Linkuri accesibilitate

Ludmila Popovici: „în R. Moldova impunitatea persistă, dar mai grav este că persistă această discriminare a victimelor.”



Astăzi este Ziua Mondială a Drepturilor Omului, iar invitata dimineţii, la Europa Liberă, este Ludmila Popovici, directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii.

Ludmila Popovici: „În cadrul campaniei ne-am propus să organizăm întâlniri informative. Ieşim cu un apel către autorităţile Republicii Moldova, către Ludmila Popovici

Ludmila Popovici

donatorii aflaţi în Republica Moldova, un apel de susţinere a victimelor torturii, că au acest drept conform articolului 14 al Convenţiei ONU împotriva torturii. Articolul 14 prevede clar că victimele violenţei, victimele torturii, a tratamentelor inumane şi degradante au dreptul la o reabilitare complexă şi gratuită. Din păcate, acest drept al lor, care nu l-au obţinut de la naştere, dar l-au obţinut prin suferinţa prin care au trecut, nu este respectat şi este ignorat, fiindcă fără de ajutor, fără de sprijin, le vine greu să-ţi continue viaţa.”

Europa Liberă: Cine îi descurajează atunci când încearcă să ceară respectarea drepturilor lor?

Ludmila Popovici: „Statul nu are mecanisme clare care să-i susţină, să-i ajute, fiindcă, după articolul Convenţiei, trebuie să beneficieze de asistenţă gratuită, ori în Moldova pot beneficia de asistenţă doar cei care au poliţă medicală. Din păcate, mulţi din cei pe care noi îi asistăm nu au poliţă medicală şi le vine foarte greu să apeleze după ajutor medical. În afară de aceasta, ei au nevoie şi de asistenţă psihologică, de asistenţă socială, au nevoie de sprijin în continuarea studiilor de exemplu, sau le vine greu să-şi găsească un loc de muncă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră reprezentaţi un centru care oferă asistenţă victimelor torturii şi relelor tratamente, vreau să vă întreb dacă aceste persoane sunt dispuse să lupte şi la nivel juridic pentru respectarea drepturilor lor, adică pentru ca cei care se fac vinovaţi să fie pedepsiţi, să-şi caute dreptate în instanţă?

Ludmila Popovici: „Nu toţi au depus plângere, fiindcă le vine greu să meargă împotriva acestui sistem, deoarece văd experienţa celor care au iniţiat procese împotriva statului. Oricum, în cadrul programelor de reabilitare se efectuează o documentare medicală sau o documentare complexă a efectelor traumelor asupra acestor persoane, şi le putem fi de ajutor atunci când iniţiază un proces de judecată. Sunt probleme şi la aceste procese de judecată, fiindcă nu întotdeauna sunt în stare ei să-şi găsească un avocat, nu întotdeauna avocaţii care le oferă serviciile gratuite, lucrează până la capăt.

Ştiţi foarte bine care sunt situaţiile, chiar în acele binecunoscute cazuri din aprilie 2009, când foarte multe cazuri au fost închise. Unele persoane sunt şi acum trimise dintr-o instanţă în alta, sunt purtaţi pe drumuri, ceea ce le provoacă un disconfort enorm. De fapt, în Republica Moldova impunitatea persistă, dar mai grav este că persistă această discriminare a victimelor, practic ei sunt reduşi la tăcere. Şi la nivel naţional nu avem nici un fond absolut, care ar putea să ajute aceste victime, cu excepţia acelui fond de la comisia guvernamentală pentru a identifica victimele din aprilie.”

Europa Liberă: Cine ar trebui să ia atitudinea atunci când victimelor nu le este asigurat accesul la o justiţie corectă? Avem nevoie de servicii noi, de mecanisme noi, ce ar trebuie să se întâmple?

Ludmila Popovici: „Ar trebui să funcţioneze de fapt legea, aşa cum cel puţin este la moment. Din păcate, mai multe mecanisme de a se apăra au torţionarii decât victimele de a merge în instanţă, şi atunci se tărăgănează foarte mult aceste procese şi este foarte traumatizant pentru persoane. Ar trebui să ia atitudine diferite instituţii ale statului care au tangenţă, atât cei care investighează cazurile cât şi acei care trebuie să asiste - asistenţa juridică garantată de stat, plus evident, instanţele de judecată. Este o problemă la nivel naţional, că încă nu este un limbaj comun, să vorbească într-o limbă comună despre acest fenomen, aceasta este una din probleme.”

Europa Liberă: La modul general, de exemplu, cum percep oamenii respectarea drepturilor omului în societate şi ce ar trebui să facă atunci când le sunt lezate anumite drepturi, este suficientă informaţie?

Ludmila Popovici: „Evident că întotdeauna este loc de mai bine, pentru a informa, dar întrebarea mi-o pun altfel, ce folos că unii îşi cunosc drepturile, au încercat să-şi apere drepturile în instanţă, dacă s-au potmolit în această maşinărie de stat care funcţionează foarte greu şi foarte rigid. Probabil că mai degrabă ar trebui să se schimbe mentalitatea în structurile de stat, fiindcă în multe cazuri observăm că încă persistă o mentalitate veche şi persoana care ajunge în justiţie este imediat văzută ca un criminal. Într-un fel, cadrul legal apără foarte mult instituţiile statului şi mai puţin apără cetăţeanul simplu.”

Europa Liberă: Dar este în măsură societatea civilă să schimbe funcţionarea acestei maşinării despre care îmi spuneţi că nu este una eficientă?

Ludmila Popovici: „Avem unele probleme şi la capitolul ăsta, deoarece sunt foarte puţine ONG-uri care activează în domeniul drepturilor omului şi dintre care sunt foarte puţine acele care lucrează cu oamenii direct, adică care sunt orientaţi la beneficiari. Din păcate, în Republica Moldova, în ultimii ani, a fost o reducere esenţială a ONG-urilor care au fost orientate spre beneficiari din cauză lipsei de fonduri şi din cauza că donatorii nu şi-au racordat într-un fel priorităţile lor la nevoile cetăţeanului simplu, dar s-au orientat mai mult spre politici, la nevoile statului, a instituţiilor de stat. Şi aici este o problemă, chiar puţine ONG-uri existente care mai acordă asistenţă omului simplu, cetăţeanului simplu, şi acestea riscă de fapt să se închidă.”
XS
SM
MD
LG