Linkuri accesibilitate

Punct şi de la Capăt: cu Vasile Botnaru şi invitaţii săi - directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroșie și directorul Asociației pentru Democrație Participativă, Igor Boțan.


După marea șezătoare de la Vilnius a protagoniștilor Parteneriatului Estic, convocați după managementul vestic, este cât de poate de firesc să ne întrebăm cum vor evolua lucrurile mai departe. Avem suficiente date inițiale, ca să facem estimări, dar și mai multe ne lipsesc. În schimb, putem face bilanțuri, pornind de la arhitectura inițială a Parteneriatului și caietul de sarcini ce a fost pus în fața statelor asociate, în cadrul acestui Parteneriat. Despre aceste lucruri vom discuta astăzi cu invitații mei.
Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroșie și directorul Asociației pentru Democrație Participativă, Igor Boțan.

Europa Liberă: Mai întâi, aş fi vrut să încercăm să facem o mică retrospectivă asupra Parteneriatului Estic, să vedem dacă şi-a atins scopul pe care l-au pus la temelie cei care au gândit acest Parteneriat. De ce insist asupra acestui lucru? Pentru că multă lume din media analiştilor, de exemplu, se declară convinsă că acesta a fost un proiect antirusesc din start, că nicidecum nu avea programată, în concepţia acestui aranjament, intrarea ulterioară în Uniunea Europeană, ci trebuia să fie doar un cordon sanitar. Alţii spun că erau lucruri perfect compatibile, Parteneriatul trebuia tocmai să fi fost o trambulină pentru participanţi, chiar dacă avea componente eterogene cu viteze diferite şi grade diferite de asimilare a principiilor şi valorilor democratice. Domnule Boţan, dumneavoastră, care întotdeauna sunteţi cu dosarul bine pus la punct, vă rog să ne amintiţi când a apărut şi din ce raţionamente.

Igor Boţan: „Parteneriatul Estic este o continuare a strategiei politicii de vecinătate a Uniunii Europene. Ne amintim cu toţii că ideea unei strategii de vecinătate a fost lansată la 11 martie 2002 de către ex-ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Jack Straw. În 2004, în luna mai, această strategie a fost adoptată în mod oficial de către Uniunea Europeană. Iar ulterior au fost foarte-foarte multe discuţii, inclusiv la Chişinău, dacă noi, Republica Moldova, Ucraina, suntem vecini ai Europei. Atunci a apărut această frază care spunea că: „Da, sunt vecini ai Europei cei din Maghreb, din Africa, din bazinul Mării Mediterane, iar Republica Moldova, de exemplu, şi Ucraina nu sunt vecini ai Europei, ci sunt vecini în Europa.”

Europa Liberă: Sunt europeni, bine mersi...

Igor Boţan: „Da, sunt europeni, bine mersi şi sunt vecini în Europa. Şi pentru a da substanţă acestei abordări, a fost inventat acest partener estic şi a fost inventat de către ţări care sunt, să spunem aşa, aproape de acest spaţiu. Georgia, Armenia şi Azerbaidjan au fost invitate în acest Parteneriat, pentru că aceste ţări sunt exact în coridorul de infrastructură foarte important pentru Uniunea Europeană. Ne amintim de cele trei proiecte infrastructurale care trebuiau să lege Marea Caspică cu Turcia şi cu Marea Mediterană. A existat şi o explicaţie din partea Uniunii Europene de ce lansează acest proiect – pentru a sublinia exact că nu este un proiect antirusesc. Ceva mai înainte, Federaţia Rusă îşi reactualizase politica externă, insistând că republicile, foste sovietice, fac parte din spaţiul de interes exclusiv al Federaţiei Ruse. Ca să vină replica Uniunii Europene că nu putem aborda problema prin spaţii exclusive, daţi de comun acord împreună cu Federaţia Rusă să facem acest spaţiu unul de responsabilitate comună, adică să nu existe vreo putere dominantă în acest spaţiu în care lucrurile încă nu sunt aşezate. Deci iată toată logica care a precedat lansării Parteneriatului Estic, în luna mai 2009.”

Arcadie Barbăroşie: „Au existat discuţii destul de substanţiale şi în Uniunea Europeană, prin includerea Rusiei în politica de vecinătate. Discuţii doar la un nivel de experţi, eventual, câţiva politicieni. Însă Rusia venise atunci cu cele trei spaţii comune, dacă vă amintiţi, domnule Boţan. Poziţia Rusiei, eu cel puţin aşa am interpretat-o, nu ştiu ce vor zice alţii, poziţia Rusiei a fost cam de tipul acesta: păi, nu ne încurcăm noi cu alde Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia prin toată treaba aceasta, chir şi cu Ucraina. Не царское это дело – Parteneriatul Estic. Îmi amintesc că au fost şi publicaţii gen „Cum am pierdut noi Rusia”. În fond, Vestul încerca să înţeleagă ce se va întâmpla cu Rusia, pentru că Vestul vedea Rusia, într-un fel, intrată în comunitatea aceasta de valori occidentale. În ce priveşte Caucazul, cred că, pe lângă coridorul energetic, unii analişti se uitau şi la faptul că Turcia, care pretinde la calitatea de membru al Uniunii Europene, se încadrează, într-un fel, foarte frumos, dacă intră şi Caucazul într-o vecinătate a Uniunii Europene şi într-o politică de vecinătate a Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Era ca şi cu intrarea Rusiei în NATO...

