Linkuri accesibilitate



Însumînd, se poate observa că inamicii jurați ai fumatului s-au bătut pentru măsuri care sfidează logica elementară. E greu de crezut că inamicii fumatului sunt prin excelență ilogici dar e mult mai ușor de crezut că inamicii fumatului nu sunt de fapt inamici ai fumatului, ci amici ai propriului ego, pe care îl promovează folosind pretextului fumatului. Altfel, ar fi greu de înțeles de ce acești oameni cheltuiesc atîtea discursuri pentru a impune măsuri parțiale și ciudate. De ce, adică, se folosesc de „salamizarea” fumatului care e transformat într-o suită de felii foarte subțiri, tocmai bune pentru a prelungi spectacolul, fără a rezolva problema. Spectacolul face, evident, bine notorietății și aurei morale a politicianului anti-fumat, dar nu aduce nimic în ajutorul aceluiași fumător pe care politicianul îl plînge și îl vede, mereu, la un pas de moarte. În definitiv, dacă fumatul e una din cele mai periculoase otrăvuri pentru om, de ce nu se hotărăsc inamicii neîmpăcați ai fumatului să se bată pentru intezicerea fumatului?

Ciudat, în acest caz companiile de tutun, guvernele care scot fumatul din locurile publice și militanții anti-fumat se întîlnesc pe aceași parte a baricadei. Pe toți îi leagă unul și același lucru: interesul. E ușor de înțeles că pînă și o comapnie de tutun vrea ce vrea orice companie: să facă afaceri în profit. Ceva mai greu de înțeles e care e interesul guvernelor: pe de o parte, orice guvern poate afurisi fumatul pentru a se prezenta publicului în calitate de guvern moral, fără a uita, însă, să taxeze masiv alegîndu-se cu încasări fabuloase de pe urma fumatului pe care, altfel, același guvern îl detestă.

În sfîrșit, cel mai greu de văzut pare interesul anti-fumătorilor militanți. În cazul lor, întîlnim o formă perversă de moralitate ipocrită care dă, de altfel, tonul pe scena vieții publice de astăzi. La fel ca atîția alți campioni ai binelui, militanții anti-fumat fac o campanie de imagine strălucită care le asigură notorietatea pozitivă și le satisface, în secret, nevoia de auto-adulare. Odată stîrpit fumatul, acest sport moral cu cîștig garantat ar dispărea. Cheia succesului stă, aici, în prelungirea la infinit a campaniilor, care adaogă cîte o nouă restricție de detaliu, fără să pună capăt problemei. Imaginați-vă, după același tipar, o mișcare pacifistă care ar milita pentru eliminarea rachetelor și folosirea exclusivă a obuzelor de calibru mic în razboaie.

Evident, fumatul nu e o virtute și nici nu poate fi transformat într-o valoare de patrimoniu. Însă mulți oameni fumează cu plăcere. Unii se îmbolnăvesc și mor, alții fumează fără probleme majore, iar alții se lasă de fumat, la un moment dat. La fel de normală e existența campaniilor publice de avertizare anti-fumat. Însă din clipa în care acțiunile anti-fumat se transformă într-o industrie care sfințește politicieni, ambiții și egouri, lucrurile se schimbă. Setea de auto-promovare e dușmanul echilibrului și mulți din cei ce se folosesc de fumat pentru a se sfinți devin, în aceași clipă, dușmanii de moarte ai discernămîntului și bunului simț. Intervenția agresivă în viața privată, fie și sub pretextul salvării fizice a individului, lovește mai întîi în dreptul individual de a decide. Statul și agenda corectă devin dădace ale societății. Pe calea deschisă în acest fel vor păși, curînd, alte interdicții și faceri de bine impuse de un corp profesionist de apărători ai virtuții.

Singurul adevăr inatacabil în chestiunea fumatului e că fumatul are un singur antidot: voința. Și o sumedenie de adjuvanți - de la prieteni, la pastile și tratamente mai largi. Însă printre ei nu se numără marii preoți ai facerii de bine, care se ocupă, cu adevărat, doar de propria imagine și de perpetuarea controversei din care se hrănesc. Fumatul e un caz relativ elementar de dependență toxică. Ingineria morală, practicată cu atîta sete de producătorii de bine, e un caz infinit mai complicat de dependență interioară. Fumatul poate fi eliminat prin efort propriu și mijloace medicale. Dragostea de sine e o boală mult mai grea și cere terapia pe viață. Cel mai adesea, fără efect.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG