Linkuri accesibilitate

Vlad Spânu: „nu a existat un efort conjugat nici din partea statului, nici din partea companiilor private sau un parteneriat de acesta public-privat care, de exemplu, ar promova vinurile.”



Vlad Spânu este președintele Fundației Moldova de la Washington, care împlinește anul acesta un deceniu. Activitatea Fundației, citim pe site-ul ei, are scopul să atragă atenția opiniei publice și instituțiilor de stat americane, precum și misiunilor diplomatice străine acreditate în Statele Unite asupra provocărilor cu care se confruntă Republica Moldova la consolidarea democrației și libertăților individului. Aflat într-o rară vizită la Chișinău, Vlad Spânu a trecut și pe la biroul Europei Libere unde a fost intervievat de Valentina Ursu:

Europa Liberă: În cercurile mericane, interesul pentru R. Moldova e constant, e în creştere? Cum se vede acest interes din partea americană?

Vlad Spânu: „La Washington, interesul pentru Republica Moldova trebuie altoit. Trebuie tot timpul, ca la o plantă, să îi torni apă la rădăcină, fiindcă interesul din senin nu se ia. Există interes geopolitic, în general, şi a existat întotdeauna, dar mai este nevoie şi de un alt efort, efort din partea Republicii Moldova, la nivel guvernamental, efort din partea societăţii civile.”

Europa Liberă: Dar efortul acesta, ca să fie conjugat şi ca să aibă pondere pentru americani, în ce ar consta? Eu ştiu că, după proclamarea indepedenţei, autorităţile americane ziceau: „Spuneţi-ne clar voi, din Moldova, de ce aveţi nevoie, ca să ştim cum să vă ajutăm”. Astăzi care e mesajul din partea Washingtonului?

Vlad Spânu: „Mesajul a rămas acelaşi. A fost recent, ministrul de Externe, Natalia Gherman, am asistat la o întâlnire la Atlantic Council, mesajul a fost acelaşi din partea americanilor, era şi la Departamentul de Stat, însă cu voce mai tare au spus-o cei din societatea civilă, care, în esenţă, asta au întrebat: spuneţi ce vreţi voi, cum să vă ajutăm noi? Ei întotdeauna, în parteneri, vor să vadă cât de mult se doreşte cooperarea din partea cealalată. Fiindcă nu poţi să vii într-o ţară şi să faci reformele în felul în care este societatea sau economia americană, deci, fiecare are particularităţile sale. Şi atunci oamenii politici din fiecare ţară trebuie să înţeleagă ce vor ei să facă şi cum vor să facă.”

Europa Liberă: Dar ce ar trebui să vrea Chişinăul?

Vlad Spânu: „Unul din mesajele pe care l-a spus Natalia Gherman şi care este un ecou de mesaj de mai demult: o doleanţă a modovenilor este de a atrage cât mai mult capital american. Însă capitalul american, după cum vedem, după 20 de ani de independenţă, nu prea este prezent în Moldova.”

Europa Liberă: Sunt câteva investiţii.

Vlad Spânu: „Sunt, dar nu sunt companii mari şi atunci trebuie să ne întrebăm de ce. Există factori obiectivi, piaţa mică, dar există şi factori subiectivi, de exemplu, corupţia. Şi atunci poţi să vii tu, ca exponenent guvernamental, şi să chemi investitorii americani, de dimineaţă până seara, dacă nu ai acasă totul pregătit, ca să fie climat investiţional, pozitiv, atunci nu ţi-or veni, că oamenii aceştia... e banul lor, ei nu vor să rişte. Ei, când decid unde să investească, compară câteva ţări şi atunci văd unde riscul este mai mare, unde profitul ar fi mai mare, unde sunt întâlniţi cu braţele deschise şi unde li se cere să se dea sub masă... Şi atunci nu este un secret pentru ei că nu se discută la nivel guvernamental.

Aici guvernul poate să încheie un acord bilateral de stimulare şi garantare a investiţiilor, însă, până la urmă, tot un om de afaceri de acolo trebuie să vină aici să vadă oportunitatea, să găsească, eventual, un partener sau să meargă el de unul singur şi să investească şi acesta este banul lui, riscul lui. Până nu se convinge omul acesta, care este el, companie privată, până nu se convinge, nu va veni.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, mărfuri din Republica Moldova au penetrat piaţa americană.

