Linkuri accesibilitate

Cursa pentru înaltele posturi NATO-UE: negocieri în culise și târguieli nedemocratice


Opinia și recomandările Angelei Merkel vor fi decisive în numirile din 2014.


A început cursa pentru ocuparea, anul viitor, a celor mai importante posturi de conducere din instituții europene și euroatlantice, iar negocierile intre capitale se anunță de pe acum extrem de complexe.

Un lucru e cert: victoria Angelei Merkel în recentele alegeri germane i-a consolidat statutul de cel mai important politician al Europei, ceea ce înseamnă că opinia și recomandările ei vor fi decisive atunci când, anul viitor, atât conducerea NATO, cât și cea a principalelor instituții europene se va schimba la un interval de câteva luni.

Anul viitor, 2014, actualul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, își va termina mandatul, dar odată cu el și întreaga Comisie Europeană, după ce, înainte de asta, vor fi avut loc alegeri europene, ceea ce va duce și la o nouă repoziționare politică a forțelor din legislativul european.

Numirea unui secretar general al NATO e decisă de capitalele țărilor membre în Alianță și e de apanajul țărilor europene. Deși carta NATO nu specifică asta în mod precis, convenția tacită este că secretarul general este întotdeauna un civil european, în vreme ce șeful militar al NATO, instalat tot în Belgia, la Mons, este un general american.

Asta îi lasă pe europeni să numească secretarul general, ceea ce, intr-o situație cum va fi cea de anul viitor, va duce la negocieri și jocuri de putere între capitale legate si de numirile in cele 4 mari funcții ale UE: Comisie, Consiliu, Afaceri Externe, Parlament.

Mandatul de patru ani al actualului secretar general NATO Rasmussen fusese prelungit cu un an, până în iulie 2014, ceea ce îl face să coincidă cu renovarea completă a Comisiei Europene.

Spre iritarea Parlamentului European, cei 28 de membri ai Comisiei, executivul european, vor fi numiți și anul viitor la fel de opac și în culise ca și până acum.

Actualul președinte al Comisiei, Jose Manuel Barroso, fusese numit de către șefii de stat în 2004, și reconfirmat în 2009 de către șefii de stat prin negocieri secrete care au fost de altfel catalogate drept târguieli nedemocratice. La fel însă fuseseră numiți înaintea lui toți șefii Comisiei, de la Romano Prodi, până la Jacques Santer și Jacques Delors.

Si de asta dată va fi la fel, o posibilitate reală fiind aceea ca Angela Merkel, atât de întărită de alegeri, să impună un german, candidatul fiind actualul președinte al Parlamentului European, social-democratul Martin Schulz.

Alte candidaturi deja anunțate sunt, pentru postul de secretar general al NATO, Franco Frattini, fost vice-președinte al Comisiei UE și fost ministru de externe al lui Berlusconi. La NATO însă râvnește și Barroso, actualul șef al Comisiei.

Un alt italian, fostul premier Mario Monti, ar dori să devină președintele Consiliului European in locul belgianului Herman Van Rompuy.

Vor mai trebui însă luate în calcul și postul de șef al diplomației UE, precum și cel de președinte al Parlamentului european.

Pentru toate acestea algoritmul este extrem de complex, fiecare țară căutând să-și plaseze un om într-o funcție de prestigiu sau de putere. Pariurile sunt deschise.
XS
SM
MD
LG