„Să impoziteze pe toţi: de la mic, la mare. Şi atunci o să avem venituri la buget”

Ministerul Finanţelor a publicat politicile bugetar-fiscale pe care ar vrea să le aplice anul viitor, printre noutăţi figurând o vămuire mai scumpă a automobilelor, accize sporite la ţigări, alcool şi carburanţi. Aşa că scumpirile par iminente, ca şi indignarea celor ce vor trebui să le suporte. Am întrebat-o pe Aliona Timofeenco, expertă în audit şi consultanţă fiscală, cu ce altceva nemulţumeşte sau, dimpotrivă, satisface noul document.

Europa Liberă: Acum, când s-au publicat politicile posibile fiscale, lumea a selectat din această informaţie nişte repere care îi vizează. Fiscul nici aşa nu e tare iubit şi când s-a mai aflat că se va scumpi benzina, că vor creşte impozitele pentru maşinile de import, că de producţie proprie nu avem, că, iată, Agenţia de Turism mai propune să se introducă un impozit suplimentar pentru oricine vrea să plece în turism în exterior, cu argumentul, vezi Doamne, că nu luăm foarte mult – nu poate trezi foarte mult entuziasm. Pe de altă parte, cetăţeanul ar fi trebuit să înţeleagă că nu au de unde să apară bani la buget ca să dăm pensii, salarii la cadre didactice, burse, dacă nu contribuim. E adevărat că mai greu se impozitează cei cu bani mulţi, mai greu se impozitează cei care au palate de milioane, şi e mai simplu să iei banul celui care, sărmanul, îl declară atunci când semnează în borderou. Dovadă sunt „uitucii” care „au uitat” să declare nişte averi. Cum se poate împăca capra şi varza? E posibil aşa ceva?

Aliona Timofeenco: „Sigur că e posibil. Dar aceasta trebuie să fie cu efortul comun al tuturor. Al societăţii civile. Noi, în calitate de contribuabili. Şi organul fiscal care administrează aceste impozite şi taxe.”

Europa Liberă: Dar politicile astea ar trebui explicate cumva, şi motivate?

Aliona Timofeenco: „Da. Ele trebuie şi explicate, şi motivate. Care este argumentul Ministerului Finanţelor, pentru că acesta este organul care promovează politica bugetar-fiscală, deci care a fost argumentul când s-a propus majorarea accizelor? Şi uitaţi-vă ce spune fiscul: cotele accizelor se ajustează la rata inflaţiei prognozate pe 2014. Ei déjà au o prognoză şi la această prognoză ei ajustează. Cu ce scop? Ca să nu se admită afectarea veniturilor fiscale prin deprecierea banilor în timp, urmare a fenomenului inflaţionist.O

Europa Liberă: Traducând în limbajul lui Creangă, asta ar însemna că s-ar putea să nu rodească păpuşoiul şi atunci vă mai luăm nişte bani…

Aliona Timofeenco: „Asta e. da.”

Europa Liberă: Dar ce să facă statul, de unde să ia bani?

Aliona Timofeenco: „Să impoziteze pe toţi: de la mic, la mare. Şi atunci o să avem venituri la buget.”

Europa Liberă: Spuneţi-ne dvs.: de ce atât de greu se ajunge la cei cu venituri mari, cu castele şi cu maşinoaie?

Aliona Timofeenco: „În Republica Moldova, începând de anul trecut s-a introdus în legislaţia fiscală o prevedere care impozitează veniturile indirecte, prin estimarea cheltuielilor. Deci, este o normă foarte bună şi binevenită. Ea se aplică începând cu 1 ianuarie 2012. Asta ce înseamnă? Că pe toate veniturile şi cheltuielile efectuate din 1 ianuarie 2012 se va aplica norma dată. Dar întrebarea mea este: ce facem cu veniturile câştigate până la 1 ianuarie 2012? Şi iată revin la întrebarea dvs. cu aceiaşi demnitari, sau chiar nu neapărat demnitari, dar persoane fizice care au proprietăţi foarte impunătoare şi mari. Reiese că ei vor rămâne neimpozitaţi, pentru că noi nu putem aplica o normă retroactiv. Deci, de acum încolo, da, eu sper că se va aplica, pentru că fiscul deja acum, în 2013, poate să aplice această normă. Începând cu 2012 acumulează probe, informaţii, le contrapune cu veniturile declarate în declaraţiile pe care le prezintă persoanele fizice şi apoi începe a aplica această normă.”

Europa Liberă: Care capitole vă mai ridică semne de întrebare?

Aliona Timofeenco: „Aş remarca un lucru foarte important şi dureros, atât pentru fisc, cât şi pentru noi, ca contribuabili. E vorba despre sancţiunile financiare – amenzile pe care le pune organul fiscal. E clar că întotdeauna o amendă este dureroasă pentru noi, ca contribuabili. Dar ele sunt exagerat de mari şi uneori amenzile nu ţin direct de obligaţia mea fiscală, de impozitul pe c are îl calculez. Ce am remarcat în politica de anul acesta? Că Ministerul Finanţelor vrea să abroge un articol din Codul Fiscal, un alineat din Codul Fiscal care, după părerea mea, este foarte important. Deci, dacă până acum contribuabilul a calculat greşit un impozit oarecare din motiv că fiscul i-a dat o consultaţie greşită, sau în urma unui control fiscal repetat se depistează alte încălcări care nu au fost găsite la controlul iniţial, atunci pentru aceste încălcări nu se aplica amendă. Corect, din punctul meu de vedere, pentru că intenţia mea, în calitate de contribuabil, este să plătesc fără încălcări. Vreau să fac ceva, iniţial nu cunosc nişte reguli fiscale şi în mod firesc mă adresez la organul fiscal pentru a mă consulta, pentru că aceasta este o atribuţie de bază a organului fiscal. Şi dacă eu am primit o consultaţie greşită, de care m-am condus şi am calculat greşit impozitul, care ar fi vina mea. Eu am dorit doar să mă conformez.”

Europa Liberă: Adică, era o circumstanţă atenuantă?

Aliona Timofeenco: „Da.”

Europa Liberă: Pe care o anulează politica fiscală?

Aliona Timofeenco: „Da. Pentru anul viitor ea e propusă spre anulare. Numai în cazul la care m-am referit - dacă am primit o consultaţie greşită în scris de la organul fiscal, sau controlul repetat fiscal a depistat alte încălcări decât cele găsite la controlul iniţial.”

Europa Liberă: Bine, dar autorii acestui amendament poate sunt bine intenţionaţi, pentru că această derogare putea fi folosită de către naşi în favoarea finilor, nu?

Aliona Timofeenco: „Păi, s-ar putea, dar pricina nu este în fin, dar este în naşul care este funcţionar fiscal. Lămuriţi-vă cu el. Înseamnă că nu i-i locul acolo. Deci, trebuie să facem o normă care să fie egală pentru toţi, pentru că noi suntem egali în faţa legii ca contribuabili. Nu depinde de mărimea impozitului pe care îl achităm.”

Europa Liberă: Ce alte lucruri vă mai deranjează?

Aliona Timofeenco: „Mai e o amendă foarte mare, la părerea mea, legată de neeliberarea biletelor de călătorie şi neeliberarea cecului de la aparatul de casă şi control. Norma fiscală care este în Codul Fiscal.”

Europa Liberă: În vigoare acum?