Arcadie Barbăroşie: „Ce vreau să spun. Că existau şi nişte opţiuni optimiste privind încadrarea Rusiei.”

Europa Liberă: Sau fanteziste...

Arcadie Barbăroşie: „Sau utopiste, sau fanteziste. Dar au existat discuţii, la momentul respectiv.”

Igor Boţan: „Eu cred că ele au fost, mai degrabă utopiste, toată lumea înţelegea. Deci Uniunea Europeană s-a opus cumva prin această formulă de responsabilitate comună cu Rusia, în spaţiul respectiv, pentru că Federaţia Rusă, atunci când spunea că vrea să aibă mâinile dezlegate şi acest spaţiu să fie de influenţă exclusivă, nu uita niciodată că avea aruncate nişte ancore în acest spaţiu, în Transnistria, în Osetia, în Abhazia. Era foarte clar că vroia ca aceste conflicte să fie soluţionate aşa cum presupunea Kremlinul că îi convine. Uniunea Europeană prin acest spaţiu de responsabilitate comună, şi vreau să subliniez acest lucru, pentru că în declaraţia finală de la summit-ul de la Vilnius a fost cumva subliniată această idee: să fie un spaţiu de responsabilitate comună. Adică, dacă există un spaţiu în care există conflicte nesoluţionate, abordările trebuie să fie deopotrivă, care să ia în consideraţie şi punctul de vedere al Rusiei, dar şi punctul de vedere al Uniunii Europene. Pentru că aceste conflicte sunt exact în „zona noastră”, la hotarele Uniunii Europene şi o zonă foarte importantă, aşa cum am menţionat, de coridoare energetice şi infrastructurale importante pentru Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Arhitectura iniţială a Parteneriatului presupunea luminiţa în capătul tunelului, adică bonusul principal – intrarea în Uniunea Europeană? Sau din start aceasta a fost o chestie separată, articolul 49 inaplicabil pentru membrii Parteneriatului?

Igor Boţan: „Cu certitudine, putem spune că această promisiune finală nu a existat. Parteneriatul Estic a preluat formula din 2002 a lui Romano Prodi, care pe atunci era preşedinte al Comisiei Europene, care spunea că, lansând politica de vecinătate, Uniunea Europeană este pregătită să deschidă pentru vecini, pentru partenerii din vecinătate totul, cu excepţia instituţiilor. Deci deja atunci, în 2002, au fost formulate foarte clar limitele în care suntem acceptaţi noi. Pentru noi oricum, înţelegând că există cinci trepte de integrare economică şi politică, pentru noi, care deocamdată suntem, şi începând cu, să zicem 2005, am intrat pe prima treaptă de integrare economică cu Uniunea Europeană, prin acorduri preferenţiale în comerţ, era foarte important să ne cramponăm, dacă pot spune aşa, de orice proiect care vine din partea Uniunii Europene, pentru a mai ridica o treaptă. Iar ridicând o nouă treaptă, să ne facem spaţiu pentru a negocia posibilitatea de a merge ulterior şi pe cealaltă treaptă. Prin aceasta se deosebeşte aceste oferte de acorduri de asociere, în cadrul Parteneriatului Estic, de acordurile de asociere şi stabilizare care au fost oferite Balcanilor de Vest, într-un context foarte clar. Balcanilor de Vest, după războiul din Serbia, li s-a oferit, din start, această promisiune la care vă referiţi dumneavoastră, că veţi trece toate treptele, vă promitem că veţi trece toate treptele, până la integrarea plenară cu statut de ţară-membră în Uniunea Europeană. Şi dacă Uniunea Europeană înţelegea că nu poate încadra Balcanii de Vest cu Iugoslavia întreagă în Uniunea Europeană, atunci le-a transmis un mesaj că poate face ca pe părţi, state separate, aceste entităţi să intre în Uniunea Europeană şi să se regăsească împreună acolo, cu tot bagajul lor istoric, dar cu problemele soluţionate, cu conflictele soluţionate între ei.”
Arcadie Barbăroşie: „Sigur că aşa a fost. Absolut de acord cu dumneavoastră. Îmi amintesc formula foarte exactă – o politică de a-i păstra afară – to keep them out. Aşa se traducea politica de vecinătate încă inventată atunci. Şi invoca aici două zicale româneşti: „Nu aduce anul cât aduce ceasul” şi „Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la târg”. Haideţi să ne amintim de Pactul de Stabilitate, fiindcă tot l-aţi pomenit aici, cum a fost acceptată Moldova în Pactul de Stabilitate. A existat presiune, în special, din partea americanilor pentru ca şi Moldova să intre în acest pact. Eu îmi amintesc foarte bine câtă muncă a depus George Soros pentru aceasta. Republica Moldova a fost acceptată în Pactul de Stabilitate cu două condiţii, pe care le-a impus Uniunea Europeană. Prima condiţie – Republica Moldova nu va insista asupra semnării Acordului de Stabilitate şi Asociere. A doua condiţie, care se cunoaşte mai puţin, dar care a fost, de asemenea, formulată explicit, nu şi în scris, dar explicit – Republica Moldova nu va insista asupra implicării Uniunii Europene în soluţionarea conflictului transnistrean. Aşa este. Aceasta a fost 2000-2001. Când s-a implicat Uniunea Europeană în soluţionarea conflictului transnistrean? Când a fost numit reprezentantul special al Uniunii Europene pentru conflictul transnistrean?”

Igor Boţan: „În 2004.”

Arcadie Barbăroşie: „2003 sau 2004, când Voronin, la Praga, a chemat…”

Igor Boţan: „…la summit-ul NATO, din 2002 de la Praga.”

Arcadie Barbăroşie: „Din 2002, de la Praga, a chemat instituţiile europene şi atlantice să ajute Republica Moldova la soluţionarea conflictului transnistrean.”

Europa Liberă: Şi, de fapt, a pus în competiţie Rusia cu Uniunea Europeană.

Arcadie Barbăroşie: „Într-un fel, da. Adică, vedeţi dumneavoastră, o condiţie formulată, în 2001, s-a uitat de ea. Nu aduce anul cât aduce ceasul. Exact acelaşi lucru se întâmplă, eu cred, şi cu politica de vecinătate, şi cu promisiunile acestea pentru aceste şase ţări din Europa de Est – Parteneriatul Estic. Da, iniţial, această politică nu a fost concepută pentru integrarea acestor ţări. Dar eu cred că existau suficienţi politicieni care îşi dădeau perfect de bine seama că articolul respectiv, articolul 49, în cazul când ţara va fi gata, va corespunde criteriilor de aderare, va putea fi aplicat tuturor acestor ţări. Sigur că nu tuturor cu hurta, dar fiecăruia în parte. Pentru că aici, eu cred că, este bine să specificăm, dacă politica de vecinătate a Uniunii Europene, într-un fel, era uniformă, se aplica tuturor cam la fel, atunci când a fost propus Parteneriatul Estic, atunci s-a subliniat, pentru că aceasta era şi doleanţa fiecărei ţări din Parteneriat, s-a subliniat că abordările trebuie să fie bilaterale.”

Europa Liberă: Totuşi, vreau să revin la întrebare. Recunosc, păcătuiesc cu tot felul de alegorii, ca să înţeleg eu, în primul rând. Condiţia aceasta, pe care Moldova şi nu doar Moldova, în cadrul Parteneriatului o pune că vrem totuşi garanţii pentru integrare, nu seamănă cu şantajul unui copil care îi spune mamei: „Ok, cânt la vioară, după această să mă laşi să mă duc la fotbal?”, că, în fond, mama aceasta vrea să fac din copilul acesta muzicant. Contează procesul de învăţare a muzicii, de curăţire a papucilor şi, la un moment dat, copilul acesta, obişnuit cu lecţii de muzică şi cu curăţitul încălţămintei, ar deveni unul care nu ar mai vrea să meargă la fotbal. Dar ţările acestea care spun: „Nu, noi facem reforme sau luptăm cu corupţia, cu condiţia ca să ne lăsaţi în instituţiile voastre” nu este dovada unei alintări nejustificate?

Igor Boţan: „Cred că alegoria dumneavoastră este absolut legitimă, dar nu este vorba despre alintare. Este vorba despre procesul de modernizare a Republicii Moldova, care trebuie să treacă câteva trepte. Republica Moldova nu poate să se oprească la treapta asocierii cu Uniunea Europeană. Deci Uniunea Europeană ar trebui să-i deschidă posibilităţi pentru a putea, cel puţin, spera că poate trece la o treaptă mai înaltă, însemnând, fără îndoială, modernizarea societăţii.”

Europa Liberă: Dar, întâi, faceţi ordine acasă. Luptaţi cu corupţia, puneţi la dubă nişte miniştri. Nu chiar pe Timoşenko.

Arcadie Barbăroşie: „Pe Timoşenko noi putem s-o punem la dubă.”

Europa Liberă: Da, pe Timoşenko nu e o problemă s-o punem. Ca să dovediţi că într-adevăr puteţi pretinde, după aceea, să faceţi parte din Uniunea Europeană.

Igor Boţan: „Tot suportul pentru acest punct de vedere al dumneavoastră şi cred că acei de la Bruxelles tocmai aşa vorbesc. Ei ne spun: „Sarcina trebuie partajată. Noi, de la Bruxelles, exercităm un anumit soi de presiuni, iar voi, cetăţenii Republicii Moldova, nu uitaţi că e ţara voastră şi că voi îi votaţi. Dacă i-aţi votat voi, nu cereţi de la noi să-i presăm noi.”

Europa Liberă: Instrumentul cel mai contondent – buletinul de vot.

Arcadie Barbăroşie: „Deci, ca să continui parabola dumneavoastră, da, mama ar putea zice aşa: „Uite, cânţi sonata aceasta lui Paganini şi după aceea mergi la fotbal”. Eu aş susţine această parabolă a dumneavoastră. Pentru mine, cetăţean simplu, nu este atât de important ca eu să-l votez pe cutare sau cutare în Parlamentul European. Eu nu mor de dorinţă şi, vă asigur, îmi voi petrece foarte liniştit viaţa, dacă nu voi fi reprezentat în Parlamentul European. Dar dacă eu voi avea dreptul la acele patru libertăţi fundamentale, care sunt asigurate de Uniunea Europeană, adică să mă duc să lucrez în Uniunea Europeană, să pot investi în Uniunea Europeană, să cumpăr bunuri în Uniunea Europeană, să mă duc să mă frizez, spre exemplu, la Iaşi, după aceea să mă întorc înapoi, fără ca să plătesc taxe de vamă.”

Europa Liberă: Sau la un spectacol la Paris...

Arcadie Barbăroşie: „Să mă duc la o operă la Viena, fără ca să am nevoie de viză, de o mulţime de alte chestii. Am mers până la Viena, la Operă, la concertul de Crăciun, a propos.”

Europa Liberă: S-o vedem pe Naforniţă.

Arcadie Barbăroşie: „Că Naforniţă nu ştiu dacă va veni la Chişinău, dar poate va veni. Deci aceasta este important pentru cetăţean. Sigur, ceea ce s-a vorbit foarte mult, orişice, în afară de instituţii este, de fapt, participarea la procesul decizional, să fii membru al Uniunii Europene înseamnă toate aceste criterii, plus participarea la procesul decizional. Aceasta înseamnă – avem reprezentantul nostru acolo, avem comisarul pentru, nu mai ştiu dacă pentru extindere o să fie din partea Moldovei, sau pentru consolidare a ceea unde s-a extins, nu ştiu, dar să avem şi un comisar al nostru acolo, la Bruxelles. Deci aceasta înseamnă participarea la instituţii. Deci, încă o dată, cetăţeanul simplu, când îl întrebaţi ce înseamnă pentru dânsul Uniunea Europeană, aceasta înseamnă calitatea vieţii, aceasta înseamnă posibilitatea de a merge de a lucra, pentru studenţi – de a învăţa, pentru tineri – de a se odihni, să mergi undeva, nu doar pentru tineri, la turism sau să merg la muzeu.”

Europa Liberă: Deci aceasta ar fi suficient de mult?

Arcadie Barbăroşie: „Aceasta ar fi foarte mult. Dar pentru aceasta, într-adevăr, trebuie de lucrat. Trebuie să înveţe copilaşul să cânte acele sonate ale lui Paganini sau concerte etc. la vioară, înainte de a merge să joace fotbal. Şi nu este neapărat necesar ca nouă să ni se dea acea luminiţă, la sfârşitul tunelului. Ceea ce este pentru mine important este să ajung să fiu la nivelul de a fi acceptat ca membru. Că voi fi sau nu acceptat mă interesează mai puţin. Aici am să am calitatea vieţii, la Chişinău.”

Europa Liberă: Am remarcat delicateţea domnului Tapiola, care exact aceasta încerca să spună, când jurnaliştii, ahtiaţi cum sunt, spuneau: „Da când? Da oare? Da Uniunea Europeană?”. Şi dânsul spunea că aceasta nu e problema celor 28 de membri. Aceasta e problema dovezilor, pe care le aveţi sau nu le aveţi voi acum, acasă.

Igor Boţan: „Sigur. Eu vreau să adaug ceva la ceea ce a spus domnul Barbăroşie. Şi nu e problema numai a elitelor. Cetăţenii acestei ţări, care se opun reformei Maiei Sandu, nu înţeleg că îşi taie craca de sub picioare. Şi ar fi o explicaţie plauzibilă, dacă spunem că oamenii încă nu-şi înţeleg binele. Dar problema este că comunitatea rectorilor din Republica Moldova se opune acestei reforme. Şi atunci ne dăm seama cât de inhibaţi suntem şi cât avem de întreprins, pentru a dezgheţa minţile oamenilor. Şi, dacă vrei să fii performant, trebuie să începi de la şcoală.”

Europa Liberă: Acuma fiţi atenţi, că Vladimir Voronin, de fapt, iată, în declaraţiile acestea anti-summit şi în emisiunea la care dumneavoastră l-aţi anchetat, exact aceasta spunea: „Noi nu vrem Uniune Europeană, noi vrem să construim acasă Uniune Europeană şi cu toate valorile”, uitând să precizeze că are şi legea toleranţei în vedere Uniunea Europeană. Deci Voronin, la un moment dat, de fapt, aceasta vrea. Exact ceea ce vrem şi noi – să construim Europa cu sistemul civilizaţional pe care îl are deja Europa. Şi atunci de unde apare contradicţia aceasta? De ce Voronin nu vrea Uniunea Europeană?

