Linkuri accesibilitate

„La Limita de Jos a Cerului”: un film de Igor Cobîleanski, despre „o ţară rar arătată pe marele ecran”


Interviul integral cu regizorul moldovean îl puteţi citi/audia în emisiunea duminicală a lui Vasile Botnaru „Punct şi de la Capăt”, din 8 decembrie.


La cinematograful Patria-Loteanu de la Chișinău are loc astăzi premiera dramei „La Limita de Jos a Cerului”. Filmul este un debut în zona lungului metraj al regizorului Igor Cobîleanski, cunoscut până acum mai ales pentru comediile sale de scurt metraj. Scris împreună cu renumitul deja cineast român din noul val, Corneliu Porumboiu şi avându-l la imagine pe starul local Oleg Mutu, filmul este o piesă solidă, care înfăţişează „o ţară rar arătată pe marele ecran”, am citat de pe site-ul hollywoodreporter.com. Redă viaţa de zi cu zi a unui non-erou, Viorel, de 19 de ani, care devine traficant de droguri într-un orăşel din Republica Moldova zilelor noastre. Înainte de premiera de la Chișinău (cea internațională a avut loc astă vară la Karlovy Vary) cu Igor Cobîleanski a stat de vorbă Vasile Botnaru:

Europa Liberă: Pretinzi dumneata sau grupul de filmare că cerul are limite. Aţi găsit şi limita de jos, presupunând că există şi o limită de sus, există limite intermediare. De unde şi până unde această gradaţie?

Igor Cobîleanski (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Igor Cobîleanski (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Igor Cobîleanski: „Bine, eu nu am încercat neapărat să aduc acest titlu la o filosofie atât de profundă sau să caut neapărat nişte lămuriri profunde. Eu mi-am imaginat limita de jos a cerului exact la un centimetru de pământ. Cu alte cuvinte, eu, dacă aş redenumi filmul sau i-aş da o altă denumire, l-aş putea numi „La pământ”. Limita de jos a cerului este exact acolo unde se termină pământul.”

Europa Liberă: La firul ierbii?

Igor Cobîleanski: „La firul ierbii, să o numim aşa. Mai există o interpretare care, aş fi spus, e cumva mai simbolică şi mai romantică, care ar sugera ideea de orizont, de deschidere. Iniţial, în capul meu, era tocmai inversul. Adică zona aceasta în care nu te poţi ridica de jos. Deci e o societate în film descrisă, e un om, mai bine zis, un caracter, un personaj foarte tânăr care este cumva la început de cale, dar se află la limita de jos a cerului, nu poate zbura şi, probabil, niciodată nu va face treaba aceasta, nu se va ridica deasupra mediului în care trăieşte, deasupra societăţii din care face parte, e la limita de jos.”

Europa Liberă: Adică condiţia unui om sortit, condiţia omului mediocru?

Scenă din fimlul „The Unsaved” (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Scenă din fimlul „The Unsaved” (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Igor Cobîleanski: „Da şi nu. Probabil, condiţia unui om nu neapărat mediocru pentru că eu nu am făcut de data aceasta... Aceasta este o dramă, cumva, nu neapărat, încearcă să speculeze cu mediocrităţi sau cu exagerări de genul caracterelor. Este, cumva, condiţia unui om simplu într-o societate periferică, într-un cartier al unui orăşel neimportant din Moldova. Este omul care, probabil, nu-şi pune prea multe întrebări, pentru că mediul în care trăieşte nu pune aceste întrebări, nu-l face să gândească altfel. Este un om care se lasă dus, probabil, de cei care îl înconjoară: de părinţi, de prietenul tatălui, anchetator la Procuratură sau la poliţie, de iubita pe care o iubeşte sau o râvneşte, dar niciodată nu va fi a lui. E cumva lăsat în voia sorţii şi, cel mai probabil, că şi din considerentul acesta vedem, la urmă, că face o crimă, nici măcar pe aceea asumată, cumva, aşa, a lehamite. Era un ziarist străin, care, la un moment dat, spunea sau puncta ideea aceasta că este cel mai bine portretizat molatic din cinematografie. Mă rog, aşa, cumva prea mult, probabil, spus, dar, într-adevăr, aşa este. Este portretizarea unui molatic, unui om neimportant şi care nici măcar nu-şi doreşte să devină important.”

Europa Liberă: Totuşi, lumea care încă nu a văzut filmul porneşte de la titlu. Şi atunci înţeleg că totuşi trebuia titlul să fie cu funcţie dublă. Să dea tălmăcirea peliculei, dar să aibă cumva şi valoarea de intrigă, de clopoţel care să cheme spectatorul.

Scenă din fimul „The Unsaved” (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Scenă din fimul „The Unsaved” (Courtesy: Karlovy Vary Festival)

Igor Cobîleanski: „Repet, nu ştiu dacă am vrut eu să fiu neapărat filosof la titlul acesta. Mie titlul mi-a plăcut. Noi, când am stat şi l-am gândit sau când încercam să formulăm un titlu al filmului ...”

Europa Liberă: Nu aţi vrut, dar v-a reuşit?

Igor Cobîleanski: „...A ieşit aşa – „La limita de jos a cerului”.”

Europa Liberă: E foarte profund. Poţi să înţelegi ce vrei.

Igor Cobîleanski: „Asta, probabil, şi din faptul că unicul personaj care este cumva contrapunctul eroului principal, un băiat simplu, un băiat rău, un băiat cu caracter, un băiat, un dealer de droguri în respectivul oraş. Deja la prima vedere, personajul negativ al filmului este, totodată, singurul om care îşi construieşte un motodeltaplan sau un deltaplan cu forţe proprii şi cu tot ce are la îndemână. Şi, cumva, această împletire ale celor două caractere, plus dorinţa de a zbura a personajului negativ, cred că a dat naştere filmului. Versiunea engleză, probabil, este la fel de sugestivă în sensul, The Unsaved, insalvabilul. Adică, omul care nu poate fi salvat şi aici referinţa se face, probabil, direct la personajul central al filmului.”

XS
SM
MD
LG