Linkuri accesibilitate

Opinii culese la întâmplare pe străzile Chişinăului.


Astăzi este marcată Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei. Cu această ocazie, timp de 16 zile în Moldova se va desfăşura campania de luptă împotriva violenţei în bază de gen, desfăşurată al 13-lea an consecutiv. Duminică peste 50 de primari s-au alăturat acestei campanii, organizând un flash-mob prin care s-au angajat să întreprindă acţiuni împotriva violenţei faţă de femei şi fete de la sate. Dar oamenii de pe stradă, ce cred ei despre violenţa în familie? A aflat Tamara Grejdeanu:

„Răbdăm și mergem mai departe.”

Europa Liberă: Nu încercați să vă adresați la poliție dacă se întîmplă astfel de cazuri?

„Nu, nu. Azi e bine, mâine e rău în familie...”

Europa Liberă: Dar de ce? Vă temeți?

„Nu ne temem, dar de ce să ne temem? Pur si simplu așa e situația, de la neajunsuri se ia, mai mult de la bani, lipsa de bani și se începe. Adică dacă se întâmplă odată în lună sau o dată în câteva luni că e rău, de a cui nevoie trebuie să ne ducem? Se întâmplă, eu mă gândesc că în orice familie e așa ceva.”

„Persoana dată trebuie să renunțe, să ia măsuri urgente cu așa ceva, să nu accepte violența.”

Europa Liberă: Dar sunt informate femeile din sate, că pot să se ducă la autorități, la polițist?

„Nu, nu. Ele nu știu unde să se jeluie, unde să se adreseze, trebuie să fie cineva competent care trebuie să le ajute și chiar dacă se adresează, câteodată polițistul nu le face dreptate.”

„Tăcerea - asta înseamnă violență, încurajarea violenței. La unele poate chiar și le este teamă, dar majoritatea o fac pur și simplu ca să nu fie obiect de discuție între săteni. Este tradiția că familia trebuie păstrată, copiii au nevoie de tată în familie și să nu crească de unii singuri, adică sunt multe lucruri care o fac pe femeie să tăinuiască.”

„Se socotea că dacă mă bate înseamnă că mă iubește. Dacă nu ar fi beția de la noi de la sate, cred că nici violență nu ar fi până-ntr-atât și nu numai violență că lovește, dar lovește cu cuvântul foarte urât. Vă spun din ceea ce știu eu, din familia mea de la țară.”

„Poate ea e vinovată, poate el. Dacă el ar ridica mâna la orice pas la femeie, la copii - este lege.”

„Sunt diferite familii: care se bat, care se sfădesc. Eu, de o pildă, nu mă bate, dar nici nu m-aș lăsa”.

„Multe se ascund și nu spun adevărul, nu vor să știe lumea că în familie e rău. Știți, dacă lumea aude, păi încep a vorbi, a râde într-un fel.”

„Chiar dacă și sunt bătute au frică că, dacă o sa spună, o să audă el și mai mare bătaie o să primească.”

„Nu pot să se ducă să se plângă deoarece cui o să lase copiii, o să lase bărbatul, cine o să aibă grijă de casă? Rabdă, ce au de făcut.”

„Niciodată nu spun că a fost violență în familie ori o bătut copilul, neagă faptul practic toate. Este frica foarte mare la doamne, adică le este frică să spună că sunt bătute. Sunt cazuri cînd și spun, au ajuns la un moment cînd și spun, dar nu toate, cu părere de rău, nu toate.”
XS
SM
MD
LG