Linkuri accesibilitate

Interviu cu expertul în drept constituţional, Nicolae Osmochescu, despre decizia Curţii Constituţionale referitoare la denumirea limbii de stat.



Europa Liberă: A spus clar Curtea ce este de făcut?

Nicolae Osmochescu:
„Curtea nu poate spune clar ce e de făcut. Curtea a spus că sintagma „limba moldovenească” este „limba română”. Eu consider că decizia Curţii privind interpretarea articolului 13 din Constituţie este absolut corectă. Ei au făcut referinţă la textul declaraţiei de Independenţă. Daţi să vedem care este raportul între Constituţie şi declaraţia de Independenţă. Primele două documente în baza cărora Republica Moldova s-a creat ca stat independent şi suveran sunt, prima, Declaraţia de suveranitate din 1990, fiind încă în componenţa URSSS, după asta, a doua, la distanţă de un an a urmat Declaraţia de Independenţă din 27 august din 1991. Anume în baza Declaraţiei de Independenţă noi ne formăm definitiv ca stat suveran şi independent, şi anume în baza Declaraţiei de Independenţă noi obţinem recunoaşterea din partea altor state ale lumii. ”

Europa Liberă: Ca să înţeleagă toată lumea de ce declaraţia de Independenţă primează asupra Constituţiei… Unii ar putea spune că Constituţia este legea supremă în stat?

Nicolae Osmochescu:
„Anume în baza Declaraţiei de Independenţă ne-am creat ca stat suveran şi în baza Declaraţiei de Independenţă pe noi au început să ne recunoască statele lumii. Anume în baza Declaraţiei de Independenţă la 31 ianuarie devenim membri ai OSCE. Pe data de 2 martie 1992 pe noi ne primesc în calitate de membru cu drepturi depline în ONU, cel mai mare forum politic al lumii, forum mondial. Nu aveam încă Constituţie atunci, dar aveam Declaraţie de Independenţă şi un sistem de acte legislative care concretizau Declaraţia de Independenţă prin formarea unui sistem politic, economic şi judiciar. Totodată în baza Declaraţiei de Independenţă a fost creată comisia constituţională pentru elaborarea proiectului Constituţiei, care a durat din 1991 până în 1994. În 1994 numai a fost adoptată Constituţia, deci primară şi originară pentru republica Moldova, pentru stat, este Declaraţia de Independenţă. Constituţia este un act care derivă din Declaraţia de Independenţă, este secundară în raport cu Declaraţia de Independenţă”

Europa Liberă: Acum din nou, pentru cetăţeni, ca să înţeleagă toţi cum s-a întâmplat că, deşi în textul Declaraţiei de Independenţă figurează sintagma „limba română”, iar în Constituţie apare acest glotonin „limba moldovenească”?

Nicolae Osmochescu:
„Foarte simplu şi mecanic mai mult. În prima variantă a Constituţie, noi ne-am împărţit atunci în două tabere în Parlamentul din 1990-1994, şi nu era o majoritate calificată care să susţină „limba română”. Că se discuta şi atunci că, uitaţi-vă în Declaraţia de Independenţă avem „limba română, aşa că haideţi să punem Declaraţia de Independenţă ca preambul pentru Constituţie şi atunci va fi clar că e „limba română”. Dar s-a găsit o modalitate şi comisia pentru elaborarea proiectului de Constituţie a scris că „Limba de stat este limba moldovenească în limba latină, în paranteză „limba română”. În 1994 se schimbă componenţa comisiei constituţionale şi dom,nul preşedinte Snegur renunţă la funcţia de preşedinte al comisiei, în fruntea ei venind domnul preşedinte al Parlamentului Petru Lucinschi, care ia şi modifică şi componenţa comisiei constituţionale, pentru că venise un nou Parlament, şi, fără ca să ne consulte, sau măcar să ne aducă la cunoştinţă, au luat şi au scos parantezele. ”

Europa Liberă: Acum din nou nu avem o majoritate capabilă să facă modificarea aceasta în Constituţie…

Nicolae Osmochescu:
„Da, din păcate nu avem o majoritate constituţională de două treimi ca să fie modificat articolul 13 din Constituţie, aşa că va rămâne aşa cum este, iar când va fi timpul potrivit şi proporţia potrivită de forţe în Parlament, se va schimba. Dar când de fapt apare problema că trebuie să arătăm care este de fapt limba? Dacă ne amintim, una din problemele de bază de ce nu am semnat la timpul nostru un Tratat politic de bază cu România aceasta a fost. Tratatul trebuia să fie încheiat în limba română, iar ai noştri au zis: nu, nu limba română, ci moldovenească. Iar românii nu erau de acord. Deci, acesta a fost unul din motive. Deci, când apare nevoia ca să fie indicată limba? Atunci când se încheiem tratate sau acorduri internaţionale, pentru că în dispoziţii finale în mod obligatoriu se arată în ce limbă a fost negociat şi încheiat acordul. Şi aceste acorduri din partea Republicii Moldova va fi de acum în limba română, indiferent dacă Constituţia este sau nu modificată, fiindcă este hotărârea Curţii. ”

Europa Liberă: Deci, care e valoarea practică a acestei hotărâri?

Nicolae Osmochescu:
„Toţi cei care se temeau să spună că asta e limba română, acum vor spune că este hotărârea Curţii Constituţionale şi eu execut hotărârea Curţii Constituţionale. Problema e că Şi oricine, chiar parlamentarii, pot ieşi la tribuna Parlamentului şi spune că vorbesc moldoveneşte. Pentru că el consideră că e moldovenească. Şi nu va putea fi sancţionat.”

Europa Liberă: D-apoi parlamentarul nu e chiar persoană fizică, nu?

Nicolae Osmochescu:
„Ba e persoană fizică. De ce nu? Şi el consideră aşa. Şi nu poate fi sancţionat.”

Europa Liberă: Acum să luăm un caz concret. Vă amintiţi că deputaţii găgăuzi au luat recent o decizie să înlocuiască în şcoli denumirea limbii în limba moldovenească. Acum nu vor mai putea face asta?

Nicolae Osmochescu:
„Nu vor mai avea dreptul. Acesta a cazul când se referă la o instituţie de stat şi asta va fi considerată o încălcare.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG