropiați Kremlinului s-au grăbit să schițeze scenarii sinistre după decizia Curții Constituționale prin care limba română a fost legitimată în Republica Moldova și, desigur, ruşii nu se vor opri aici. Din fericire, Coaliția Pro-Europeană de la Chișinău își menține coeziunea, nu se îndoaie sub amenințările Moscovei, reușește să facă față și comuniștilor care, iată, nu trece o săptămână să nu depună o nouă moțiune de cenzură.
Sunt semne însă că reizbucnesc vechile animozități între partidele de dreapta. Conducerea Partidului Liberal și preşedintele său şi-au atacat recent foștii colegi, pe liberalii reformatori, într-un mod absolut jignitor și incalificabil. Tot PL a acuzat Ministerul Educației de rele intenții față de Istoria Românilor, făcând dintr-o procedură tehnică internă a Ministerului, legată de alternarea disciplinelor propuse pentru examenul de absolvire a ciclului gimnazial, aproape un act de trădare națională.
Știm că în tabăra dreptei s-au acumulat destule frustrări și prilejuri de supărare. Dar un partid e obligat să gândească strategic. Un simplu calcul ne arată că PL poate veni la guvernare doar într-o alianță cu partide înrudite ideologic, în primul rând împreună cu PLDM; nu credem că liberalii își doresc să guverneze alături de comuniști. Atacurile în tabăra dreptei descurajează electoratul, perpetuează tradiția scandalului din perioada anterioară învestirii Guvernului Leancă.
Din păcate, emoțiile și conflictele interpersonale prevalează asupra logicii în politica moldovenească. E valabil și pentru PLDM. Vechi idiosincrazii și reproșuri întemeiate la adresa unor sentințe mai vechi ale Curții Constituționale nu ar trebui să minimalizeze importanța legitimării limbii române în Moldova. Și spunând asta, nu credem că e nevoie de cine știe ce abilități „solomonice” pentru a-i înțelege pe unii și pe alții. Pur și simplu e o chestiune de dozaj, de oportunitate și de orizont strategic, pe care le vezi la puțini politicieni moldoveni.
În momentul de faţă coaliția de la putere nu poate deține un ascendent moral prin definiție, doar pentru faptul că este atacată de comuniști – adversarii declaraţi ai interesului național al Republicii Moldova. Sunt destule motive de critică justificată şi pentru opoziția democratică parlamentară și extraparlamentară. Aceste critici însă ar fi binevenite pe chestiuni de principiu, ar fi regretabil dacă ele ar trăda mai degrabă resentimente personale, ușor de descifrat. Partidele pro-europene din afara guvernării pot pleda cu folos, de exemplu, pentru combaterea corupţiei şi reforma în justiție – o problemă care ne atrage mustrări sistematice din partea Occidentului... Unele formaţiuni o şi fac.
Suntem solidari cu Euromaidanul ucrainean, mai rămâne să fim solidari și cu noi înșine. Actuala generație de politicieni de la Chișinău trebuie să dea dovadă de simț istoric, de spirit de construcție, de altruism. Asta face diferența între politica mare și ciondănelile de gașcă ale liderilor moldoveni, împleticiți în mize mediocre. La bilanţul final vor conta „numerele mari”, realizările de anvergură, decisive pentru destinul unui popor, nu meschinele coterii interpartinice.