Aliona Timofeenco: „Da, în vigoare şi care va continua şi pe viitor, fiindcă s-au făcut modificări, dar la aceasta absolut nimic, însă despre acest lucru, noi, societatea civilă permanent le spunem, deci este cu neeliberarea cecului, aşa să-i spunem simplu, ca să ne înţeleagă toţi. Deci, sunt de acord şi susţin întru totul că eu dacă mă duc la magazin, eu trebuie să primesc cecul. De ce? Pentru că asta e o dovadă că banii sunt contabilizaţi şi se plătesc impozite din ele. Dar iarăşi, nu putem să-i punem sub acelaşi criteriu pe toţi. De ce spun asta? Pentru că la prima încălcare de neeliberare a cecului este o amendă de 6 mii de lei, dacă faci aceiaşi încălcare a doua oară - este o amendă de 25 de mii de lei, iar dacă faci aceiaşi încălcare a treia oară – este o amendă de 50 de mii de lei care se aplică deja de azi încolo, la modul direct. Deci, să spunem: ca măsură de educare în spiritul respectării legii, poate ea şi e bună. Dar nu poţi s-o aplici la toţi egal. Nu poţi compara un mega-market foarte mare, care are venituri de milioane pe zi, care să achite o amendă de 50 de mii şi nu-l putem compara cu un magazin de 20 de metri pătraţi şi care are venituri, nu ştiu, poate doar 200 de lei pe zi. Dacă îi aplici o amendă de 50 de mii, asta înseamnă că distrugi întreprinderile mici şi mijlocii.”

Europa Liberă: Aici aş vrea să vă întreb convingerea dvs. ca meseriaş în domeniu: amenzile disciplinează în general, îşi au efectul educativ pe care se bazează autorii unor asemenea amenzi?

Aliona Timofeenco: „Nu întotdeauna şi nu toate. Iată dacă vorbim de amenda pentru neeliberarea cecului, aş vedea aici un teren pentru corupţie. Şi el e foarte activ, şi el e foarte actual. De ce? Pentru că dacă vorbim de o întreprindere care are 40 de maşini de casă şi control şi imaginaţi-vă că vine fiscul (în multe cazuri fiscul chiar intenţionat face aceste provocări, deci poate să vină, să arunce banii pe masă şi nu aşteaptă să se elibereze cecul, cu toate că în timpul acesta vânzătorul chiar eliberează cecul) şi face act de control, pentru că vrea să ajungă la nivelul trei de 50 de mii şi atunci facem încasări la buget şi suntem buni. Deci, nu este o atitudine corectă. Am avut un caz când a venit un inspector fiscal peste o oră şi spune: ştiţi acum este ora 16.30, dar eu la 15.30 am fost la voi, am făcut o cumpărătură de control şi nu mi s-a dat cecul. Şi pentru asta a pus amendă. Dar asta este ilegal şi foarte revoltător. Cel mai revoltător însă este faptul că, chiar dacă noi am contestat aceste acţiuni, inspectoratul fiscal nu le-a luat în consideraţie, oricum ne-a pus amendă.”

Europa Liberă: Deci, cum sugeraţi dvs., amenda mare asta înseamnă tentaţia acelui care controlează să înjumătăţească suma şi s-o ia cash.

Aliona Timofeenco: „Asta e. Pentru că dacă am ajuns la etapa a doua, de 25 de mii de lei, imaginaţi-vă cine vrea să ajungă până la a treia etapă de 50 de mii, care permanent să fie supus riscului verificărilor, şi să plătească 50 de mii de lei? Când câştigi aceste 50 de mii de lei? Pentru că amenda se ia din profitul deja curat al întreprinderii.”

Europa Liberă: Adică decât să obţii această pată pe frunte, mai bine iarăşi dai mită?

Aliona Timofeenco: „S-ar putea.”

Europa Liberă: În locul amenzilor dvs. ce aţi propune?

Aliona Timofeenco: „Deci, este evident că amenda este unicul mijloc pe care îl văd astăzi că prin el organul fiscal ar putea disciplina contribuabilul, însă abordarea ar trebui să fie alta. Ca anume să-şi atingă scopul această aplicare a amenzii. Pentru că noi chiar avem normă legală în Codul Fiscal, pe care nu ştiu dacă toţi au citit-o şi o cunosc: că scopul amenzii este anume de a disciplina contribuabilii, de a populariza legislaţia fiscală şi de a contribui la combaterea evaziunilor fiscale.”

