Linkuri accesibilitate

Svetlana Cebotari: „Dacă suntem sănătoşi, dacă putem face un act de caritate, îl putem face în orice zi”


Campanie de donare de sânge la Chișinău.


Campanie de donare voluntară de sânge acum în Republica Moldova, o campanie pentru promovarea acestui exerciţiu de solidarizare, de la inimă la inimă, în rândurile tineretului. Amănunte despre această campanie, dar şi în general despre modul în care sunt asigurate rezervele de sânge pentru cetăţeni în convorbirea cu Svetlana Cebotari, directoarea Centrului Naţional de Transfuzie a Sângelui.

Europa Liberă: Aşadar, tinerii de la 18 ani sînt aşteptaţi joi între orele 10 şi 16 să completeze rândurile donatorilor voluntari şi să vină la un punct de colectarea a sângelui în incinta complexului comercial Atrium, în capitală, cu adresa strada Albişoara 4. Un eveniment la capătul unei campanii de sensibilizare desfăşurată de Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui şi o asociaţie neguvernamentală - Uniunea Naţională a Studenţilor şi Tineretului. În general, acţiunile de acest fel se înscriu - cum s-a spus - în contextul Programului Naţional „Securitatea transfuzională, asigurarea ţării cu produse sanguine pentru 2012-2016”…De fapt, vorbind de această securitate: este deja Republica Moldova în situaţia de a şi-o putea asigura?

Svetlana Cebotari: „Desigur. Republica Moldova deja pe parcursul a mai mulţi ani se auto-asigură cu produse sangvine. Şi de fapt fiecare serviciu naţional de transfuzie îşi doreşte trei lucruri foarte importante: primul despre care tocmai vorbeam, deci asigurarea cantităţii necesare de sânge, respectiv o autosuficienţă în sânge şi produse sangvine pentru sistemul ocrotirii sănătăţii. A doua ar fi asigurarea unei calităţi maxime a sângelui. Şi al treilea - promovarea donării şi recrutării de donatori, şi menţinerea lor ca donatori voluntari şi fidelizaţi. Deci, figura principală în activitatea serviciul este măria sa Donatorul, iar în toată lumea este recunoscut că donarea de sânge voluntară este cea mai sigură, cea mai bună şi cea mai binevenită pentru asigurarea atât a autosuficienţei în produse sangvine, cât şi în menţinerea continuă a rezervelor de produse sangvine.”

Europa Liberă: 60 la sută sunt donatorii rudelor… O situaţie ce poate fi considerată normală?

Svetlana Cebotari:
„Deja avem ceva mai puţin… Nu este o situaţie normală. Ea a fost cu mult mai mare în anii precedenţi. Iată de ce de fiecare dată şi permanent continuăm să derulăm diverse campanii de promovare a donării de sânge voluntare, astfel ca societatea să conştientizeze că de sânge este nevoie în permanenţă, nu numai atunci când apropiatul nostru sau cineva dintre persoanele cunoscute au nevoie de sânge, de o transfuzie drept urmare a unei probleme de sănătate. Respectiv, dacă suntem sănătoşi, dacă putem face un act de caritate, îl putem face în orice zi şi prin aceasta ne putem cât de cât asigura că în caz dacă va fi nevoie la un moment dat, pentru noi cineva întotdeauna va fi alături şi ne va acorda un ajutor, o donare de sânge şi vom avea la timp şi o transfuzie de sânge necesară.”

Europa Liberă: De ce statul nu cumpără pur şi simplu cantitatea necesară de sânge de la populaţie? Ar fi - aşa cum s-a văzut sau s-a spus - o practică la fel de vicioasă ca în Rusa se pare sau în unele state unde au exersat asemenea metode de colectare şi completare a rezervelor de sânge?

Svetlana Cebotari:
„Aş vrea să spun că de fapt ţara noastră, Republica Moldova, a aderat la mai multe tratate internaţionale, europene şi, respectiv, în domeniul siguranţei sangvine se bazează pe donaţiile voluntare care sunt recunoscute în toată lumea ca cele mai sigure. Ce ar însemna o donare voluntară şi neremunerată? O donare pe care o faci din propria dorinţă, fără a fi impus de vreo problemă de sănătate a apropiatului tău, dacă e vorba de o rudă, de o cunoscută, sau de o problemă socială pe care o ai, o insuficienţă materială, bănească sau de alt gen. Deoarece s-a dovedit că de fapt donarea cu plată, şi chiar donarea-rudă nu totdeauna este de randamentul cel mai înalt. Fiindcă atunci când e constrânsă de anumite situaţii, persoana nu va fi deschisă la etapa de consiliere, o să ascundă anumite aspecte ce ţin de starea sănătăţii, iar ulterior, fiind recoltat acest sânge şi testat foarte riguros, cu cele mai bune produse diagnostice şi la cele mai înalte tehnologii şi standarde existente în lume, de care astăzi dispune şi Republica Moldova, sângele nu va mai nimeri la pacient, deoarece nu o să fie de acel standard de calitate şi nu o să întrunească toate criteriile de eligibilitate pentru un produs aplicat în transfuziologie. Şi atunci ce ne facem? Avem mulţi donatori, dar nu avem produse suficiente pentru a asigura la timp asistenţa transfuzională.”

Europa Liberă: La momentul de faţă donatorii voluntari constituie nici jumătate din totalul donatorilor… Statistic şi altcumva în acest sens Republica Moldova cum este în comparaţie cu alte ţări? Eventual vecinii?

Svetlana Cebotari:
„Dacă am vorbi de statele şi vecinii inclusiv din CSI, suntem o ţară fruntaşă la acest capitol. Avem paşi buni şi siguri în dezvoltarea donării de sânge voluntară. De fapt în ţara noastră nu a fost niciodată donarea cu plată. Donarea s-a bazat mai mult pe principiul donării-rude. Deci, întotdeauna am pasat pe problema pacientului. Ce facem noi acum, încercăm să schimbăm atitudinea populaţiei şi să transformăm donatorii-rude maximal în donatori voluntari şi să încadrăm din populaţia generală câţi mai mulţi în voluntariat, persoane pentru a deveni donatori voluntari permanenţi. Dacă comparăm cu statele europene, atunci mai avem de lucrat şi asta vom face. Pentru că multe din statele europene au sută la sută donări voluntare, ceea pentru ce pledăm şi noi în ţara noastră.”

Europa Liberă: De ce o campanie acum adresată în special tinerilor pare a fi limpede - procentul donatorilor tineri pare a fi foarte mic din total… Cum se explică totuşi această reticenţă a tinerilor?

Svetlana Cebotari:
„Se explică prin faptul că poate că într-o oarecare măsură, în anumite perioade, nu am pus şi noi accentul pe tineret. Sau nu am avut curajul de a-i îndemna în aceste acte de caritate. Dar deja de vreo doi-trei ani am găsit şi parteneri în acest domeniu şi încercăm să le vorbim cât mai mult tinerilor despre donarea de sânge, despre beneficiile donării de sânge, despre cât de importantă este o donare de sânge realizată pentru mulţi oameni, care de fapt, dacă donarea de sânge este viaţă, dacă sângele este viaţă, atunci donarea de sânge este speranţa pentru unii pacienţi. Şi aici aş vrea să zic că pe parcursul ultimilor ani este o tendinţă de majorare a numărului de donatori voluntari în rândul tinerilor, astăzi constituie 25 la sută din numărul total al donărilor voluntare, dar aş vrea să zic că chiar şi între instituţiile de învăţământ existente în Chişinău atitudinea faţă de donarea de sânge este total diferită. Este una sută la sută existentă la Universitatea de Medicină, poate că pentru că ei sunt viitori medici şi înţeleg că fără acest remediu terapeutic a-ţi exercita profesia de medic este imposibil uneori. Şi este o altă atitudine la cei la de la ASEM, sau Universitatea Agrară. Deci, avem de lucrat foarte mult la acest capitol, iar această campanie de fiecare dată ne aduce rezultate, dar o s-o repetăm nu numai o dată în an. O s-o facem şi mai des. Avem toată susţinerea Uniunii Tineretului şi Studenţilor şi altor instituţii de învăţământ care sunt de acord să participe şi să ne fie parteneri fideli în această acţiune.”

Europa Liberă: Câte persoane au nevoie de transfuzii de sânge, eventual zilnic?

Svetlana Cebotari:
„Minimum se eliberează în instituţiile medico-sanitare 100 de unităţi de produse sangvine, iar maximum se ajunge şi la 300-400 de unităţi de produse sangvine. Asta, dacă am face o medie ar fi 200-250 de unităţi, pe an se ajunge la circa 150 de mii de pacienţi care primesc peste 300 de mii de transfuzii, de produse sangvine. ”

Europa Liberă: Cum se rezolvă problema deficitului de sânge de grupe mai rare?

Svetlana Cebotari:
„Noi avem un mecanism foarte bine pus la punct în toate unităţile serviciului de sânge şi avem anumite stocuri. La momentul când stocul se epuizează şi se ajunge la 30 la sută din stocul necesar, imediat punem în aplicare mecanismul de coordonare între toate unităţile despre soldurile disponibile în diferite instituţii medico-sanitare, pentru a face un schimb imediat de produse sangvine la necesităţile urgente, dar se pun în aplicare şi toate mecanismele de invitare a donatorilor voluntari care şi-au dat acordul de a fi invitaţi ori de câte ori am avea nevoie. Avem şi un site unde plasăm necesarul pentru următoarea săptămână, astfel că din nou tinerii, cei care cel mai des accesează site-uri de socializare şi internetul să primească această informare şi să vină. Mai avem şi un site de programare on-line, care de asemenea este mai des accesat dă către tineri. Iată aşa încercăm să menţinem acest stocuri de produse sangvine rare ca să nu avem o criză. Este adevărat că de multe ori ne confruntăm cu aşa situaţie că parcă toţi pacienţii din toate colţurile ţării se înţeleg între ei şi nimeresc toţi cei cu un anumit grup sanguin rar în situaţii dificile. Dar lucrăm în regim non-stop şi pe această cale aduc mulţumire tuturor donatorilor care şi sâmbăta, şi duminica, dacă apelezi, sunt disponibili şi vin la punctele de colectare a sângelui pentru a ajuta oamenii.”
XS
SM
MD
LG