Linkuri accesibilitate



Greu de imaginat că forţele de ordine ale capitalei moldoveneşti nu erau la curent cu traseul cuplului regal, Principesa Margareta & Principele Radu, de vreme ce nişte simpli cetăţeni ai RM au putut să-i împiedice în a-şi face datoria de onoare – să se închine la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt! Care monument – de unde fusese împins câţiva paşi în urmă pe timpul sovietic – acum devine în ochii „patrioţilor Moldovei” un bastion al statalităţii, pe care sunt gata să-l apere cu piepturile lor de aramă făcute scut. Împotriva cui? – iată întrebarea, iar răspunsul (rimat, că doar nu degeaba a spus ce-a spus bardul de la Mirceşti despre faptul că tot românul – pardon, tot moldoveanul! – se naşte poet) nu a întârziat să fie sonorizat ad-hoc: „Prinţul român/ în Moldova e străin!” & „Afară din Moldova!”. (Şi alte delegaţii străine, că o fi şefi de state sau de guverne, de ce nu-s întâmpinate de bravii noştri patrioţi la fel de… nu-tu-pâine-nu-tu-sare?!)

Ca şi cum, odată cu coroana de flori, Alteţele Sale Princiare ar fi intenţionat să depună la picioarele Marelui Voievod şi o focoasă-două, cât să ne arunce în aer simbolul statalităţii!
Aceiaşi „8 pentru Moldova” au scandat, animaţi de elanul patriotic şi fără a realiza că s-a mai strigat sloganul lor, la Cenaclul Flacăra de la Bucureşti: „Trăiască şi-nflorească/ Republica Moldovenească!” (în versiunea originală: „…Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”); şi iarăşi ni s-a părut total deplasată acţiunea lor, ca şi cum cuplul princiar ar fi venit să descarce o tonă de pesticide peste „înfloritoarea” Moldovă.

Faptul că tocmai Majestatea Sa Regele Mihai I a deschis la Chişinău o filială a Institutului Agricol din Iaşi, acum 60 de ani, nu pare să-i impresioneze pe „grădinarii” din ograda PCRM, care probabil mai visează la anii de glorie când livada „Память Ильича” era, de departe, cea mai întinsă din Europa (dar şi cea mai neroditoare – căci albinele, oricât de harnice, pur şi simplu nu reuşeau s-o polenizeze în profunzime, majoritatea florilor vai! scuturându-se fără rost).

Întâmplarea face că tocmai un dramaturg basarabean – nimeni altul decât Dumitru Crudu! – lua în 2003, în cadrul Galei UNITER, Premiul Fundaţiei Principesa Margareta a României pentru cea mai bună piesa românească a anului, cu Alegerea Domnitorului (ulterior ecranizată, cu Horaţiu Mălăele în rolul principal). Cu el cum procedăm, tovarăşi patrioţi? Îl lipsim pe loc de cetăţenie moldavă, după ce că nu şi-a putut scoate viză românească, acum o lună?!

La fel şi – mea culpa! – subsemnatul, care l-a cunoscut pe Alteţa Sa, Principele Radu, atât în România, la diverse manifestaţii culturale („Zilele Basarabiei” la Timişoara, în 2004; târgurile de carte Bookfest şi Gaudeamus, de la Bucureşti, în ultimii ani), cât şi la Chişinău (unde a vizitat, printre altele, şi editura Cartier!) – ce-ar fi, aşadar, să mă declare persona non grata?! Am totuşi o scuză, aproape anecdotică – făcând-o pe gazda, acum câţiva ani, când Alteţa Sa ne vizitase la sediul editurii, l-am aşezat (fără să-mi dau seama!) pe Principele Radu pe singurul scaun defect ce se afla, întâmplător, în încăpere – testul „bobului de mazăre” în versiunea masculină. Ei bine, Domnia Sa nu a dat nici cel mai mic semn că „i se clatină”, nici nu tronul, scaunul de împrumut! Asta da, ţinută regală!!! Acum, că tocmai v-am dezvăluit micul incident, ce ziceţi, „cei 8 pentru Moldova”, sunt graţiat?
XS
SM
MD
LG