Europa Liberă: Şi nu pentru a completa bugetul…

Aliona Timofeenco: „Da, asta e norma legală din Codul Fiscal. Şi ea e logică, corectă. Dar ar trebui o altă abordare. Nu se referă la toate sancţiunile, dar asta la care m-am referit pentru întreprinderile mici şi mijlocii este moarte financiară. Da, trebuie să-i disciplinăm, da, ei trebuie să ne elibereze cecul, noi trebuie să-l cerem şi să contribuim astfel cu toţii la formarea bugetului, dar probabil că ar trebui revăzută un pic norma aceasta.”

Europa Liberă: ce mijloace are astăzi fiscul, legale, conforme cu politicile, ca să intre în voie plătitorului, nici să nu vină cu pistolul la tâmplă, să-i dea posibilitate să răsufle, să câştige bani, astfel încât să fie o relaţie umană între plătitor şi fisc?

Aliona Timofeenco: „Serviciul fiscal are astăzi toate pârghiile. În Codul Fiscal sunt stabilite şi drepturile noastre ca contribuabil, care, să spun altfel, sunt precum ai privi într-o oglindă obligaţiile fiscului. Deci, noi avem norme bune, proceduri bune. Chiar şi în proiectul politicilor bugetar - fiscale pentru anul viitor chiar se modifică unele prevederi din Codul Fiscal în acest sens, se introduc noţiuni noi, proceduri noi de verificare. Pentru că până la urmă relaţia dintre organul fiscal şi contribuabil mai mult se axează pe controlul fiscal. De ce? Pentru că în urma controlului fiscal, organul fiscal vede cât de corect eu, în calitate de contribuabil, îmi calculez impozitele. E altă situaţie cât de des vin şi care companii sunt supuse controlului. Pentru că dacă sunt aceste companii mici care achită zi de zi impozitul, şi îl poţi vedea şi monitoriza, pentru că are o activitate standard, atunci e o situaţie. Şi dacă sunt întreprinderi foarte-foarte mari, de genul companiilor cum ar fi Moldtelecom, Orange, companii care sunt mari pe piaţă şi sunt foarte buni plătitori de impozite care nu încalcă legislaţia. Dar pot fi şi alte întreprinderi care practică alt gen de activitate mai puţin cunoscute organului fiscal, deci unde criteriile de risc sunt mari. iată acolo fiscul trebuie să se ducă. Ei au început să implementeze procedurile acestea şi asta este bine.”

Europa Liberă: Haideţi să vă dau un exemplu: toată lumea ştie că mari semne de întrebare ridică de exemplu restaurantele, sau localurile unde sunt rulaţi bani în numerar. Fiscul cum îşi alege victimele în acest domeniu? Unde vede că se declară zero venituri?

Aliona Timofeenco: „Sunt un şir de criterii – şi cum spuneţi dvs. că se declară zero venituri, şi impozite unde se declară mici. Deci, este un sistem întreg de indicatori… Ceea ce este îmbucurător este că chiar recent, dacă nu greşesc săptămâna trecută, guvernul a publicat o hotărâre prin care a stabilit nişte criterii de risc generali pentru toate organele de control. Deci, cum să selectezi o întreprindere pentru control, ca să depistezi riscurile din start şi să nu deranjezi un bun plătitor. Deci, iată acesta deja este un pas…”

Europa Liberă:.. o dovadă a tratamentului uman al plătitorului de impozite…

Aliona Timofeenco: „Da. Şi pun mari speranţe că şi fiscul în continuare tot aşa va proceda. Se văd acum schimbări vizibile la organul fiscal.”

