Anul acesta a fost pentru prima dată cînd un procent destul de mare din liceeni nu au dat BAC-ul din prima. Nu contează cît e de mare sau mic acel procent, întrebarea e în ce constă reforma? Avem noi de gînd să avem aceeaşi programă didactică, dar să aşteptăm un rezultat mai bun? Prin descurajarea liceenilor în aspiraţia lor de a susţine BAC-ul nu vom primi în rezultat decît mai puţini doritori de a merge la liceu şi, respectiv, mai puţini doritori de a obține studii superioare. Dar aceasta nu rezolvă problema învăţămîntului slab din Republica Moldova. Cum să reformăm?
Ironia sistemului nostru de învăţămînt constă în aceea că, în general, putem identifica două categorii de învățăcei: cei care „zubresc” și cei care nu „zubresc”. Se consideră că cei care recurg la învăţatul pe de rost sunt cei care nu au destule capacități în a înţelege materia, iar cei cărora li se dă mai uşor materia de studiu nu văd sensul în a-şi pierde timpul cu învăţatul pe de rost. Respectiv, şi cei care învață materia pe de rost, dar nu o înţeleg temeinic, şi cei care se mulțumesc pentru moment doar cu faptul că înțeleg materia şi nu se obosesc să învețe anumite lucruri pe de rost - ajung cu toții mai degrabă sau mai tîrziu să uite multe lucruri din cele învățate.
În una din campaniile sale electorale, preşedintele României, Traian Băsescu, spunea că învățămîntul trebuie să se axeze pe căpătarea de competențe. Sunt de acord cu aceasta, dar anumite lucruri, care reprezintă o formă mai concentrată a materiei de studiu, trebuiesc învăţate pe de rost, pentru că competențele ne dau forță de muncă, dar nu și performață în învățămînt.
Pentru că ce se întîmplă în realitate? De exemplu, la materiile reale unii școlari rezolvă mai întotdeauna, iar alții doar adesea sau niciodată; profesorilor pare să nu le pese de acest lucru și nu încearcă o altă abordare didactică, pentru că se consideră cu sfințenie că doar rezolvarea de probleme (adesea extrem de ușoare) pot verifica și evalua corect cît de bine a însușit școlarul materia. Ceea ce nu este adevărat! În primul rînd, ca să evaluăm cît de bine a însușit materia, trebuie să testăm la teorie să vedem dacă școlarii cunosc toate formulele și teoremele cele mai importante, dacă pot să deducă unele formule din altele. Abia după aceasta putem să le dăm teste cu probleme ca să vedem, atenție!, NU cît de bine au însușit materia, pentru că aceasta putem vedea după rezultatul testului la teorie, ci cît de bine pot aplica teoria învățată.
La noi parcă se amestecă toate aceste lucruri într-o harababură și nu se face o diferențiere clară între însușirea materiei și aplicarea acelei materii însușite la rezolvarea de probleme, care trebuie să fie un proces etapizat. Este absurd să aștepți de la un elev sau licean să poată să rezolve probleme, cînd nici nu știi la ce nivel a însușit acea materie - lucruri pe care în mare parte trebuie să le învețe pur și simplu pe de rost. Sunt convins că dacă vor fi întroduse astfel de schimbări vom putea spune cu toată certitudinea că elevii au învăţat şi nu doar au trecut materiile studiate.
Ironia sistemului nostru de învăţămînt constă în aceea că, în general, putem identifica două categorii de învățăcei: cei care „zubresc” și cei care nu „zubresc”. Se consideră că cei care recurg la învăţatul pe de rost sunt cei care nu au destule capacități în a înţelege materia, iar cei cărora li se dă mai uşor materia de studiu nu văd sensul în a-şi pierde timpul cu învăţatul pe de rost. Respectiv, şi cei care învață materia pe de rost, dar nu o înţeleg temeinic, şi cei care se mulțumesc pentru moment doar cu faptul că înțeleg materia şi nu se obosesc să învețe anumite lucruri pe de rost - ajung cu toții mai degrabă sau mai tîrziu să uite multe lucruri din cele învățate.
În una din campaniile sale electorale, preşedintele României, Traian Băsescu, spunea că învățămîntul trebuie să se axeze pe căpătarea de competențe. Sunt de acord cu aceasta, dar anumite lucruri, care reprezintă o formă mai concentrată a materiei de studiu, trebuiesc învăţate pe de rost, pentru că competențele ne dau forță de muncă, dar nu și performață în învățămînt.
Pentru că ce se întîmplă în realitate? De exemplu, la materiile reale unii școlari rezolvă mai întotdeauna, iar alții doar adesea sau niciodată; profesorilor pare să nu le pese de acest lucru și nu încearcă o altă abordare didactică, pentru că se consideră cu sfințenie că doar rezolvarea de probleme (adesea extrem de ușoare) pot verifica și evalua corect cît de bine a însușit școlarul materia. Ceea ce nu este adevărat! În primul rînd, ca să evaluăm cît de bine a însușit materia, trebuie să testăm la teorie să vedem dacă școlarii cunosc toate formulele și teoremele cele mai importante, dacă pot să deducă unele formule din altele. Abia după aceasta putem să le dăm teste cu probleme ca să vedem, atenție!, NU cît de bine au însușit materia, pentru că aceasta putem vedea după rezultatul testului la teorie, ci cît de bine pot aplica teoria învățată.
La noi parcă se amestecă toate aceste lucruri într-o harababură și nu se face o diferențiere clară între însușirea materiei și aplicarea acelei materii însușite la rezolvarea de probleme, care trebuie să fie un proces etapizat. Este absurd să aștepți de la un elev sau licean să poată să rezolve probleme, cînd nici nu știi la ce nivel a însușit acea materie - lucruri pe care în mare parte trebuie să le învețe pur și simplu pe de rost. Sunt convins că dacă vor fi întroduse astfel de schimbări vom putea spune cu toată certitudinea că elevii au învăţat şi nu doar au trecut materiile studiate.