Linkuri accesibilitate



Parlamentul European a dezbătut și a votat o Directivă anti-tutun a Comisiei Europene. Toată lumea știe că fumatul nu e sănătos. Ce se știe mai puțin e că ipocrizia și minciunile pe tema fumatului au creat o industrie a binelui de care politicienii se folosesc din plin.

Încă din timpul dezbaterilor, a devenit clar: ceva nu e în regulă. În genere, comisiile Parlamentului European au randament și se descurcă bine cu propunerile ce vin în fața lor. Cu fumatul a fost complet altfel. Dezbaterile din Comisii și, apoi, dezbaterile la nivel de Grup parlamentar au suferit de un gigantism incontrolabil. Discuțiile au început ca orice alte discuții, dar și-au găsit sfîrșitul cu foarte mare greutate. Fiecare punct și fiecare prevedere a înghițit cel puțin o oră de dezbateri. Nu pentru că erau de lămurit chestiuni de mare complexitate ci pentru că, de fiecare dată, parlamentarii au făcut coadă la bune intenții.

Mai clar, dezbaterile s-au transformat într-un festival al facerii de bine. Parlamentarii s-au bătut cu pasiune pentru a se dovedi îngrijorați, buni la suflet și preocupați de soarta omului otrăvit de tutun. Totul la nivel record și bisat sistematic. Aproape nimeni n-a ratat șansa de a se auto-promova și de a lăsa în urmă un profil de sfînt. Cînd, în sfîrșit, raportul a ajuns la vot, festivalul s-a destrămat. Un mare număr de parlamentari care au tăcut în timpul dezbaterilor - pur și simplu din teama de a nu fi înfierați de aripa sfinților - au votat împotriva prevederilor absurde din textul de lege.

Așa s-a ajuns ca țigările electronice să nu fie redefinite ca medicament și vîndute numai în farmacii, țigările „slim” să nu fie interzise, iar țigările mentolate să rămînă pe piață pentru încă cel puțin opt ani. Parlamentarii au repins de asemenea propunerea ca avertismentele de pe pachete să ocupe 75% din suprafața ambalajului.

Ce s-a întîmplat mai departe dovedește că discuția asupra fumatului e profund viciată. Imediat după anunțarea rezultatului, parlamentarii anti-fumat și o mare parte a presei de stînga au decis că votul a fost pierdut pentru că foarte mulți parlamentari au cedat în fața presiunilor exercitate de marile companii de tutun. Cu alte cuvinte, partizanii măsurilor drastice anti-fumat cred că oricine nu e de acord cu ei e corupt. Evident, cei ce susțin această teorie îndrăzneață nu pot prezenta nici o dovadă.

Dacă ajută la ceva, experiența mea e următoarea: nu am fost vizitat de lobby-ști și m-am descurcat de unul singur. Sunt fumător, dar nu pot suferi lecțiile de morală și detest parada de virtute. Problema acuzațiilor lansate de cavalerii anti-tutun e mai gravă decît s-ar putea crede. Din tonul și argumentele lor se înțelege că probele și argumentele nu contează. Cine nu e împotriva fumatului e vinovat de la bun început. La fel de evident, adversarii fumătorilor au făcut mare caz de presiunile întunecate ale industriei tutnului, dar nu au suflat un cuvînt despre presiunile exercitate de ei înșiși și de ONG-uri aliate asupra parlamentarilor care nu vor să blesteme fumatul.

Dealtfel, dezbaterea e prezentată într-un cadru complet distorsionat. În versiunea oficială, e vorba de o ciocnire între fumători și nefumători. Lucrurile nu stau așa. Putem vorbi de o ciocnire între fumători și anti-fumători. Confuzia urmărește să pună semnul de egalitate între nefumători și antifumători, Însă, în vreme ce toți anti-fumătorii sint nefumători, nu se poate spune că toți nefumătorii sunt anti-fumători. Lucrurile devin și mai interesante dacă trecem în revistă prevederile votate în această săptămînă de Parlamentul European, la Strasbourg.

Mai întîi, e vorba de problema țigărilor „slim” (subțiri) și a țigărilor mentolate. Cei ce vor să le interzică susțin că aceste tipuri de țigară sunt foarte atrăgătoare pentru tineri și femei. Se poate, dar lipsesc dovezile. Iar în materie de rapoarte statistice se poate dovedi orice despre orice. La ora votului, oricine putea consula rapoarte care confirmă și rapoarte care infirmă atractivitatea țigărilor slim și mentol.

Altă măsură respinsă a fost mărirea suprafeței avertismentelor medicale de a 60% la 75% din suprafața pachetului. Ceea ce dovedește de fapt că avertismentele de pînă acum (care ocupă 60% din suprafața pachetului) nu au avut efect. De ce ar fi, deci, de crezut că avertismente mai mari ar avea vreun efect? În sfîrșit, încercarea de a ascunde țigările electronice în farmacii, e rezultatul ideii după care fumătorii sînt, de fapt, bolnavi, tutunul e un medicament, iar locul medicamentelor e în farmacii Nu e prea mult de discutat pe tema acestei teorii bizare.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG