Linkuri accesibilitate

Protestele din Ucraina: o ruptură între generații?


Divizarea este mai vizibilă decât oriunde la Kiev.



Protestele împotriva deciziei guvernului ucrainean de a suspenda semnarea acordului de asociere la UE continuă la Kiev și în alte orașe din Ucraina, iar studenții par să fie motorul demonstrațiilor – relatează corespondenta Europei Libere Claire Bigg.

Studenții au plecat de la cursuri ca să critice schimbarea bruscă a politicii externe a președintelui Viktor Ianukovici, de îndepărtare de Europa și apropiere de Rusia cu numai o săptămână înaintea summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius.

Zeci de mii de studenți din centrul și vestul Ucrainei au demonstat și miercuri - a șaptea zi la rând - bătând în tobe, scandând lozinci pro-europene și cerându-i lui Ianukovici să se răzgândească încă o dată, în direcția Europei.

În orașul Lvov, din vestul Ucrainei, au ieșit marți pe străzi aproximativ 30.000 de studenți. Boris Poșivak, de 23 de ani, student la agronomie, a devenit unul din liderii protestelor.

”Studenții se simt europeni, vor ca Ucraina să devină membră cu drepturi depline a familiei europene, vor să trăiască în demnitate.”

Demonstrațiile au adus în prim-plan o nouă generație de protestatari care au crescut într-o Ucraina independentă și au amintiri doar vagi despre Uniunea Sovietică. Acești tineri se consideră europeni, sunt dezamăgiți de viața politică și îi conrtazic tot mai des pe cei aflați la conducere.

Iaroslav Hrițak este un istoric din Lvov.

”Asistăm la o falie între generații în Ucraina. Tinerii ucraineni de azi seamănă mai mult cu tinerii italieni, cehi, polonezi sau germani decât cu ucrainenii de 50 de ani sau mai bătrâni. Această generație are o dorință puternică de integrare europeană și recunosc mai puțin diviziuni regionale decât generația părinților lor”.

Demonstrațiile din ultima săptămână din Ucraina au amintit unora scenele revoluției portocalii care l-au debarcat pe Ianukovici după o victorie electorală contestată. Amintirea este cu atât mai puternică, cu cât noile mitinguri au loc chiar la aniversarea revoluției și în același locuri, inclusiv în Piața Independenței, Maidan Nezalejnosti din Kiev.

Noul val de proteste a fost supranumit ”EuroMaidan”.

Dar deși demonstranții sunt uniți de dorința comună de integrare europeană, sunt profund divizați în privința metodelor.

Studenții și în general demonstranții tineri protestează independent și se tem că partidele politice vor să-i folosească. Dar până acum majoritatea protestatarilor mai vârstnici, afiliați politic, au refuzat să asculte sfatul tinerilor și să se lepede de simbolurile de partid.

Oleh Tiahnibok, liderul unui partid ultranaționalist, a spus Europei Libere că renunțând la simbolurile partinice demonstranții ar face jocul autorităților. ”Cei care nu au drapel nu au nici revendicări”, a spus politicianul, observând că este imposibil să scoți componenta politică din proteste, așa cum pretind studenții.

Divizarea este mai vizibilă decât oriunde la Kiev, unde tinerii și vârstnicii, dacă se poate spune așa, au protestat în două locuri diferite. Studenții au grijă ca la protestul lor să nu apară bannere politice și sunt bine organizați. S-au format comitete de coordonare, voluntarii împart pături, mâncare și haine călduroase donate de suporteri. La Kiev comitetul de coordonare aranjează cazare pentru demonstranții veniți din provincie.

Protestele au prilejuit comparații cu diferitele manifestări Occupy, cu o bază puternică pe rețelele sociale și neîncrezătoare în politica tradițională.

Istoricul Iaroslav Hrițak:

”Maidanul de anul acesta seamănă mai mult cu mișcarea Occupy decât cu Maidanul (revoluției portocalii) din 2004. Mitingul este în general apolitic datorită neîncrederii acute în politicieni, iar forța motorie este tinereul creativ, oameni care studiază sau au absolvit facultatea în ultimii 10 ani. Îi preocupă opțiunea europeană, nu victoria vreunui partid sau a altuia în Ucraina. E o bătălie pentru viitor, și mai ales pentru viitorul celor care privesc spre viitor, adică tinerii”.
  • 16x9 Image

    Mircea Ţicudean

    La Europa Liberă sunt din 1993. Am lucrat mai întâi în secția pentru România, la Programul Internațional, apoi la emisiunea radio pentru R. Moldova, cu o întrerupere de 2-3 ani în care am fost în slujba departamentului de training al Europei Libere, unde am fost și director interimar o perioadă. Începuturile jurnalistice au fost concentrate pe critica literară și actualitate culturală. În prezent, domeniile predilecte sunt progresul social (drepturile minorităților, egalitatea de gen, echitatea socială), prevenirea catastrofei climaterice etc.

Previous Next

XS
SM
MD
LG