Linkuri accesibilitate

Cel mai cunoscut embargo, care corespunde perfect definiției, e cel impus de Statele Unite Cubei comuniste.


Embargo, termen de origine spaniolă, este o metodă de război politico-economic care s-a practicat dintotdeauna.

Primul embargo cunoscut în epoca modernă e cel impus de Europa lui Napoleon Angliei dușmane: interzicerea oricărei forme de comerț, ba chiar și limitarea strictă a contactelor diplomatice. Inainte de asta, însă, Europa mai cunoscuse asemenea forme de embargo. Cel impus de Olanda renascentistă orașului flamand vecin Antwerpen, de pildă, embargo care a izolat Antwerpenul vreme de secole și a dus la sărăcirea lui durabilă.

In zilele noastre, cel mai cunoscut embargo și cel care corespunde perfect definiției, este cel impus de Statele Unite Cubei comuniste. El a fost instaurat acum mai bine de jumătate de secol, în 1960, și acoperă orice contact, inclusiv turistic, nu doar comercial, între SUA și Cuba.

Embargourile sînt în general temporare. Așa a fost cel impus Iugoslaviei lui Miloșevici, sau Irakului lui Saddam Husein. Așa e, teoretic, cel impus actualmente Siriei, sau cel impus de zece ani Fâșiei Gaza de către Israel.

Altele sînt discrete și puțin cunoscut public, lăsate să fie uitate atât de cei care le impun, cît și de cei care le suportă. Așa e embargoul impus Ciprului de Nord de către Națiunile Unite încă din 1975.

Unele embargouri sînt parțiale și au în vedere în special armele. De pildă, țările occidentale impun un embargo pe livrările de arme către China, Iran și Coreea de Nord.

In sfîrșit, altele sînt pur motivate politic și folosite ca o armă de slăbire a adversarului, cum e cel impus Georgiei de către Rusia încă din 2006, deja înaintea scurtului război care a dus la ajungerea tancurilor rusești pînă la câțiva kilometri de Tbilisi.

***

„Prieteni, uitaţi cuvântul embargou”, le transmitea la începutul acestei săptămâni reîntors de la Moscova vicepremierul moldovean Valeriu Lazăr moldovenilor un mesaj pe care îl auzise de la vicepremierul rus, Dmitri Rogozin.

Federaţia Rusă interzisese ceva mai devreme importurile de vinuri şi divinuri moldoveneşti, sub pretextul descoperii în unele loturi a unei cantităţi enorme de substanţe nocive, iar vicepremierul Lazăr mersese la Moscova să încerce să deblocheze aceste exporturi. Fără să fi obţinut decât promisiunea că autorităţile ruse vor colabora cu cele de la Chişinău pentru ca problemele tehnice despre care Rusia spune că ar exista în exporturile de băuturi să poată fi depăşite.

De ce Federaţia Rusă nu ar vrea ca interdicţia, şi acum în vigoare, să fie numită cu termenul firesc în cazul unor astfel de situaţii? Expertul de la IDIS Viitorul, Eduard Ţugui, crede că din interes diplomatic:

„Pentru că terminologia contează foarte mult în diplomaţie. Categoriile sunt ulterior incluse în definirea unor fenomene şi documente internaţionale. Eu pot să dau exemplul dosarului transnistrean. Faptul că acordul de pace din 1992 nu face Federaţia Rusă, în mod surprinzător, parte a conflictului a permis ulterior Rusiei să devină garantul medierii conflictului, mediatorul, şi să trimită pacificatori în zona de securitate. Dacă terminologia ar fi fost alta, Rusia nu putea să pretindă că e pacificator concomitent cu parte implicată în conflict.”

În viziunea analistului politic Anatol Ţăranu, şi autorităţile moldovene evită, la rândul lor, o terminologie mai dură pentru a nu irita o dată în plus partenerul său comercial din est, considerat în continuare ca unul strategic:

Anatol Ţăranu

Anatol Ţăranu

„Este evident că conducătorii moldoveni fac tot posibilul ca să nu irite Moscova şi să nu creeze impedimente suplimentare în relaţia cu Moscova. Sunt atenţi, reticenţi, ca nu cumva să le ofere pretexte suplimentare.”

Problema este că, dacă promisiunile nu se vor adeveri, ele ar putea încurca vinificatorii să-şi îndrepte eforturile spre piaţa europeană care s-ar putea deschide definitiv în curând în faţa vinului moldovenesc.
Unul dintre cei mai mari vinificatori, Victor Bostan de la vinăria Purcari, el însuşi acuzat de Rospotrebnadzor că le-ar vinde consumatorilor ruşi vin cu dibutil ftalat, ne spunea după anunţul vicepremierului Lazăr că pregăteşte noi loturi pentru a le trimite în Rusia:

„Noi pregătim livrări deja pentru săptămâna viitoare. Avem mărci de accize, avem contracte, nu s-a anulat nimic. Posibil a fost aşa, o avertizare, dar lucrurile se clarifică, se aranjează şi va fi totul OK.”

Ca răspuns la embargoul rusesc asupra vinurilor moldoveneşti, Comisia Europeană a anunţat că vrea să propună eliminarea cotelor de export pentru vinurile moldoveneşti, înainte de intrarea în vigoare a unui acord de liber schimb cu Chişinăul. Numai că autorităţile de la Chişinău se tem acum că fiind necunoscute consumatorului european, vinurile moldoveneşti nu vor fi cumpărate decât dacă se va reuşi lansarea unei solide campanii de promovare.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG