Linkuri accesibilitate

Ion Preaşcă: În ultimii 12 ani, anume Consiliul Municipal poate fi făcut vinovat de situaţia creată - a lăsat tarifele nemodificate, generând pierderi foarte mari şi datorii enorme.

Numărătoarea inversă pentru riscul, la Chişinău, de a avea probleme cu căldura, când va fi viaţa mai dragă, iarna asta a început. Azi, deja la un fel de limită, ar fi de aşteptat nişte decizii privind un început sau tentativa unui început de reabilitare a „Termocom”-ului. Convorbirea scadentă la această temă cu jurnalistul de la ziarul „Adevărul”, Ion Preaşcă, specialist în probleme energetice.

Europa Liberă: Aşadar, dle Preaşcă, „Termocom”, înglodat în datorii şi învechit în rele - expresia unei îngrijorări deosebite la acest sfârşit de an: voci destul de convingătoare spun că dacă eşuează planul de restructurare a acestei întreprinderi, inclusiv de fuzionare a ei cu CET-1 şi CET- 2 într-o singură companie, zeci de mii de locuitori ai Chişinăului riscă să îndure frigul iernii în apartamente. Înainte de toate, ca să nu se întâmple aşa-ceva, vorbind de această soluţie propusă ca ultimă şansă de salvare a sistemului centralizat de încălzire - restructurarea, fuzionarea etc. - unde ne aflăm la această oră?

Ion Preaşcă

Ion Preaşcă

Ion Preaşcă: „Practic, ne aflăm acolo unde ne aflam acum 12 ani. Deci, avem o întreprindere înglodată în datorii, într-o procedură de insolvenţă care durează 12 ani şi care nu are posibilităţi de dezvoltare pe cont propriu (trebuie cineva să vină să contribuie la aceasta) şi cu tarife care putem spune că sunt mari, dar în condiţiile în care avem un volum de datorii de aproape 2 miliarde de lei, ar putea fi şi mai mari dacă întreprinderea ar fi obligată acum să le ramburseze. Şi un sistem de termoficare cu pierderi foarte mari, care în ultimii doi ani au devenit şi mai mari.”

Europa Liberă: Deci, ca urmare a „putrezirii”, ca să spunem aşa mai poetic, a reţelelor, care probabil nici măcar nu pot fi puse la punct din cauza datoriilor uriaşe pe care le are „Termocom”…

Ion Preaşcă: „Da. Dar în principiu trebuie nu că restructurat, dar reformatat acest sistem, pentru că o mare parte din consumatori s-au debranşat de la el. Şi nu e vorba de consumatori casnici, ci de consumatori mari, întreprinderi, instituţii de stat, de exemplu Guvernul, Parlamentul, Banca Naţională, Vama, cine vrei s-a debranşat de la „Termocom” şi au rămas doar consumatorii casnici, iar pe umerii lor, pe spatele lor a rămas acest sistem, pe care ei îl întreţin într-un fel.”

Europa Liberă: Dle Preaşcă, din câte înţelegem ideea acestei fuzionări este că se unesc aceste întreprinderi care între ele au datorii mari… Întrebarea ar fi care e avantajul acestei uniri: de ce unite, fuzionate, aceste întreprinderi ar trebui să funcţioneze mai bine decât fiecare separat?

Ion Preaşcă: „În primul rând, se elimină câteva verigi din lanţul acesta: „Termocom” e dator la CET-1 şi CET- 2, iar CET-1 şi CET- 2 sunt datoare mai departe la „Moldovagaz”. Acum, împreună, o să fie o singură întreprindere datoare la alta. În plus, se constată că una din cele trei întreprinderi oricum trebuie să fie închisă – e vorba de CET-1 – şi în jurul acestei probleme demult se discută, cum o închidem, ce facem mai departe… Un singur element: CET-1 produce energie electrică mai scumpă decât preţul plătit de consumatori. Adică, e o întreprindere foarte ineficientă şi, în mod normal, dacă ea nu este rentabilă, sau trebuie închisă, sau modernizată. Dar în lipsa unor investiţii nu poţi face acest lucru…”

Europa Liberă: Şi investiţiile ar veni mai uşor la o singură întreprindere…

Ion Preaşcă: „Exact. Ideea este că, creând această companie, ea va avea o capitalizare mai mare. În plus, nu va putea fi preluată în contul acestor datorii. Fiindcă un principiu normal al economiei de piaţă este că dacă ai datorii, trebuie să le plăteşti, dacă nu – se duce în instanţă şi le cere executarea şi, respectiv, poate fi vândută pe bucăţi. Anume această soartă poate avea „Termocom”-ul.”

Europa Liberă: Săpuneam la începutul acestei emisiuni, dle Preaşcă, că a început numărătoarea inversă oarecum… Înţelegem că dacă până la sfârşitul acestei luni nu se va bate în cuie o decizie clară, atunci vor apărea riscuri foarte mari pentru mii de cetăţeni… Cine în general ia decizii finale în acest sens – există deja un proiect aprobat de guvern, privind crearea unei noi societăţi pe acţiuni – CET-urile şi „Termocom”. În rest, ce a mai rămas şi ce riscă Republica Moldova în cazul în care nu face faţă calendarului?

Ion Preaşcă: „Următoarea instituţie care trebuie să decidă este Consiliul Municipal care, fiind acţionar majoritar la „Termocom”, trebuie să aprobe decizia aceasta de fuzionare. Fără această aprobare nu poate fi creată această întreprindere. Totodată, fără această decizie, potenţialii creditori – Banca Mondială şi alte structuri – nu vor da bani, şi e vorba despre o sumă foarte mare de bani în condiţii foarte generoase: 120 de milioane de dolari pe termen de rambursare de circa 30 de ani şi cu o rată a dobânzii de 0,75 %, în plus, o parte e foarte posibil să fie sub formă de grant. Şi atunci se rezolvă problema cu investiţiile, cu modernizarea întreprinderii.”

Europa Liberă: Deci, din câte înţelegem, investiţiile s-au găsit, soluţiile de principiu a fost identificată şi acum Consiliul Municipal ar urma să ia decizii… ce motive de tărăgănare ar avea forumul reprezentativ?

Ion Preaşcă: „În ultimii 12 ani, anume Consiliul Municipal poate fi făcut vinovat de situaţia creată, fiindcă până în 2009 deciziile privind tarifele, de exemplu, le aproba Consiliul Municipal şi timp îndelungat acestea au fost nemodificate, ceea ce a şi generat pierderi foarte mari întreprinderii şi a dus la acumularea unor datorii enorme, fiindcă nu era în stare să achite aceste datorii, iar tarifele erau prea mici, în condiţiile în care, de exemplu, din 2006 preţul la gaze s-a majorat constant. Încă o problemă e, spuneam la început, că majoritatea consumatorilor sunt cei casnici – 86% undeva din plăţi sunt ale consumatorilor casnici. O eventuală situaţie de colaps îi va afecta pe consumatorii casnici în special, nu pe oamenii de afaceri, nu pe instituţiile statului, şi chiar nu pe cei care decid soarta „Termocom”.

Europa Liberă: Şi atunci cu atât mai mult Consiliul ar trebui cât mai repede să reacţioneze…

Ion Preaşcă: „Păi, da, dar ei nu sunt cei care suferă, Foarte puţini dintre ei trăiesc în aceste blocuri cu încălzire centralizată. De regulă, au case la sol, au încălzire autonomă şi, în fond, pe ei nu-i afectează decât din punct de vedere politic. Şi anume acest fapt are o influenţă negativă asupra deciziei.”

Europa Liberă: Deci, factorul politic… Dar, domnule Preaşcă, când ar putea interveni această situaţie de colaps despre care spuneţi, când e deadline, când e linia roşie care, dacă se trece, riscul creşte?

Ion Preaşcă: „Demult a fost trecut, pur şi simplu acum s-a găsit o soluţie, au fost puse pe masă şi garanţiile de bani, doar ar trebuim să fie votat. Deadline–ul care se vehiculează este sfârşitul anului 2013, fiindcă după aceasta intervine o prevedere din legislaţie după care întreprinderea nu mai poate fi amânată procedura de insolvabilitate, trebuie să trecem la următoarea etapă - lichidarea, iar asta poate duce la vânzarea ei pe bucăţi, la separare.”

Europa Liberă: Lucru pe care au dorit să-l preîntâmpine nişte diplomaţi. Mai mult decât neobişnuit pentru mulţi o situaţie - ambasadoarea Suediei la Chişinău, dna Ingrid Tersman şi managerul de ţară al Băncii Mondiale în R. Moldova, dl Abdoulaye Seck, aproape că au implorat - impresia vine - oficialităţile moldovene să grăbească deciziile necesare până la finele acestui an, altminteri există riscuri majore… Mai mult, sunt deja rezervaţi bani pentru întregul proces – 120 de milioane de dolari din partea Băncii Mondiale… Ce se întâmplă de fapt? De ce oficiali străini par mai preocupaţi de căldura moldoveanului din capitală decât politicienii de acasă, în afară de faptul că ei au încălzire autonomă, precum spuneţi?

Ion Preaşcă: „Nu cred că politicienii nu au şi interes politic, fiindcă în declaraţii şi ei spun că suntem interesaţi ca consumatorii să nu fie afectaţi, să nu crească tarifele, dar am impresia că e o politică „a struţului” din partea unor factori de deciziei. Fiindcă în interiorul Consiliului Municipal apare o luptă de interese, sunt mai multe fracţiuni şi unele pur şi simplu nu vor să voteze pentru că nu au nici un dividend politic de la aceasta. Şi aici probabil este şansa de a dialoga, de a ajunge la un consens, pentru că până la urmă câştigă consumatorul din Chişinău. Şi nu e vorba doar despre cel din Chişinău, pentru că în Chişinău este peste 50 la sută din tot consumul de energie electrică, 80 la sută din consumul de energie termică şi într-un fel ar asigura şi securitatea energetică. Dacă avem o întreprindere viabilă în Chişinău, într-un fel, este o mai mare siguranţă energetică pentru întreaga Republica Moldova. În plus, e vorba despre o datorie faţă de „Moldovagaz”, care pe lanţ duce şi la „Gazprom”. Rambursăm datoria faţă de „Moldovagaz”, „Moldovagaz” pe lanţ rambursează la „Gazprom” şi rămânem fără un factor acesta de presiune din partea „Gazprom”.

Europa Liberă: Foarte scurt, dle Preaşcă, dacă această soluţie pică, soluţie care este în proces de aprobare, din punctul dvs. de vedere există altă soluţie, mai bună sau cât de cât eficientă? Da sau nu?

Ion Preaşcă: „Nu cred, pentru că au fost atâtea studii făcute în ultimii trei ani şi eu nu cred că specialiştii invitaţi de Banca Mondială, de Suedia, care are deja vreo 10 ani de colaborare în eficienţă energetică cu Chişinăul şi au ajutat foarte mult la lucrările de eficientizare a „Termocom”-ului, deci eu nu cred că s-au făcut aceste studii aşa, de ochii lumii.

Europa Liberă: Cu acest salut la adresa factorilor care decid această problemă, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG