Linkuri accesibilitate

„Ai mei ne mai așteaptă, la casa din Camenca nu mai e nimeni. Acolo nu mai suntem copii”


Jurnalul săptămânal cu Liuba Lupaşco.




Născută la 22 mai 1977 în satul Căţeleni, atunci Nisporeni. Absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. În 2004 urmează un master în Administrarea Afacerilor, iar in 2009 - Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Practică jurnalismul din anul trei de facultate. În prezent este Manager Relaţii Publice la Academia de Studii Economice, fondatoare a Studentie.md şi redactor-șef adjunct la „Vocea Poporului”.

Luni

Începe ziua cea mai grea și afară e posomorât. În jumătate de oră ne descurcăm cu rândul la baie, cășuța, ceaiul, valizele și hulubii. Umplem mașina cu elevi, doi ai noştri, doi ai vecinilor, îi lăsăm pe la școli și… ramân și eu la primul job, cel mai „de nevoie”, dar care e plătit decent. Ședința de luni începe cu o trecere în revistă a cutremurului, apoi, în 5 minute ne isprăvim cu agenda pentru săptămâna în curs.

La amiază mă îndrept spre cel de-al doilea job, unde sunt stăpână pe lucrurile dragi. Astăzi am lansat concursul „Cel mai bun student al ASEM”. Afișele publicitare încleiate, spotul pentru radio ASEM - realizat. Formularele de aplicare tipărite și distribuite pe net. Așteptăm dosarele, deși, cei care se cred studenți buni - se vor înghesui la ușa serviciului Relații cu Publicul tot mai aproape de termenul limită de depune a dosarelor. Regula nr. 1 a studenției: de ce să faci azi, dacă poți lăsa pe mâine?

Pe la 6 începe cel de-al treilea job al meu, unul pe viață: cina, verificatul temelor, totul la bucătărie. Ador această oboseală.

Între timp, încep știrile. Un copil, pe care părinții au insistat să-l trimită la studii în Suceava, și-a pus capăt zilelor. Fiica-mea se minunează: cum se poate? Nu a rezistat, îi zic, dar îmi amintesc că atunci când am venit la colegiul în care acum învață fata mea, așteptam să pic intenţionat prima sesiune ca să mă exmatriculeze și să mă întorc acasă „motivat”. Bietul copil a fost trimis de părinți mai departe…

Mâine la Chișinău vine o prințesă. Asta-i ceea l-a inspirat pe micu din evenimentele anunțate. Vine, dar eu trebuie să caut în google ce-o mai fi însemnând „a fi ciuvac”, facând abstracție de coafura pe care și-a afișat-o micul meu prinț, după baie. Zice: „Mamă, asta-i coafură de ciuvac. Vasile (colegul) mi-a spus. Și tatăl Alinei (o altă colegă) tot are părul așa ridicat”… Dacă zici!

Marți

La 7.30 suntem deja la liceu. „Dacă ieși cu 5 minute mai târziu din casă, faci cu greu față ambuteiajelor”, asta-i concluzia-norma impusă de soț pentru cei care vor să ajungă mai devreme și mai comod la destinație. Azi ne-am conformat.

La 8.30 sună o doamnă vinificatoare indignată de faptul că textul nu a fost publicat in întregime și că i-au fost „parafrazate cuvintele”. Fac o mică introducere in jurnalism, genuri ale presei etc, dar argumentul doamnei este unul de neclintit: ”Eu am muncit două zile la acest material”, ”Păi și eu cu cele două școli de jurnalism ale mele, cum pot să admit ca să apară în ziar ceea ce numai articol nu e?”. Am convenit ca data viitoare fiecare să facă ceea ce a învățat, în caz contrar vin la ea și mă apuc să fac vinificație, deși la sigur nu voi excela.

La amiază mă îndrept spre ASEM. 15 minute de mers pe jos cu Corina Morozan sunt o adevărată revelație. Vorbim despre filmul moldo-românesc propus la ”Oscar”, ne întrebăm de ce Viorel Mardare nu regizează ceva de milioane. Noi doar știm că el poate, (îi urmărim cu interes postările pe Facebook). Corina îmi mai spune ce citește, eu îi vorbesc despre ce nu prea reușesc să citesc. Mai bârfim facultatea la care a fost admisă anul acesta și care a dezamăgit-o, până la renunțare. Ajungem la o concluzie: în pofida problemelor materiale, timpul de afară e atât de frumos, numai bun de chiulit pentru studenți.

La ASEM e depus primul dosar pentru concurs. Îmi plac excepțiile.

Telefonează mama unui student. A venit din străinătate și simte că feciorul ei ascunde o gravă problemă la facultate. Mă roagă insistent să verific. Promit. Merg la Secția Studii. El chiar ascunde. Vai de capul și inima mamei. Mâine zice ca vine la Chișinău. Din Drochia.

Seara, în bucătărie citim și povestim cu prințul de clasa a II-a textul „Banul muncit”. Insist asupra moralei.

Încep știrile, regretăm incidentul cu principesa. Sper că și cel de curând cavaler să culeagă morala.

Copiii ne lasă în fața știrilor de peste zi, la bucătărie. Remarcăm o dată în plus că ne cresc copiii. Și timpul trece. Îmi vine să-i spun cât de mult apreciez faptul că e un soț și un tată de minune. Și că dacă, Doamne ferește I s-ar întâmpla ceva, mie mi s-ar întâmpla mai grav, în aceeași clipă. Dar nu-i spun, ca să nu-i crească urechile. Bănuiesc că știe. Tocmai a consumat cina dietică, prescrisă pancreatitei lui cronice.

Miercuri

Urmează o zi plină. Îi las pe ai mei să plece ca să-mi adun forțele. Jumătate de oră pentru o femeie, dimineața, valorează cât dispoziția de milioane. Savurez cafeaua și o porție de gânduri. În liniște.

Merg apoi la ASEM. Vine mama studentului. O rog să se așeze. Ii spun că, spre regret fiul ei a pierdut legătura cu facultatea încă acum 2 ani, după prima sesiune. Femeia e șocată. El i-a spus că nu a susținut doar un examen la Licență. În toți acești 3 ani mama îi trimitea bani pentru contract, pentru gazdă, întreținere. Și acum, a rămas perplex că vor să-l ia la armată… Un pahar cu apă, Doamna își revine și iese din birou. Sunt sigură că va căuta să-l restabilească la studii, numai ca să nu facă armată, „bietul de el, că a rămas singurel de mic, și ea la muncă și probabil l-au influențat cei din jur”...

La amiază mi se face foame. Colegii însă îmi spun că astăzi cantina la care obișnuiam să „prânzim”, e ocupată. Vasile Tarlev sărbătorește acolo ziua sa. Un motiv în plus să merg cu Corina la Tucano, dar și un sentiment de grijă pentru situația financiară a fostului premier. Chiar la cantină?

Seara îl cunosc pe Gherhard la o prezentare a oportunităților de studii pentru studenții moldoveni în Germania. E întruchiparea voluntariatului acest om. De mai bine de 7 ani e în Moldova și țările din preajmă. Cunoaște vreo 8 limbi, bănuiesc, mai multe decât toți adunați azi la Ziua fostului demnitar. Și e implicat in proiecte pentru care mi-ar trebui vreo 3 jurnale săptămânale.

Inspirată de oameni și posibilități nu doar materiale.

Joi

Mi-a plăcut ieri cafeaua și ziua, de aceia repet scenariul. Apoi merg la microbuz. La Malina Mică, o zonă cu multe spitale și o morgă, te bucuri de faptul că ești apt să prinzi acest transport public, și nu ești în una din ambulanțe, sau, și mai grav în vreun vehicul funerar.

Ajung la serviciu. Pe lângă Parlament se simte dispoziție de protest.

Corina e mai inspirată decât oricând. Are o super idee pentru site-ul nostru, studenție.md.

Zis și făcut. „KEEP Calm si … zii cum e la facultate” e denumirea campaniei în care proaspeții studenți de la diferite universități vor povesti cum i-a întâlnit facultatea la care tocmai au fost admiși.

După amiază - iar la ASEM. Și iarăși muncă multă, dar deloc stresantă. Studenții sunt atât de plini de idei și de viață. E molipsitor.

Seara, prințul moștenitor mă bucură cu un zece la engleză. Tata scoate 10 lei. A promis.

Fiică-mea își amintește că are de plătit cursurile. Încă 300 lei și că are mai nevoie de 800 pentru încălțămintea de dans. Investiții în copii și nu se discută.

Vineri

Sună promițător. A apărut ziarul rezultat al primului job. Erori nu-s. Slava Domnului și echipei. Planificarea pentru numărul viitor. Apoi vestea bună: luni e Hramul orașului, deci stăm acasă. Ies!

Îmi imaginez cum ar spune aceasta copiii mei. Am șansa să vad azi seara.

Planificăm sa mergem sâmbătă la ai mei, iar duminică la Camenca. Strategic poate va fi invers. Ai mei ne mai așteaptă, la casa din Camenca nu mai e nimeni. Acolo nu mai suntem copii.
XS
SM
MD
LG