Vlad Spânu: „Foarte puţin.”

Europa Liberă: Vinuri.

Vlad Spânu: „Foarte puţin.”

Europa Liberă: Covoare.

Vlad Spânu: „Foarte puţin.”

Europa Liberă: Textile.

Vlad Spânu: „Piaţa americană este o piaţă enormă. Este cea mai mare piaţă. Companiile din toată lumea se străduie să ajungă acolo. De ce? Fiindcă este o piaţă stabilă, este o piaţă în creştere, este un număr de populaţie peste 300 de milioane cu capacitatea de cumpărare mare şi atunci toţi se repăd încolo.

La noi, din păcate, nu a existat un efort conjugat nici din partea statului, nici din partea companiilor private sau un parteneriat de acesta public-privat care, de exemplu, ar promova vinurile. Vinul moldovenesc nu este prezent pe piaţă cum ar trebui sau cum este astăzi, de exemplu, un vin chilian foarte bun, a propos, şi la preţ destul de competitiv sau vinuri din alte părţi. Întrebarea este de ce...”

Europa Liberă: Deci vinul moldovenesc nu e căutat aşa cum e căutat vinul din Argentina sau din Chili?

Vlad Spânu: „În niciun caz, nu e cunoscut. Vinul moldovenesc nu e cunoscut. Eu cunosc câteva companii din America care importă vinuri. Vorbesc cu oamenii aceştia şi ei compară cum fac importuri la vinuri, de exemplu, din Italia, care au un portofoliu al lor, al business-ului, şi care este colaborarea lui cu Republica Moldova? Şi lucrurile sunt diferite.

De exemplu, eu cunosc o persoană care importă vinuri din Republica Moldova, cu asta a început, cu vinuri din Moldova. Şi, până la urmă, a trecut că distribuie vinuri din California şi din statul Oregon. Şi la întrebarea mea de ce, a spus că cei din statul Oregon îi dau lui marfa şi aşteaptă să o plătească după 60 de zile. Deci e şi o mişcare internă de produs, fără nicio vamă, fără nimic. Pe când moldovenii le dau vinul moldovensc cu plata în avans.

Deci el plăteşte un container la Chişinău, trece vama şi plăteşte, sumele sunt destul de mari la importurile de vinuri, şi acolo trebuie să îl dea în magazin şi primeşte banii peste 30 de zile, după ce îl livrează la magazin sau peste 60 de zile. Deci lui îi trebuie o investiţie destul de mare pentru un container pentru a vinde vinul moldovenesc. Şi, dacă are noroc, se vinde vinul cela, dacă nu, poate, peste un an de zile, îl întoarce înapoi. Pe când dincolo, el practic nu bagă niciun ban, face o investiţie. Şi acesta e un exemplu, ca să înţelegeţi cum funcţionează alte companii private. Şi este o concurenţă destul de mare.

Dacă ar înţelege producătorii moldoveni care este realitatea pe piaţa americană, care este potenţialul, atunci ar face un efort în plus pentru a penetra piaţa asta şi a propune nişte condiţii egale cu alte companii, fiindcă nimeni nu este interesat să investească pentru moldoveni, că suntem cu ochi frumoşi. Deci fiecare se uită la produs şi îşi vede interesul şi profitul.”

Europa Liberă: Cu excepţia dimensiunii comercial-economice, pentru relaţia moldo-americană, un interes aparte rămâne a fi soluţionarea definitivă a problemei transnistrene. Credeţi că au făcut suficient cei de la Washington ca să se apropie de o identificare a unei soluţii durabile pentru această criză?

Vlad Spânu: „Eu pun altfel întrebarea: au făcut cei din Republica Moldova suficient de mult ca să soluţioneze conflictul? Americanii nu trebuie să vină la noi, în Republica Moldova, să ne soluţioneze nouă conflictul. Americanii pot să ne ajute, cu un sfat, cu ridicarea în agenda lor a problemei transnistrene de pe locul 12 pe locul 6 sau 5, în dialog direct cu...”

Europa Liberă: Bine, dar SUA are statut de observator.

