Linkuri accesibilitate

Mihai Răzvan Ungureanu: „R. Moldova nu are alt drum decât spre Vest”


Mihai Răzvan Ungureanu

Mihai Răzvan Ungureanu

Interviu cu fostul prim-ministru al României, liderul Partidului Forţa Civică, aflat zilele acestea într-o vizită la Chişinău.


La sfîrşitul săptămânii trecute, la Chişinău s-au aflat liderii a două partide noi de dreapta din România, partide care ar vrea să continue mişcarea democrat-liberală în spiritul preşedintelui Traian Băsescu. Un motiv pentru care interesul lor pentru relaţiile cu Republica Moldova este deosebit de mare. Deputatul Eugen Tomac este reprezentantul românilor din afara graniţelor şi liderul Mişcării Populare, partid care în Republica Moldova a creat deja o fundaţie. Mihai Răzvan Ungureanu, cel de al doilea politician român care a vizitat Chişinăul, este fost ministru de externe şi fost prim-ministru, iar acum preşedintele partidului Forţa Civică. Mihai Răzvan Ungureanu este însă, în primul rând istoric, un interlocutor ideal pentru Vasile Botnaru cu care să discute şi aspectele delicate ale relaţiilor moldo-române:

Mihai Răzvan Ungureanu: „Nu putem vorbi despre a accepta sau a nu accepta alegerea liberă, pe care o face electoratul pentru opţiunea politică, respectând, în modul acesta, într-un mod cât se poate de clar şi de democratic, votul tuturor celor care au drept de vot. Ceea ce am crezut, în anii 2005-2006, a fost că, indiferent de opţiunea ideologică, un preşedinte al Moldovei înţelege că Republica Moldova nu are alt drum decât spre Vest, că prosperitatea, garanţia democraţiei, a apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti se află în directă relaţie cu opţiunea europeană a Republicii Moldova. Vina, pe care i-o atribui preşedintelui Voronin, are două părţi. O dată: pentru că a ezitat, deşi, în primele luni ale mandatului său, părea să înţeleagă ce miză enormă este pentru Republica Moldova, ce înseamnă, de fapt, să faci primii paşi pe drumul către Occident. Iar a doua vină este că a ţinut, a insistat ca Republica Moldova să rămână în afara orbitei europene.

Lucrurile astăzi se vădesc cumva altfel, decât cum le-a văzut domnul Voronin, în urmă cu câţiva ani buni. Republica Moldova astăzi are mulţi cetăţeni în afara graniţelor ei,
R. Moldova astăzi are mulţi cetăţeni care nu concep să fie altfel decât europeni...
lucrând în statele Uniunii Europene, are o generaţie de oameni tineri care nu concep, prin cultură, prin educaţie, prin ceea ce văd şi prin ceea ce fac cu mâinile lor să fie altfel decât europeni. Încetul cu încetul, Republica Moldova, atom cu atom, comunitate cu comunitate, cetăţean cu cetăţean, începe să meargă, nu neapărat în paşi rapizi, dar în paşi mici şi siguri către Occident, către Uniunea Europeană. Domnul Voronin nu a crezut atât de mult în opţiunea orientală, în opţiunea rusă, ca să putem spune că este neapărat un om „vopsit în roşu”, de sus până jos, dar nu a reuşit să iasă dintr-o ipocrizie. Când ai acasă şi eşti înconjurat de lucruri care dovedesc că Occidentul are mai multă valoare culturală, tehnologică, materială decât ce îţi poate oferi Estul, nu ai cum să judeci altfel. Domnul Voronin nu a avut curajul să facă pasul. Scuza? E scuza ideologică. De fapt, nu a reuşit să fie bărbat de stat, nu a reuşit să fie decât un politruc mic de partid comunist de provincie. E păcat, pentru că, pe seama lipsei sale de hotărâre, s-a pierdut foarte mult timp.”

Europa Liberă: Dar are nişte susţinători. Şi atunci vreau să vă întreb cum se explică faptul că comuniştii sau socialiştii români, fiind de stânga, tot în Occident trag? Francezii, stânga franceză tot este pro-europeană. Numai în Moldova stânga, iată, din ezitant s-a transformat în una pro-răsăriteană şi chiar se ambiţionează să ia din nou puterea.

Mihai Răzvan Ungureanu: „Sunt două lucruri despre care putem vorbi. O dată: social-democraţia românească nici nu prea există, e, de fapt, un fel de capitalism vopsit. PSD-ul de la Bucureşti şi din toată România e tot un fel de partid occidental, care nu mai are demult rădăcini înainte de 1989, dar are practici de înainte de 1989. Altminteri, PSD-ul are în frunte astăzi, la Bucureşti, oameni care au făcut şcoli în străinătate, mai puţin cazul domnului Ponta. Dar e un partid care înţelege foarte bine ce înseamnă Europa şi ce înseamnă lupta pentru Uniunea Europeană. Nu ne punem problema în felul acesta.

În ceea ce se întâmplă însă, în Republica Moldova, şi acesta este al doilea plan, nu vreau să pornim de la iluzia că Republica Moldova nu mai reprezintă o miză pentru
Dacă vreţi să fiţi iarăşi sub autoritatea unui stat care nu are nimic de a face cu ce sunteţi voi, atunci înseamnă spre Est...
Federaţia Rusă. Este o miză pentru Federaţia Rusă. Şi câtă vreme Republica Moldova nu-şi găseşte, în mod ferm, pasul către Occident, întotdeauna vor exista oameni care nu vor înţelege că Republica Moldova nu este parte a unui imperiu mort, ci este parte a unei lumi vii. Iar această lume vie înseamnă Uniunea Europeană. Acolo unde oamenii sunt mai puţin educaţi, unde sunt săraci, capacitatea de manipulare creşte foarte mult. Şi, din păcate, exact în asemenea locuri şi cu asemenea oameni, minciuna poate să câştige, ţinând loc de adevăr.

Eu cred că datoria tuturor oamenilor politici lucizi de la Chişinău, dincolo de luptele dintre partide, dincolo de mizele mici ale administraţiei, este să spună tuturor cetăţenilor Republicii Moldova un lucru foarte clar, repet, indiferent de partid: oameni buni, dacă vreţi ca generaţiile următoare, copiii voştri, nepoţii voştri să crească feriţi de rele, într-o altă viaţă decât cea pe care v-a dat-o Uniunea Sovietică, atunci înţelegeţi că singurul drum este către Soare-Apune, către Vest. Dacă vreţi să fiţi iarăşi sub autoritatea unui stat care nu are nimic de a face cu ce sunteţi voi, atunci înseamnă spre Est. Dar aduceţi-vă aminte că Estul înseamnă război, deportări, moarte, dictatură, lipsă de libertate.”

Europa Liberă: În acelaşi timp, există mulţi oameni care spun că interfaţa românească îi împiedică să accepte Uniunea Europeană, pentru există vitrina aceasta naţionalistă, unionistă şi, dacă componenta aceasta ar fi mai puţin vizibilă sau nu ar fi speculată, ei, ca şi cum, ar accepta cu mai multă dorinţă. Şi iarăşi revenim la experienţa de cândva a Chişinăului, care încerca să ocolească România, să sară peste România, să-şi aleagă avocaţi Ungaria, nu ştiu cine. Deci credeţi că e de luat în seamă acest contingent?

Mihai Răzvan Ungureanu: „Eu am să recurg la o analogie, foarte simplă. Când îţi este foame, contează mai puţin dacă pâinea este sărată sau nu, mănânci pâinea. Când vrei să ajungi, alături de statele Uniunii Europene, contează mai puţin dacă
Suntem o singură naţiune în două state diferite. Corolarul acestei realităţi e următorul: ne regăsim, cu toţii laolaltă, în interiorul Uniunii Europene...
treci, dacă eşti sensibil la retorica politică din Bucureşti sau nu. La urma urmei, ce spun oamenii politici de la Bucureşti, aproape într-o voce? Suntem o singură naţiune în două state diferite. E o realitate pe care am acceptat-o ca atare. Corolarul acestei realităţi e următorul: ne regăsim, cu toţii laolaltă, în interiorul Uniunii Europene. Drept pentru care orişice guvern ajunge la Palatul Victoria, orişice majoritate parlamentară vor susţine clar integrarea europeană a Republicii Moldova.

