Lustraţie de catifea

„Şi 20 de ani după realizarea unităţii germane, reconsiderarea dictaturii comuniste din zona de ocupaţie sovietică şi din RDG a rămas un obiectiv deosebit pentru stat şi pentru societate. Nu se va trage o linie sub nedreptăţile comise. Asta datorăm nu numai victimelor, ci şi valorilor democraţiei noastre, oamenilor care au facilitat revoluţia paşnică din 1989.” Aceste aprecieri aparţin ministrului secretar de stat pentru cultură, creştin-democratul Bernd Neumann, şi au fost rostite în Bundestag, camera inferioară a Parlamentului federal, cu prilejul prezentării „Raportului guvernamental privind stadiul reconsiderării dictaturii Partidului Socialist Unit din Germania, PSUG” („Bericht der Bundesregierung zum Stand der Aufarbeitung der SED-Diktatur”), în martie 2013.

Raportul guvernului german documentează procesul reconsiderării din ultimele două decenii. Totodată, Raportul este o dovadă că guvernul creştin-democrat/liberal a respectat tratatul de coaliţie, prin care s-au stabilit măsurile de continuare şi intensificare a procesului de reconsiderare. Neumann s-a referit şi la volumul bugetului de 100 de milioane de euro, alocat anual pentru sprijinirea muncii de reconsiderare. La această sumă - care provine din bugetul federal - mai trebuie adăugate şi sumele alocate de către diferitele land-uri federale care sprijină studierea trecutului comunist.

Neumann a atras, de asemenea, atenţia asupra unor tendinţe de bagatelizare a trecutului recent, deplîngînd, în acelaşi timp, faptul că mulţi tineri nu posedă cunoştinţe istorice minimale.

Într-adevăr, numeroşi tineri nu cunosc nici măcar diferenţa între un sistem democratic şi o dictatură cu o economie planificată. Dintr-un sondaj făcut în 2008 de către istorici ai Universităţii Libere din Berlin (FU), rezultă că din cei 5.200 de tineri, între 16 şi 17 ani, 42% nu ştiau că Zidul Berlinului a fost ridicat în anul 1961 de către autorităţile est-germane şi nu de către puterile aliate sau Germania Occidentală, precum credeau ei. 27% dintre tinerii est-germani chestionaţi şi 16% dintre cei vest-germani cred că RDG-ul nu a fost o dictatură. Tot 27% dintre tineri sunt de părere că fostul primar guvernator al landului federal Berlin şi ex-cancelar al Republicii Federale, social-democratul Willy Brandt, era un politician răsăritean. 13,5 la sută dintre tinerii berlinezi cred că fostul cancelar federal creştin-democrat şi arhitect al unificării Germaniei, Helmut Kohl, ar fi fost liderul RDG-ului, iar fiecare al treilea chestionat îl confundă pe Konrad Adenauer, primul cancelar al RFG-ului, cu Erich Honecker, penultimul şef de partid şi de stat din Germania de est.

Pentru a contracara această stare de fapt alarmantă, s-a creat în 2011 un birou de coordonare a unor instituţii care facilitează întîlniri cu martori. Între aceste instituţii se află Fundaţia „Zidul Berlinului”, Memorialul din fosta închisoare politică berlineză, Hohenschönhausen şi Fundaţia federală pentru reconsiderarea trecutului comunist. Din Raportul guvernului citat rezultă, că în cursul anului 2012 în toată Germania au avut loc întîlniri cu 514 martori – în primul rînd, foşti deţinuţi politici şi supravieţuitori ai represiunilor comuniste - la care au participat 22.365 persoane.

În Raportul amintit se face şi un bilanţ al sprijinului şi despăgubirilor acordate victimelor supuse abuzurilor regimului, o trecere în revistă a reabilitărilor juridice, a urmăririlor penale a unor infracţiuni comise de către membri ai aparatului represiv est-german, iniţiate după unificare. Totodată, raportul sintetizează stadiul cercetării ştiinţifice legate de comunism, activitatea informativ-educativă, întregul domeniu muzeistic şi cel al monumentelor şi memorialelor, munca arhivistică şi accesul persoanelor la studierea propriilor lor dosare întocmite de Stasi, fosta poliţie politică răsăriteană.

A trage o linie sub trecutul recent, se evidenţiază în prefaţa acestei sinteze, este inacceptabilă şi nu va exista. Continuarea procesului de reconsiderare critică a trecutului comunist înseamnă, deci implicit, şi o formă de contracarare a încercărilor de bagatelizare a dictaturii, a creşterii numărului publicaţiilor memorialistice semnate de foşti activişti politici, de partid şi de stat, reprezentanţi ai birocraţiei culturale, militari, ofiţeri de Securitate sau simpli nostalgici ai sistemului apus.
(Va urma)