Vlad Spânu: „Are. Dar acesta nu cred că este suficient, fiindcă, în cadrul negocierilor, agenda de lucru se dictează de părţi care, din păcate, sunt considerate Tiraspolul şi Chişinăul, ceea ce nu este adevărat. Părţile în conflict sunt Chişinăul şi Moscova. Şi în discursurile politicienilor noştri se repetă greşeala de a spune că părţile sunt cei de la Tiraspol. Şi, dacă nu ai o înţelegere de bază, esenţială a conflictului, evident că, cei din America vor spune că părţile sunt în Tiraspol şi încearcă să discuţi cu Tiraspolul şi cu Chişinăul, ceea ce nu este adevărat.”

Europa Liberă: Da, dar aceasta duce la ineficienţa mecanismului de negociere în formatul „5+2”.

Vlad Spânu: „Evident. Dacă nu înţelegi lucrurile de bază sau esenţiale sau nu că nu le înţelegi, că le înţeleg toţi, dar au acceptat limbajul propus de Rusia, care este o noţiune de părţi greşită, fiindcă, în ’92, s-a încheiat acordul de încetare a focului, între preşedinţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse. Deci, de la aceasta trebuie să pornim, de fiecare dată.

Şi dacă lucrurile acestea esenţiale şi de bază nu le înţelegem şi le acceptăm ca punct de pornire, atunci, evident că, nu poţi să vii cu o strategie de statut sau de altceva. În fară de aceasta, cadrul „5+2”, după cum observăm noi, deja din 2005, 2006, când s-a lansat, nu se avansează în sensul de a găsi un numitor comun, în paşii care am vrut noi. Fiindcă orice propunere mai curajoasă este blocată, prin Tiraspol sau de către partea rusă. Şi atunci restul nu mai poate face nimic.

Cu cine să dialoghezi? Cum să negociezi, dacă trebuie să fie toate părţile de acord?! Formatul „5+2” nu este atât pentru a găsi o soluţie, că soluţia se găseşte, când toate părţile doresc. Însă formatul „5+2” este un cadru care nu permite oricărei părţi să facă nişte mişcări bruşte, aşa cum s-a întâmplat cu atacul Rusiei asupra Georgiei. Totuşi există un cadru în care poţi să discuţi şi să te vezi. Între Georgia şi Rusia nu era treaba asta şi, atunci când nu discuţi cu un om, îţi închipui că partea cealaltă vine cu iataganul la tine şi scoţi sabia. Aşa că eu cred că asta e partea pozitivă.”

Europa Liberă: În dialogul dintre Washington şi Moscova, ce se discută despre Transnistria: că e o monedă de schimb, că trebuie totuşi să se ajungă la unificarea celor două maluri ale Nistrului, pentru că e nevoie de un stat puternic, democratic, de drept? De unde se porneşte discuţia şi unde ajung concluziile?

Vlad Spânu: „Din înţelegerea mea, una la mână este că conflictul transnistrean nu este în faţă, în primele 5 sau primele 10 priorităţi şi asta nu permite, între SUA şi Rusia, să fie o discuţie profesionistă vizavi de ieşirea din această criză, din situaţia de conflict.”

Europa Liberă: Şi, dacă ar vrea domnul Obama şi domnul Putin, s-ar rezolva problema?

Vlad Spânu: „Eu cred că da. Fiindcă, dacă scoţi elementul militar şi de securitate, din partea stângă a Nistrului, a Federaţiei Ruse, dacă ei mâine pleacă cu tot cu armamentul de la Colbasna şi pe care nu pot să-l mai evacueze, să-l distrugă, şi ar mai lua ofiţerii de securitate şi le-ar spune: „Suiţi-vă în tren sau în avion şi plecaţi acasă”, cred că conflictul transnistrean s-ar rezolva peste noapte. Că acolo oamenii din stânga Nistrului, fie ei moldoveni, fie că au paşapoarte din Ucraina, fie că din Rusia, ei nu cred că au un conflict cu oamenii din partea dreaptă, aşa că eu nu văd un conflict între oameni.

Eu văd interesele Rusiei de a fi prezentă în Transnistria din două puncte de vedere: în primul rând, pentru a menţine Ucraina în cleşte şi a fi înconjurat din partea vestică, din partea sudică, ei au bază militară în Simferopol, în partea de nord, bine merci, ei deţin controlul în Belarus şi atunci acesta e punctul lor strategic, cum pot să înţeleg eu. Şi în al doilea rând: a menţine sub controlul Rusiei Republica Moldova, prin menţinerea forţelor în Transnistria. Asta e miza şi toată lumea asta înţelege. Unii spun că înţeleg, alţii se fac că plouă şi spun că nu înţeleg.”

Europa Liberă: Pe calea eurointegrării Republicii Moldova, câtă greutate are cuvântul spus de Wshington?

Vlad Spânu: „Are greutate, fiincă colaborarea aceasta transatlantică este foarte importantă pentru europeni. Mulţi din statele europene nu au uitat de ce s-a începutul primul şi al doilea război mondial. De fiecare dată, americanii au venit şi au salvat situaţia. Şi de atunci americanii le-au ajutat europenilor, în special, după al doilea război mondial să reconstruiască toată Europa. Relaţiile sunt acuma suficient de strânse la nivel economic, şi la nivel politic.

Şi eu cred că ce spune Washington-ul vizavi de integrarea în Uniunea Europeană a unor ţări, cum ar fi Ucraina, Georgia sau Moldova este ascultat la Bruxelles. Şi ştim asta, că există un dialog periodic, ca să nu zicem permanent între Washington şi Bruxelles, inclusiv la tema asta. Aici americanii au un partener care vrea să asculte americanii. În relaţia cu Transnistria şi cu Rusia, acest dialog nu poate fi, fiindcă dialogul, cum ştim, trebuie să fie dorinţă din ambele părţi şi din partea Rusiei nu există o dorinţă să se discute cu americanii pe tema Transnistriei şi, atunci când americanii au încercat, o dată, de două ori, de zece ori şi nu le-a reuşit, au lăsat-o baltă.”

Europa Liberă: Cooperarea moldo-americană are la bază un parteneriat strategic, cel puţin, asta auzim din partea autorităţilor de la Chişinău. Din partea autorităţilor de la Washington mai puţin vom auzi că există un parteneriat strategic între SUA şi Republica Moldova. Şi totuşi el aduce beneficii?

Vlad Spânu: „Din punct de vedere politic, pentru Republica Moldova evident. Americanilor nu prea le place să declare parteneriate strategice. Chiar să luăm cu România, deci, la fel aproximativ, România are un parteneriat strategic cu SUA, însă nu prea des am auzit americanii să zică că au un parteneriat strategic cu România, cu toate că au un interes net superior, faţă de Republica Moldova, de exemplu, au baze militare şi aşa mai departe. Acolo, într-adevăr, există o strategie americană vizavi de problemele de securitate în cadrul NATO şi în cadrul regional.

Evident că pentru Republica Moldova să ai prieteni peste ocean, în Statele Unite ale Americii, este o chestie importantă, fiindcă noi avem prieteni vecini, de exemplu, Rusia, pe care o considerăm noi vecină, dar nu este vecină, şi prietenia asta ne-a costat o bucată bună de teritoriu. Din punctul meu de vedere, americanii nu au ce lua de la noi. Ruşii şi-au găsit Transnistria şi şi-au croit-o. În 1812, au croit jumate de Moldovă, au despicat-o în două. Acuma au rămas cu Transnistria sau, mă rog, încearcă să menţină restul teritoriului sub control. Însă este mai complicat acuma, fiindcă nu mai este situaţia din 1812, când nu mai era atât de mult interes în zonă.”

Europa Liberă: Viitorul relaţiilor moldo-americane ar trebui să fie care şi cum?

Vlad Spânu: „Eu cred că ar trebui să ne uităm la Estonia sau la Slovenia şi să vedem cum de au reuşit ei să atragă capitalul american mai mult decât l-am atras noi. Deci ar trebui să se creeze un cadru propice pentru business.”

Europa Liberă: Deci un mediu prietenos pentru afaceri.

Vlad Spânu: „Favorabil. După asta, ar trebui să coopereze în domeniile în care americanii sunt interesaţi, în cadrul organizaţiilor internaţionale, de exemplu, ONU, în special, în cadrul operaţiunilor de menţinere a păcii. Trebuie să ai şi capacităţi economice ca să poţi să-i plăteşti, cauţi alte metode, mijloace de a acoperi costurile, dar trebuie să existe voinţă politică. Şi aşa pe fiecare segment, cu atragerea investiţiilor, cu colaborarea în cadrul ONU şi aşa mai departe.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG