Linkuri accesibilitate

Amnesty International, Cristina Pereteatcu, și problemele principale ale drepturilor omului în Moldova: tortura și discriminarea.



Astăzi este Ziua Mondială a Drepturilor Omului, iar invitata dimineţii, la Europa Liberă este Cristina Pereteatcu, director executiv al Amnesty International Moldova, organizaţie mondială militantă pentru drepturile omului.

Europa Liberă: Dna Pereteatcu, în rapoartele internaționale două sunt constatările negative cu privire la Moldova – tortura, care mai există şi măsurile luate după 7 aprilie se pare că nu au dat deocamdată rezultat; şi cea de-a doua se referă la discriminare, inclusiv pe criterii de gen. Ambele sunt domenii de atenție sporită pentru organizația dvs. Ce face Amnesty International Moldova concret pentru a lupta cu aceste două vicii?

Cristina Pereteatcu: „Amnesty International Moldova s-a gândit că ar fi bine să investească foarte mult în educaţie şi instruire. Mă refer la şcoli şi copii când vorbesc despre educaţie. Iar atunci când vorbesc despre instruire mă refer la profesioniştii din domeniul drepturilor omului, cum ar fi avocaţii, procurorii şi poliţiştii. Într-adevăr aceste două probleme sunt de ceva timp în atenţia noastră.

Discriminarea este un domeniu mai nou pentru Republica Moldova, pe care puţină lume îl înţelege. Pentru noi este mai simplu să lucrăm cu copiii care sunt personalităţi în proces de formare. Noi îi modelăm prin a-i învăţa de ce diversitatea este frumoasă şi cum suntem noi diferiţi, dar egali în drepturi. Cred că o să vedem rezultatele lucrului nostru peste generaţii. La moment, când pilotăm obiectul „Am dreptul să-mi cunosc drepturile”, lucrurile merg bine.

Ceea ce ţine de tortură, din păcate, încă mai avem foarte multe probleme. Suntem aproape la cinci ani de la 7 aprilie 2009 şi nu avem rezultate, nu avem torţionari pedepsiţi. Considerăm că nu există voinţă pentru a lupta cu impunitatea, pentru a-i pedepsi pe cei care au torturat. Prin această impunitate cred că se încurajează în continuare acest comportament al torţionarilor.”


Europa Liberă: Când ne uităm pe rapoartele internaţionale vedem aceste două probleme, de obicei. Un recent raport tot la ele indica. Când însă ne uităm pe sondaje, vorbim cu oamenii, de obicei, cele mai des încălcări invocate ar fi drepturile sociale, economice. Nu există o neconcordanţă de agende, cea a organizaţiilor neguvernamentale şi cea a oamenilor simpli?

Cristina Pereteatcu: „Toate drepturile sunt importante. Într-adevăr drepturile economice, sociale şi culturale au intrat în atenţia noastră de mai puţin timp. Trebuie să fie şi un interes în primul rând din partea guvernului, pentru că persoanele care locuiesc pe teritoriul acestei ţări sunt plătitori de impozite ceea ce înseamnă că ei au dreptul să bea apă potabilă, ei au dreptul la asigurare medicală, la sănătate, la tot felul de servicii. Guvernul invocă că nu are bani să asigure cam toate acestea. Fiecare organizaţie îşi are nişa sa de activitate. Dreptul la inviolabilitatea fizică şi psihică sau, mai simplu, dreptul de a nu fi torturat este unul foarte important. Tortura este o încălcare foarte gravă.”

Europa Liberă: Şi probabil aceste încălcări sunt mai greu de aflat…

Cristina Pereteatcu: „Este mai greu de aflat şi noi lucrăm foarte mult pentru a sensibiliza opinia publică. Curios lucru e că din 2009 până în 2013 numărul plângerilor pe cazurile de tortură nu s-a micşorat ci a crescut. Presupunem că oamenii sunt mai informaţi şi au acest curaj să denunţe anumite cazuri.”

Europa Liberă: De mai multă vreme Republica Moldova are o lege pentru egalitatea de șanse care ar trebui să apere populaţia de orice gen de discriminare. Chiar dacă din ea lipseşte egalitate de gen. Există şi un Consiliul de nediscriminare funcţional. Unde suntem totuși la această oră cu apărarea împotriva discriminării?

Cristina Pereteatcu: „Suntem cred că bine. Ne mişcăm încet. Consiliul şi-a început activitatea de curând pentru că a primit finanţare abia la sfârşitul lunii septembrie. Sunt deja câteva cazuri pe care ei s-au pronunţat. Cred că încet, dar sigur avem rezultate. Mai avem foarte mult de lucrat cu oamenii care percep această lege ca fiind destinată pentru persoanele din grupul LGBT – ceea ce nu este adevărat. Este o lege pentru toată lumea care este discriminată. Consiliul îşi propune să lucreze foarte mult şi cu administraţiile publice locale pentru a informa în special persoanele din spaţiul rural care, din păcate, sunt mai departe de tot ceea ce ţine de cadrul legal.”

Europa Liberă: Vorbim astăzi de Ziua mondială a drepturilor omului, iar organizaţia dvs. are şi o aniversare în această zi. Probabil ne putem permite nişte bilanţuri, constatări. Există un specific moldovenesc de încălcare a drepturilor omului?

Cristina Pereteatcu: „Cred că fiecare societate are o cultură mai specială. Republica Moldova a fost parte a spaţiului sovietic. Nouă ne vine mai greu să lucrăm cu oamenii, să le explicăm că drepturile sunt ale lor şi că ei le pot cere şi trebuie să le ceară. Cred că tortura rămâne în continuare o problemă. Aceasta este educaţia moştenită de către poliţişti, precum că prin tortură poţi afla adevărul. Este şi o problemă la capitolul discriminare. De aceea noi şi lucrăm foarte mult pe aceste două domenii. Oamenii se dezvoltă, oamenii se schimbă, dar mai încet.”

Europa Liberă: Adică nu percep discriminarea ca fiind discriminare?

Cristina Pereteatcu: „Nu percep discriminarea ca fiind o problemă. Aceasta este o problemă în sine. Oamenii de fiecare dat spun că în Moldova sunt probleme mai importante decât discriminarea. Nu înţeleg că atunci când drepturile unui grup minoritar sunt încălcate sunt încălcate drepturilor tuturor persoanelor.”

Europa Liberă: Există un gen de neînțelegere, din punctul meu de vedere, referitoare la activitatea unor organizații ca aceea a dvs. Oamenii se așteaptă să reacționați în cazuri concrete. Ne amintim cu toții cazurile Vardanean şi Cazac. De ce impresia a fost că organizația dvs. nu a intervenit foarte energic în aceste şi alte cazuri similar? Aveţi campanii pentru respectarea drepturilor omului în Nigeria, Palestina, Mexic… Oamenii s-ar putea întreba ce avem noi cu asta. De ce nu vorbim de cazuri locale.

Cristina Pereteatcu: „Ceea ce deosebeşte Amnesty de alte organizaţii este principiul de solidaritate internaţională. Într-adevăr noi nu reacţionăm foarte repede în unele cazuri pentru că avem un cercetător în Londra care preia cazul şi strânge cât mai multă informaţie obiectivă. Şi doar când avem informaţia la mână intervenim. Aşa lucrăm noi.

În Republica Moldova am lucrat în mai puţine cazuri. Dar atunci când ne-am apucat de lucru am avut şi rezultate. Atunci când este o problemă în Republica Moldova, cum a fost cazul de tortură a domnului Gorgurov au intervenit toate cele 150 de ţări în care este Amnesty şi au fost trimise foarte multe scrisori la Procuratura generală. în final persoanei i s-a făcut dreptate. Energia Amnesty se manifestă un pic altfel, prin această solidaritate internaţională şi reacţia tuturor ţărilor unde există Amnesty.”

Europa Liberă: Probabil ar trebui să explicăm de ce e nevoie să fie detaşarea de local şi să nu existe nici bănuiala măcar că ar exista şi o agendă politică?

Cristina Pereteatcu: „Amnesty nu este o organizaţie politică şi, într-adevăr, nu există o agendă politică. Mai mult decât atât Amnesty este cred că unica mişcare mondială pentru drepturile omului care este independentă şi se menţine din cotizaţiile de membru ceea ce îi permite să fie credibilă, respectabilă şi să critice foarte dur guvernele.”

Europa Liberă: În legătură cu protestele din Ucraina organizaţia dvs. a emis un comunicat în care se spune că s-a înregistrat o lovitură gravă asupra libertăţii întrunirilor . Se face referinţă la sâmbăta când s-a intervenit în forţă. Care va fi agenda, acţiunile în continuare în legătură cu aceste acţiuni care se pare că nu se liniştesc în capitala ucraineană?

Cristina Pereteatcu: „Amnesty monitorizează îndeaproape tot ce se întâmplă în Ucraina pentru că într-adevăr este interesată de respectarea dreptului la întrunire şi la libera exprimare. Indignarea noastră a fost referitor la acele cazuri de tortură. Ucraina este lângă Moldova şi au şi ei aceleaşi probleme ca şi noi, doar că este o ţară cu mult mai mare şi respectiv cazurile de tortură sunt mai multe decât în Republica Moldova. Amnesty le-a cerut autorităţilor să nu aplice forţa şi să le dea voie oamenilor să protesteze în mod paşnic.”
XS
SM
MD
LG