Igor Boţan: „Voronin, de fapt, a explicat că el a vrut Uniunea Europeană, dar el a vrut ca Republica Moldova să fie acceptată ca şi statele Balcanilor de Vest. El vroia ca Republicii Moldova să i se spună foarte clar că este angajată într-un proces care, la capătul tunelului, are lumina – posibilitatea accederii Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Atunci când europenii au spus: „Nu, la început Parteneriatul Estic”, atunci Voronin a spus: „Acesta este un CSI-2. Noi nu avem nevoie de CSI-2. Ne luăm undiţele şi toate instrumentele şi ne ducem în partea cealaltă.”

Europa Liberă: Dar de ce nu vor comuniştii acuma, după ce Voronin spune: „Vrem să construim Europa la noi acasă”? Pe de altă parte, anti-summitul acesta, care s-a instalat în faţa sediului Comisiei Europene. De fapt, ce vrea? Oamenii aceştia nu vor exact setul acesta despre care spune domnul Barbăroşie?

Igor Boţan: „Ba da. Eu cred că mesajul lor este foarte clar: „Noi nu credem într-un proces de integrare europeană, promovat de nişte oameni corupţi, pe care Uniunea Europeană îi susţine”. Eu cred că acesta este mesajul celor care protestează. Şi vedeţi că ei se contrazic, ei zic: „Nu suntem împotriva Uniunii Europene. Suntem împotriva modalităţii în care Uniunea Europeană comunică şi cooperează cu elitele de la Chişinău”. Şi trebuie să spunem aşa, cu tristeţe, că într-o anumită măsură, au dreptate.”

Europa Liberă: Deci vor să ia locul oamenilor de la manivele. Corect?

Igor Boţan: „Ei acum, în general sunt, din punctul meu de vedere, într-o altă albie, ei şi-au întors corabia cu totul în altă direcţie.”

Europa Liberă: Merg la Soci...

Igor Boţan: „Da. Aveţi dreptate. Şi marea dilemă în care suntem noi, cetăţenii, ce să facem? Vrem integrarea europeană cu ambele mâini, vrem să fim în spaţiul acesta valoric, cu perspective pentru copiii, nepoţii noştri, pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că cei care sunt la cârmă sau au fost la cârmă şi vor să rămână în continuare, printre ei sunt şi oameni care au adus, cu atingere imaginii...”

Arcadie Barbăroşie: „…au adus prejudicii enorme la ceea ce se numeşte „instaurării valorii europene aici”. Aceasta e.”

Europa Liberă: Dar Bruxelles-ul îi acceptă şi nu are încotro, pentru că aceştia sunt guvernanţii.

Igor Boţan: „Eu am discutat cu înalţi funcţionari de la Bruxelles, care când vin aici, în Republica Moldova, se mai întâlnesc cu oamenii şi spun: „Voi i-aţi ales. Aveţi mai buni?” Atunci trebuie să strâng din umeri şi să zic: „Domnule, poate avem mai buni, dar trebuie să treacă printr-un proces electoral.”

Europa Liberă: Exact. Să aşteptăm...

Arcadie Barbăroşie: „Ceea ce fac comuniştii acuma, sigur că, sunt de acord cu domnul Boţan, se află, de fapt, într-o corabie în care se vâsleşte în două direcţii contradictorii. Da, ei vor, ca şi cum în declaraţii valori europene aici, dar ceea ce fac ei, în fond, nu contribuie la integrarea europeană. Eu mă gândesc ce vor face ei, atunci când o să ajungă la alegeri şi câştigă, spre exemplu, alegerile. Ce vor face ei?”

Igor Boţan: „Ceea au făcut şi în 2002.”

Arcadie Barbăroşie: „Este mult mai greu. Pentru că, în 2001, la alegeri, au promis că vor discuta despre posibilitatea aderării la Uniunea Rusia-Belarus. După care replica domnului Voronin a fost: „Da, noi am discutat şi am înţeles că este devreme sau nu este oportun pentru noi.”.”

Europa Liberă: Ca şi cu oportunitatea limbii ruse. Au discutat şi s-a trecut...

Arcadie Barbăroşie: „Dar aici va trebui să dea răspuns electoratului foarte clar. Pentru că va scrie în programul electoral: „Nu vom discuta, dar chiar vom vota şi vom susţine”. Ok, este treaba lor. Nu mă apuc eu să le rezolv problemele lor electorale. Îmi pare rău să zic, dar ceea ce au făcut comuniştii, de fapt, în opt ani de guvernare, a subminat grav orientarea europeană. Ce fac aceștia la noi, de asemenea nu contribuie tare mult la instaurarea valorilor europene aici. Dar ceea ce a imputat Europa lui Voronin şi Partidului Comuniştilor a fost libertăţile interne, libertatea de exprimare, a fost justiţia coruptă. Să ne amintim cazurile Pasat, cazurile Urecheanu şi colegilor domniei sale de la primăria municipiului Chişinău, care au făcut puşcărie pentru nimic, nu s-a demonstrat nimic. Moldova a bătut recordul cu Curtea de la Strasbourg, exact în perioada aceasta, cu numărul de cazuri pe cap de locuitor.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, pe de altă parte, tot comuniştii au fost acei care electoratului acesta secera şi ciocanul în cap le-a spus: „Dar e posibil şi Europa”. Poate meritul lor mare este că au amortizat rezistenţa acestui nucleu dur şi au împins nucleul dur spre Europa. Poate Vilniusul nu ar fi fost posibil, dacă nu ar fi fost baza aceasta, temelia aceasta, aşa cum este ea, pestriţă şi roşietică, construită de comunişti?

