Linkuri accesibilitate

Un elogiu lui Vlad Filat, lider al PLDM (Ziarul Național).



Un comentariu referitor la congresul de duminică al PLDM apare astăzi în Ziarul Naţional şi este semnat de Nicolae Negru. Ideea principală a articolului este că, pe lângă faptul că a stabilit noi repere electorale pentru campania din 2014, congresul ar fi şi începutul unei noi etape în biografia politică a liderului Vlad Filat. Mai matur, mai înţelept, dar hotărât să continue lupta, să rămână în marea politică, dând dovadă de capacitate de rezistenţă, de adaptare, trecând cu o zi mai înainte prin Piaţa Independenţei de la Kiev, unde le-a adresat cuvinte de sprijin protestatarilor proeuropeni din Ucraina, pare să revină pe scena politică un al treilea Filat, comentează autorul.

„Bătut”, el nu s-a lăsat dominat de resentimente, nu a aruncat reproşuri la adresa partenerilor de coaliţie, ci, dimpotrivă, a găsit, la rândul său, în discursul de încheiere de la congresul PLDM, cuvinte de apreciere pentru rolul lor în dificilul proces de guvernare. Dacă aptitudinea de vizionar mai urmează a fi confirmată, este evident că el poate mobiliza oamenii, este un luptător, un proeuropean ale cărui merite le recunoaşte Europa, le recunoaşte Traian Băsescu - însuşi faptul invitării la Kiev, printre reprezentanţii PPE, este un semn de apreciere a rolului şi calităţilor de lider ale lui Vlad Filat - şi acum mai rămâne să le recunoască, să le reconfirme şi alegătorii. Este de fapt, la părerea autorului, şi cea mai grea sarcină care i-a rămas liderului PLDM.

De ce e absurdă ideea unui referendum în chestiunea limbii? Igor Cașu argumentează în Adevărul în felul următor: nu ar exista nicio ţară în care asemenea probleme s-au rezolvat prin referendum. În Elveţia, de exemplu, ca să amintim de o ţară care excelează prin numărul de referendumuri, fie ele naţionale, cantonale sau comunale, chestiunea denumirii limbii n-a fost abordată niciodată, deşi un anumit segment al populaţiei ar fi dorit sau preferă să spună că există o limbă germană specifică în Elveţia. „Ca să înţelegem absurditatea acestor doleanţe, vă invit să ne imaginăm ce ar zice populaţia minoritară rusofonă dacă majoritatea românofonă ar propune organizarea unui referendum în privinţa denumirii limbii pe care o vorbeşte ea, „minoritatea imperială“ din Republica Moldova?”, mai scrie Igor Caşu.

Într-un comentariu publicat de Jurnal de Chişinău, Mircea V. Ciobanu îşi propune să răspundă la întrebarea: de ce Republica Moldova este altfel? Autorul porneşte de la reacţiile de după Vilnius şi spune că permanenta rupere de origini i-a făcut pe moldoveni inidentificabili, lipsiţi de personalitate. Mimetismul le este în sânge. Iau de la alţii tot ce li se pare că li se lipeşte, imită. În loc de acţiuni, au o comedie a politicului, socialului, economicului. Până şi smerenia moldovenilor era mimată şi, la primul semn de slăbire a stăpânului, l-a trădat fără scrupule. „Pe terenul frustrărilor istorice, avem un ciudat complex de inferioritate, cu un amestec de aroganţă faţă de alogeni. Nu avem mândrie naţională, suntem, în schimb, ţâfnoşi, înfumuraţi. Dovada că noi suntem o entitate incertă este... nu divizarea schizoidală în „moldoveni” şi „români”. Inexplicabilă e alegerea naţionalităţii în funcţie de... ce îmi place mai mult. Şi asta se întâmplă tocmai pe segmentul intelectual!”, mai scrie autorul.
Care ar fi soluţiile? „Una ar fi inventarea unei mitologii eroice şi construirea unui parcurs al statului... pe loc, din mândrie protocronistă. Dar tare mă tem că proiectul nostru naţional va fi variantă autohtonă a lui „laissez-faire” (sau, mai precis: „laissez-passer”). Neimplicare în propriul parcurs”, îşi încheie gândul Mircea V. Ciobanu.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG