Alice Munro - Premiul Nobel pentru Literatură 2013: o autoare de nuvele, necunoscută încă în Moldova

Europa Liberă: Dragă Moni Stănilă, cum vezi decernarea Premiului Nobel scriitoarei canadiene Alice Munro în condiţiile în care contracandidaţii acesteia păreau parcă mai cunoscuţi şi mai titraţi?

Moni Stănilă: „Mie mi se pare că cei care acordă Premiul Nobel pentru literatură au reuşit, ca în fiecare an, să ne surprindă. Mă gîndesc, de exemplu, la Murakami care de atîţia ani e prins în vîrful topului şi încă nu a luat Nobelul. Am impresia că, cu cît eşti mai sus, cu atît mai puţine îţi sînt şansele. Pe de altă parte, a fost o bucurie pentru faptul că s-a dat pe proză scurtă. De obicei, se mergea pe poezie şi roman. Cred că e un lucru important şi mai ales pentru cititorii de limba română care nu prea au educaţia de a citi proză scurtă, să spun aşa”.

Europa Liberă: Tu ai citit cîte ceva despre această autoare. Care ar fi atuurile ei?

Moni Stănilă: „Eu nu am apucat să citesc nimic în limba română. Este o singură carte de proză scurtă: Prea multă fericire. Nu am ajuns încă la ea, nu am citit-o. Dar m-am uitat, bineînţeles, să văd despre ce scriitoare e vorba şi mi se pare că sînt foarte multe păreri legate de ea. Cel puţin, am văzut foarte mulţi dintre cititorii români care nu au fost foarte încîntaţi.

În pagina de Wikipedia de limba engleză stilul ei e descris ca accesibil şi simplu. Poveşti care sensibilizează şi foarte accesibile. Nu ştiu dacă neapărat e un atu în proză scurtă, dar am văzut că a avut şi cîteva ecranizări. Pe de altă parte, apare în proza ei naratorul omniscient, care e de origine veche, să zic aşa.

Dar eu sper să am aceeaşi surpriză plăcută pe care am avut-o anul trecut, pentru că la fel ne-au luat prin surprindere cînd l-au anunţat pe Mo Yan, mai ales că Mo Yan, din fericire, e şi foarte tînăr pentru premiul Nobel. Avea 56 de ani cînd i s-a dat Nobelul. Şi toată lumea a privit atunci cu scepticism, au spus că e un premiu politic. Însă după ce am citit cărţile traduse în română ale lui Mo Yan am fost foarte bucuroasă şi am descoperit un scriitor atît de puternic. Şi tocmai de aceea nu privesc cu scepticism alegerea asta, sper să am aceeaşi surpriză ca şi în cazul lui Mo Yan”.

Europa Liberă: Am citit mai multe referinţe critice şi am remarcat faptul că dînsa face un soi de proză psihologică...

Moni Stănilă: „axată pe personaje feminine...”

Europa Liberă: ...da, şi vrea să scoată în evidenţă eul profund al omului, sînt personaje care au mereu probleme, sînt încolţite de griji. Se pare că e genul de scriitor care ilustrează foarte bine teza că nu există literatură acolo unde nu există probleme, drame, suferinţe...

Moni Stănilă: „Da, văzusem mai devreme, pe un site românesc, bookblog, unde cineva făcuse o cronică la cartea apărută în română şi spre final spunea că recomandă cartea iubitorilor de proză scurtă şi celor care sînt atraşi de personaje ca-n viaţă. Nu alege, totuşi, cazuri ieşite din comun. Să avem însă încredere. Am văzut că toate cele 14 cărţi publicate de ea au avut cel puţin nominalizări, dacă nu şi premii. În Canada este extrem de apreciată, a luat în 2009 Men Booker International Prize, a luat de cîteva ori Premiul pentru literatură în Canada. Deci mă gîndesc că nu e cazul să ne aşteptăm la surprize neplăcute”.