Linkuri accesibilitate



Istoria Europei curge mai departe dar nu se mai varsă în Est. Acum cîţiva ani, politica de vecinătate a Uniunii Europene părea o suită de îmbrăţişări entuziaste. Șase state de pe flancul de Est al Uniunii înaintau vizibil spre orbita europeană. Joncţiunea finală urma să aibă loc la Vilnius, pe 29 noiembrie 2013. Summit-ul Parteneriatului Estic, urma să încununeze negocieri îndelungate şi amănunţite, odată cu parafarea Acordurilor de Asociere între UE şi statele de pe flancul Estic. Multă vreme, această expansiune care ar fi adus normele, standardele şi valorile dezvoltării occidentale în fostul spaţiu sovietic a părut posibilă. Ba chiar, irezistibilă.

În ultimele cîteva luni, construcţia a început să piardă etaj cu etaj. Cu cîteva zile înainte de Summit-ul de la Vilnius, doar două din statele Estice sînt pregătite să parafeze Acordurile de Asociere cu UE. Moldova şi Georgia au rămas în cursă. Azerbaijan, Armenia, Belarus şi Ucraina s-au retras. Asaltul economico-politic lansat fără cruţare de Rusia a scos din cursă patru din cele şase state candidate şi a pus capăt, cu un cinism nedisimulat, iluziilor europene.

Moldova şi Georgia rămîn cu speranţa, dar nimeni nu trebuie să creadă că Rusia se va opri, satisfăcută de o victorie incompletă. Pentru oricine a urmărit, manevrele brutale ale Rusiei e clar că Rusia va proceda mai departe la fel şi va folosi instrumentele de presiune care au blocat Ucraina şi Armenia. Comercial, Rusia poate oricînd stopa accesul exporturilor moldoveneşti şi georgiene. Muncitorii migranţi ruşi şi georgieni ar putea fi împiedicaţi să mai lucreze şi să mai cîştige bani în Rusia. Livrările de energie ar putea fi oprite, reduse sau scumpite în viitorul imediat. În plus, Transnistria, Abhazia şi Osetia pot fi oricînd reactivate, dacă Rusia doreşte să facă o demonstraţie de forţă şi să injecteze instabilitate în Moldova şi în Georgia.

Aşadar, marele proiect al euro-extinderii de la Vilnius se încheie cu un eşec, iar eşecul poate fi dus pînă la capăt, în perioada imediat următoare, de presiuni ruseşti reînoite. Anihilarea dramatică a logodnei UE-Ucraina a jucat rolul decisiv. Fără Ucraina, ponderea europeană în spaţiul ex-sovietic e aproape decorativă. Ocazia unei reapropieri nu va apărea prea curînd.

Dincolo de reproşuri grăbite, fiasco-ul de la Vilnius rămîne un eşec insuficient explicat. Nu ştim cu adevărat dacă, într-adevăr, Ucraina a ratat un moment istoric, pentru că nu ştim cu adevărat dacă scenariul Vilnius a fost un moment istoric. Şi nu ştim prea clar cum s-a ajuns la refuzul ucrainian. Cunoaștem, adică, doar suita de presiuni aplicate de Rusia la vedere, dar nu ştim prea multe despre calitatea jocului celeorlalte părţi.

Mai întîi politica internă. Preşedintele Ianucovici a făcut un calcul şi a înţeles că racordarea la Europa presupune riscuri politice enome. Ianukovici a ajuns la concluzia că semnarea Acordului de Asociere va genera un şoc economic masiv. Societatea şi economia vor trebui restructurate. Sprijinul financiar menit să atenueze şocul ar putea veni prin credite de asistenţă de la UE şi FMI, dar numai cu respectarea unor condiţii stricte. Cu alte cuvinte, Ianucovici ştie că Ucraina va fi supusă unui şoc masiv înainte de a se redresa. Ucraina e într-o situaţie dezastrouasă. Mulţi analişti economici vorbesc, de-a dreptul, de faliment.

Redresarea presupune dureri şi suferinţe sociale extrem de severe. 2014 ar fi, practic, un an măturat de şoc, iar în 2015 vin alegerile prezidenţiale. Pe care Ianoucovici le va pierde în fața unui electorat fără excepţie nemulţumit, sărăcit şi exasperat. Cei ce vor protesta, susţinînd că un şef de stat trebuie să urmeze intersul naţional şi abia apoi interesul politic, ignoră cîteva date esenţiale. În primul rînd, orice politician încearcă să îşi conserve poziţia, chiar atunci cînd urmăreşte interesul naţional.

Adevărat, Ianukovici nu are curajul demonstrat de guvernul pro-european de la Chişinău, care a şi-a asumat riscuri politice formidabile şi, pe termen scurt, decisive. Însă Moldova e într-o situaţie complet diferită. Moldova e o ţară mică, deja conectată, pe filieră românească, la Europa şi fără nivelul de probleme identitare ale Ucrainei. S-a vorbit mult despre lipsa de definiţie a moldovenismului. Discuţia e mult mai serioasă în cazul Ucrainei, un stat care îşi împarte geneza cu Rusia şi, desesori, nu reuşeşte să stabilească diferenţele care îi dau specificitatea.
XS
SM
MD
LG