Republica Moldova nu trebuie să se uite neapărat la aceasta, ci să-şi caute, pe lângă un avocat care este sigur şi care nu cere nimic în schimb – aceasta este România – nenumăraţi alţi avocaţi, în interiorul Uniunii Europene, care pot să sprijine, folosind aceleaşi cuvinte şi aceleaşi argumente, integrarea europeană a Republicii Moldova. Aceasta este tot. Dar aceasta depinde foarte mult de Chişinău. Pentru că nu poţi spune: iau avocat o capitală, împotriva altei capitale. Pentru că în Uniunea Europeană ceea ce spune România este acceptat de toată lumea. Argumentele, pe care le foloseşte România prin integrarea europeană a Republicii Moldova, sunt utilizate peste tot, că e vorba de Berlin, că e vorba de Paris, că e vorba de Budapesta, că e vorba de Varşovia, sunt exact aceleaşi argumente. Şi toată lumea înţelege necesitatea pentru care Republica Moldova trebuie să intre, mai devreme sau mai târziu, în Uniunea Europeană. E motivul pentru care există Parteneriatul Estic. Iar speranţa mea este că Republica Moldova, valorificând şansa politică enormă, pe care
R. Moldova este singurul stat din Parteneriatul Estic care este susţinut de propria naţiune pentru a intra în Uniunea Europeană...
o are – niciun alt stat din Parteneriatul Estic nu are un asemenea avocat – poate deveni proiectul-pilot care să arate că Parteneriatul Estic, care urmează să capete consistenţă la Vilnius, nu e doar un plan pe hârtie.

Republica Moldova se află, cu paşi mari, înaintea Ucrainei şi a altor state care sunt în Parteneriatul Estic. Unele dintre ele au făcut drumul înapoi – Armenia. Republica Moldova însă a preluat o parte din acquis-ul comunitar, a implementat în legislaţia naţională norme şi reguli europene, începe să fie sensibilă la temele europene, înţelege, la nivel politic, că este nevoie de Acordul de Asociere, de Acordul de Liber Schimb, pentru că dau plămâni dezvoltării europene a ţării. Păi, în condiţiile acestea, şansa mare a Republicii Moldova, sigur, depinzând de felul în care se mişcă clasa politică din Chişinău, nu este periclitată, nu este condiţionată de ce se întâmplă la Bucureşti. La Bucureşti, lucrurile sunt clare. Revin, este singurul stat din Parteneriatul Estic care este susţinut de propria naţiune, pentru a intra în Uniunea Europeană. Aici, mingea, în cazul acesta, şansa, decizia, răspunsul se află la Chişinău.”

Europa Liberă: Există un contingent, la fel, sau poate şi mai nemulţumit care ar fi vrut mai mult decât atât, mai mult decât a spus, prima dată, domnul preşedinte Traian Băsescu: „Ne întâlnim împreună în Europa”. Bine, mai nou, s-a rectificat un pic, când preşedintele Băsescu a zis: „Cereţi, insistaţi”. Dar ce le spuneţi celor care au trăit, cel puţin, două decenii, visul acesta al Unirii?

Mihai Răzvan Ungureanu: „România are o mare responsabilitate faţă de Republica Moldova. Şi trebuie să recunoaştem că România a făcut destul, mult, dar niciodată îndeajuns pentru Republica Moldova. Au existat ani de ezitări, au existat ani în care Republica Moldova a primit mai multe promisiuni decât realităţi. Au existat oameni în clasa politică românească care, dincolo de interesele naţionale, au pus mai presus de acestea interesele de partid. Republica Moldova putea, într-adevăr, primi mai mult de la România decât se întâmplă, când faci bilanţul, după 20 de ani. Într-un fel, clasa politică românească ar trebui să se simtă responsabilă pentru aceasta.

Primii 10 ani, după 1990, au fost, cu câteva excepţii, anii în care faţă de Republica Moldova au existat mai multe declaraţii politice decât substanţă. Apoi, încetul cu
România a făcut destul, mult, dar niciodată îndeajuns pentru Republica Moldova...
încetul, lucrurile au mai fost reparate. Nu e mai puţin adevărat că doza de neîncredere între conducerea politică de la Bucureşti şi conducerile succesive politice de la Chişinău a fost destul de mare. Dar, revenind la întrebare, este de neconceput cum de abia astăzi, de exemplu, se lucrează, cât se lucrează, să sperăm că se şi întâmplă, pentru a avea o conexiune directă între România şi Republica Moldova în ceea ce priveşte transferul de gaz.

Memorandumul pentru gazoductul Iaşi-Ungheni a fost semnat anul trecut, în urma şedinţei comune de guvern România-Republica Moldova, de către premierul Filat şi de către mine. Am avut atunci sentimentul că am făcut-o foarte târziu şi îl am şi acum. Şi este iarăşi foarte târziu că gazoductul începe să capete formă abia astăzi, la un an şi jumătate de la semnarea memorandumului. Aceste întârzieri se răzbună. Şi ceea ce, de data aceasta, ca istoric, îmi permit să v-o spun, toate ezitările, toate întârzierile, toate amânările capătă preţ în istorie. România este şi ea responsabilă pentru felul în care s-a comportat cu Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar nu şi Unire?

Mihai Răzvan Ungureanu: „Unirea, din punctul meu de vedere, cel puţin, adică restituirea unei naţiuni, se va face în momentul în care Republica Moldova va fi parte a Uniunii Europene. Şi atunci, da, ne vom regăsi unii lângă alţii, în teritoriul aceleiaşi comunităţi. Astăzi suntem două state despărţite de graniţă politică, respectându-ne unii altora independenţa şi suveranitatea, acceptând că suntem însă aceeaşi naţiune. Nu trebuie să ne fie frică să spunem: vorbim aceeaşi limbă, aparţinem aceleiaşi istorii, avem aceleaşi aspiraţii. E natural şi toţi partenerii noştri acceptă acest lucru. Ceea ce trebuie însă să facem este ca această regăsire să se întâmple. Şi aici nu se poate decât prin eforturile tuturor, că e vorba de Chişinău, că e vorba de Bucureşti, că e vorba de Bruxelles, ale tuturor.”

Întrebaţi-vă tinerii care vin la studii în România. Pentru ei graniţa de pe Prut nu există...
Europa Liberă: Poate este prematur, dar totuşi vreau să vă întreb, că aud voci, în mediul unor colegi de teapa mea, de vârsta mea, de nivelul de venit pe care îl am eu, care spun aşa: experienţa reunificării Germaniilor ne arată că vom avea probleme cu „rudele de la ţară”, care vor fi o povară şi bugetară, şi morală, şi politică. Pentru ca basarabenii, moldovenii să nu se simtă „rudele de la ţară”, venite în vizită la bucureşteni, de pe acum, probabil, ar trebui să ne compatibilizăm mai mult. Credeţi că e cazul să se înceapă şi asemenea activităţi sau, cel puţin, să gândim asemenea activităţi?

Mihai Răzvan Ungureanu: „Cel mai simplu e să vă răspund în felul următor: întrebaţi-vă tinerii care vin la studii în România. Pentru ei graniţa de pe Prut nu există. Există, în primul rând, dorinţa de a fi acceptaţi într-un mediu european faţă de care se simt perfect compatibili. Şi, în al doilea rând, credinţa că pot fi foarte buni, oriunde în lume, chiar şi vorbind limba română ca limbă maternă. Tinerii din Republica Moldova dovedesc că integrarea pentru ei nu este o vorbă goală. A rămas o problemă clasa politică însă din Republica Moldova, acolo unde independenţa este, pentru unii, o scuză pentru propria incapacitate de a vedea încotro se mişcă istoria. Istoria, domnul meu, nu se mişcă înspre Est, se mişcă înspre Vest. Şi cine stă împotriva ei, riscă să moară fără recunoaştere...”
XS
SM
MD
LG