Arcadie Barbăroşie: „Îmi pare rău să zic, dar cu părere de rău, electoratul acesta demonstrează, prin atitudinea aceasta, prin percepţie şi prin atitudinea sa că nu este un electorat care gândeşte. Atunci când liderul a zis: „Mergem spre Europa”, ei l-au susţinut. Atunci când liderul a spus: „Nu, mergem spre Uniunea Euroasiatică”, ei îl susţin. Iată care este problema. Alte partide au un electorat mult mai analitic, dacă vreţi, un electorat care gândeşte. Da, nucleul acesta dur al Partidului Comuniştilor, electoratul acesta, nu face discernământ între declaraţii şi de facto ce se întâmplă, între ceea ce s-a promis şi realitate. Aceasta este o problemă importantă pentru societatea noastră. Dar nu o rezolvi într-un an-doi. Este o chestie de dezvoltare de generaţii, de schimb de generaţii. Deşi, îmi pare rău să zic că apar tineri care s-au născut în ’90-’95 şi pentru care Uniunea Sovietică este un ideal.”

Europa Liberă: Ce se mai întâmplă cu acest aranjament, Parteneriatul Estic, acest dispozitiv după Vilnius, după ce fiecare şi-a luat porţia lui de profit? A devenit mai eficient, mai lucrativ acest Parteneriat sau rămâne la fel?

Igor Boţan: „Eu cred că trebuie să punctăm foarte clar pentru radioascultători, care sunt marele beneficii după chiar parafarea acestui Acord. Republica Moldova intră în relaţii contractuale noi cu Uniunea Europeană, ceea ce este, pur şi simplu, încântător pentru noi.”

Europa Liberă: Deci nu are cum să dea înapoi?

Igor Boţan: „Da. Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană...”

Europa Liberă: Dar Kievul a dat înapoi după un asemenea pas.

Arcadie Barbăroşie: „Kievul a oprit, a frânat...”

Igor Boţan: „A frânat. Şi eu cred că şi-a luat un respiro, o pauză, pentru că acolo sunt probleme foarte grave de ordin economic.”

Europa Liberă: Deci după parafare nu ai cum să dai înapoi?

Arcadie Barbăroşie: „După parafare încă da.”

Igor Boţan: „Este important ceea ce au spus înalţii demnitari europeni. Pentru ei calea este ireversibilă. Pentru noi ea încă nu este ireversibilă. Trebuie să aibă loc alegerile parlamentare, din toamna viitoare. Şi abia după ce vedem rezultatele acelor alegeri, vom putea spune dacă suntem angajaţi ireversibil pe traseul european.”

Europa Liberă: Dar ar fi o neruşinare să iei libertatea de circulaţie ca un bonus, dar, de fapt, să te răzgândeşti?

Igor Boţan: „Tocmai aceasta vroiam să spun, care sunt etapele până la alegeri. Deci, până la alegeri, trebuie să se semneze Acordul şi este o problemă...”

Europa Liberă: Vă referiţi la alegerile parlamentare din Moldova, nu la alegerile în Parlamentul European?

Igor Boţan: „Din Moldova, da. Dar pentru ca Comisia Europeană să se pregătească, pentru că e foarte mult de muncă, muncă tehnică, să reuşească să pregătească documentele, într-o febră electorală în care intră Uniunea Europeană – alegerile parlamentare – după care va fi schimbată Comisia, va fi o componenţă nouă. Deci este foarte important ca să se reuşească ca aceste documente să fie aduse până la punctul ca să poată fi semnat Acordul de Asociere. După ce acest Acord de Asociere va fi semnat, trebuie să fie ratificat şi trebuie să reuşească ca acest lucru să se întâmple, până la 28 noiembrie 2014, când expiră mandatul actualului Parlament. În acelaşi timp, trebuie să se reuşească, pentru că a fost o promisiune care, dacă nu va fi realizată, va fi un pic şocant pentru societatea moldovenească – promisiunea abolirii regimului de vize.”

Europa Liberă: Băsescu, la recepţia dată de Ambasada României, a spus că poate chiar în mai s-ar putea deja să intre în vigoare.

Igor Boţan: „Eu îmi dau seama perfect că, la început, trebuie să aibă loc un fel de întrunire a unui comitet al miniştrilor de interne din ţările din Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Care sunt suficient de mobile. Nu e vorba de Parlamentul European.

Igor Boţan: „Jos pălăria pentru performanţa domnului prim-ministru Iurie Leancă care, iată, că a avut şi o discuţie foarte bună, productivă cu preşedintele François Hollande, care s-a arătat deschis să susţină Republica Moldova.”

Europa Liberă: Aceasta a vrut să înţeleagă Leancă. Vom vedea după ce revine la Paris.

Igor Boţan: „Da. Asta am înţeles şi noi. Sau am vrut să înţelegem acest lucru. Deci calea, până la ajungerea în punctul ireversibilităţii, încă este presărată de foarte multe impedimente.”

Europa Liberă: Dar, per total, Parteneriatul cum va funcţiona, domnule Barbăroşie? Va fi mai eficient de acum încolo? Sau pe noi nu ne priveşte? Ne vedem de parcursul nostru?

Arcadie Barbăroşie: „Uniunea Europeană este pe punctul de a-şi consolida o politică proprie de securitate şi de externe. Şi, în mod evident, relaţiile cu terţe ţări vor intra în această politică. Relaţiile cu alte ţări vor depinde unde se află acele ţări, care sunt scopurile strategice ale acelor ţări etc. Eu cred că aceste ţări, care au format Parteneriatul Estic, ele, de asemenea, vor fi subiecţi ai politicii externe a Uniunii Europene, într-un fel sau în altul. Cum se vor formula scopurile Uniunii Europene pentru acele ţări, dar şi pentru alte ţări, va depinde de noile autorităţi alese după alegerile din anul viitor, în Uniunea Europeană. Dar eu cred că, într-o modalitate sau alta, acest Parteneriat va continua să existe. Noi intrăm, în fond, pe altă treaptă de cooperare cu Uniunea Europeană. Dacă până în septembrie, aşa cum s-a declarat, va fi semnat Acordul de Asociere şi Parlamentul nostru îl va ratifica, noi intrăm în alt fel de condiţii, în alt fel de relaţii cu Uniunea Europeană. Dar, desigur că, şi Georgia, de asemenea, este cam în aceeaşi situaţie ca şi noi. Şi Armenia, şi Azerbaidjan, şi Ucraina, şi Belarus vor continua să fie subiecţi ai unor politici europene. Sunt în vecinătate, nu ai ce face.”

Europa Liberă: Moldova va fi povestea de succes, în sfârşit, adevărată.

Igor Boţan: „Eu cred că ceea ce s-a întâmplat la Vilnius şi refuzul Ucrainei ne oferă o nouă şansă să redevenim povestea de succes. Dar, de data aceasta, pe bune. Ceea ce s-a întâmplat nu este rău deloc, că Ucraina a stopat, că s-a dus Armenia.”

Europa Liberă: Ucrainenii sunt de altă părere, mulți ucraineni.

Igor Boţan: „Da. Noi vorbim din punctul de vedere al intereselor noastre. Acum Federaţia Rusă trebuie să depună eforturi ca să menţină Ucraina pe linia de plutire. Dar Ucraina, cu 45 de milioane de cetăţeni şi cu o economie care este în derivă, este insurmontabilă pentru Federaţia Rusă.”

Europa Liberă: A propos de Rusia, se va resemna cu această intrare a Republicii Moldova pe un făgaş ireversibil? Marian Lupu zicea că, spre primăvară, după Soci, s-ar putea să se ocupe Kremlinul şi de Moldova.

Igor Boţan: „Se va ocupa, fără îndoială, va dori să susţină în alegeri. Eu cred că aceasta va fi strategia Rusiei ca alegerile din noiembrie 2014 să le câştige forţa care îşi doreşte integrarea în Uniunea Euroasiatică. Dar nu sunt convins, pentru că Rusia abia acum va culege roadele politicii sale din 2013, când va trebui să salveze Armenia, Ucraina, să menţină, cel puţin, nivelul pe care i-l oferea Belarusului, să menţină pe linia de plutire Transnistria, Osetia şi Abhazia. Deci eu cred că Rusia, oricât de bogată ar fi această ţară, nu-şi poate permite un astfel de efort. Şi nu este întâmplător că, în momentul când Ucraina a dat înapoi, Putin a zis: „Da să facem o trilaterală împreună – Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina – să rezolvăm problemele”. Rusia nu s-a bucurat foarte mult.”
Europa Liberă: Darurile Danailor.

Igor Boţan: „Da, în mare măsură. Şi aceasta este exact ceea ce aţi punctat dumneavoastră – şansa noastră să refacem povestea de succes. Iar pentru aceasta, trebuie să se întâmple ceva la nivelul elitelor. Cei care au gafat să înţeleagă că e bine să se dea la o parte.”

Arcadie Barbăroşie: „Să admitem că Ucraina aderă la Uniunea Vamală. Ucraina, cu 45-50 milioane de locuitori, plus Kazahstanul, care nu este o putere de neglijat, şi Belarus – aceste trei ţări, cred eu, vor forma o coaliţie pentru a-şi promova interesele lor în această uniune.”

Europa Liberă: Мало не покажется, cum zice rusul...

Arcadie Barbăroşie: „Atunci мало не покажется. Şi atunci, sigur că, Rusia va trebui să calculeze costurile unei asemenea cooperări, colaborări cu o aşa coaliţie, în cadrul Uniunii Vamale. Şi acum, sigur, vreau să-l susţin totalmente pe domnul Boţan, costurile pentru Rusia vor fi foarte şi foarte mari. Uitaţi-vă la prognozele pentru dezvoltarea economică a Rusiei, publicate recent. Deci economia Rusiei intră şi ea în derivă. Toate creșterile fabuloase, din ultimii ani, de fapt, s-au dovedit a fi nesustenabile. Rusia are ea nevoie de o modernizare profundă a economiei, o retehnologizare a economiei, care nu se va întâmpla fără tehnologiile din Vest.”

Europa Liberă: Și mai vine gazul de șist, a propos, și mai vine Kerry în Moldova. Ce înseamnă aceasta, mai ales, renunțând la popasul de la Kiev, în favoarea Chișinăului?

Arcadie Barbăroşie: „Eu crede că vizita secretarului de stat Kerry, în Moldova, anunțată foarte surprinzător, nu este altceva decât un semnal de susținere a administrației de la Chișinău, a țării noastre în procesul de integrare…”

Europa Liberă: Dar și pentru Kremlin sau nu?

Arcadie Barbăroşie: „Sunt semnale pentru toți. Da, pentru noi, semnal, în primul rând, dar este, sigur că, semnal pentru exterior, noi nu suntem o piesă atât de importantă în politica externă a Statelor Unite. Dar, uitați-vă, noi avem o susținere fantastică din partea Statelor Unite. Să ne uităm la programul Compact, programul care vine cu investiții enorme aici, în infrastructură, Republica Moldova. În sensul acesta, da, Statele Unite sunt interesate, deși acele circa 400 de mln aproximativ de dolari nu sunt atât de mult pentru un buget american, totuși pentru noi este foarte și foarte mult. Dar este și un semnal pentru Ucraina, pentru că, înțeleg eu, vizita trebuia să aibă loc la Kiev. Poate acestea sunt niște fantezii doar, dar, cel puțin, informația aceasta circulă. Și este și un semnal pentru că călătoria este Bruxelles-Chișinău mai departe, este un semnal și pentru Uniunea Europeană că noi susținem politica de vecinătate.”

Igor Boţan: „Eu cred că acest voiaj al domnului Kerry este foarte important și îl putem citi în felul următor: la intrarea Republicii Moldova în relații contractuale cu Uniunea Europeană, noi venim cu acest mesaj de susținere, ceea ce este foarte important, după ce Ucraina și-a oprit parcursul. Înțelegem foarte bine că, dacă Ucraina și-a oprit parcursul european, rămânem cu interesul să avem, cel puțin, problema transnistreană înghețată. Am sperat că va fi un nou context: Transnistria plonjată într-un spațiu de liber schimb cu țări asociate Uniunii Europene. Nu s-a întâmplat, dar reculul pe care îl vedem, în cazul Ucrainei, nu trebuie să dea nimănui impresia că această problemă rămâne fără atenția marilor puteri și cred că acesta este un mesaj extraordinar de important pentru noi.”

Europa Liberă: Imediat după difuzarea comunicatului privind vizita domnului Kerry la Chișinău, domnul Leancă l-am solicitat noi, și și-a amintit că au trecut aproape 20 de ani, ceva mai mult de la vizita lui James Baker, care eu, ca reporter, îmi amintesc ce dovadă de performanță era pentru autoritățile de la Chișinău că Baker accepta să înnopteze la Chișinău. S-a găsit un hotel pe potriva condițiilor pe care trebuie să le ofere unui secretar de stat și în culise se mai vorbea că paza dânsului a luat probe de apă de la piscină și chiar i-a recomandat să intre în apa de la hotel. Era o chestie nemaivăzută, un demnitar de rangul lui Baker nu înnopta oriunde, făcea escale acolo unde existau condiții de securitate și de trai, ca oamenii. Ei, iată că, după 20 de ani, probabil că secretarul de stat s-ar putea să găsească condiții prielnice.

Igor Boţan: „E foarte important că v-ați amintit de acest turneu pentru că a fost un turneu. Domnul Baker atunci a vizitat toate fostele republici sovietice și, după vizita domniei sale, timp de o lună de zile, toate fostele republici sovietice au fost acceptate în CSCE, OSCE-ul de astăzi. Și aceasta a fost prima garanție internațională pentru suveranitatea acestor țări, imediat după disoluția Uniunii Sovietice. A fost un turneu mare care…”

Europa Liberă: Deci Baker a fost chezășia, a garantat.

Igor Boţan: „Sigur. Baker a fost, ianuarie-sfârșitul lui ianuarie 1992, după acest turneu, toate aceste republici au devenit, inclusiv cele din Asia, au devenit membre ale CSCE, iar la 2 martie 1992, toate au fost, în aceeași zi, acceptate în ONU și au primit umbrela protecției internaționale, a dreptului internațional, pentru aceste state.”

Europa Liberă: Vă mulțumesc tare mult și ne mai întâlnim, cu certitudine.

Arcadie Barbăroşie: „Cu plăcere.”

Igor Boţan: „Ca să vorbim despre o poveste de succes autentică.”
XS
SM
MD
LG