Europa Liberă: O întrebare totuşi mai generală: cum se poate repara relaţia aceasta de duşmănie dintre plătitorul de impozite şi cel care percepe în numele statului aceste impozite. Pentru că acum, trebuie să recunoaştem, nu este o relaţie de prietenie. Şi nu-i noutate. În toată lumea se întâmplă acelaşi lucru. Dovada cea mai elocventă este gestul lui Depardieu care a spus: davai, do svidania pentru Franţa pe aceste motive fiscale… deci, nişte reţete, soluţii valabile, de la un om care face audit independent, dar care aţi lucrat în fisc şi sunteţi şi plătitor de impozite.

Aliona Timofeenco: „E adevărat. Deci, cazul pe care l-aţi pomenit e pe motiv că taxele sunt foarte mari. la noi taxele sunt cum sunt, hai să zic un pic mai mici decât în Franţa sau alte state din Europa. Însă la noi problema cea mai mare pe care o văd eu, în calitate de contribuabil, auditor, etc., este nivelul de profesionalism al angajaţilor din serviciul fiscal, comportamentul lor, etica lor, şi integritatea, de ce nu? Precum mergi la magazin şi vezi un vânzător la care vrei să mai mergi, deşi exact acelaşi ban îl dai. Aşa e şi la fisc. Nu vorbesc despre toţi. Sunt şi oameni foarte profesionişti în fisc. Dar au rămas mai puţini.”

Europa Liberă: Comparabil cu comportamentul vameşilor, care te tratează când trecui ca pe un potenţial infractor… Până nu demult cel puţin aşa era… dar ca să depăşim aceste lucruri, cum credeţi că se poate face la modul practic, astfel încât să nu se simtă vechil omul de la fisc?

Aliona Timofeenco: „Pentru început să se diminueze cât mai mult posibil contactul direct al contribuabilului cu funcţionarul fiscal. Deci, lucrul acesta se efectuează la moment, dar e încă puţin ce s-a făcut. Multe s-au făcut în ultima jumătate de an. S-a îmbunătăţit sistemul de administrare fiscală cu înregistrarea facturilor fiscale în registrul electronic. Deci, este o chestiune tehnică, dar care crea multe probleme.”

Europa Liberă: Adică, intră pe rol computerul, care nu ia mită, precum spunea premierul…

Aliona Timofeenco: „Asta e. Şi asta e foarte bine. Deci iată acum ştiu că se implementează un sistem informaţional de eliberare a certificatelor pe care le dă fiscul. Pentru că de multe ori te duci la fisc după un simplu certificat care îţi trebuie pentru a participa la un tender de cele mai deseori. Care este o formalitate, dar dacă aţi şti cu cât chin şi dificultate uneori obţii certificatul acesta… Şi nu pentru că ai greşeli în contabilitate, sau în evidenţa fiscului, dar anume pentru că şede persoana acea de partea cealaltă de ghişeu care ori are de băut ceai, ori nu vrea să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu. Multe sunt cazurile. Deci, asta deja este bine. E un moment, iar al doilea iarăşi ţine de mentalitatea noastră. Trebuie să o schimbăm, iar schimbarea trebuie să pornească de la noi, de la fiecare în parte.”

Europa Liberă: Dar fiecare în parte uneori zice: mai bine dau o mită, să obţin acest certificat, să o îmbunez pe lelea care stă acolo şi bea ceai decât să merg la şeful ei şi să zic. Domnule, mă tărăgănează cerându-mi de fapt mită. În partea sta de ghişeu, cum i-aţi sfătui pe oameni să se comporte, pentru că să intri în tărăboi cu fiscul este o treabă dificilă şi costisitoare, şi cu mulţi nervi. Puţini rezistă la asemenea războaie.

Aliona Timofeenco: „De acord. Şi am fost martor ocular de multe ori când exact lucrul acesta l-am văzut eu singură. pentru că eu am curajul, precum alţii spun. Dar vreau să spun că acesta nu este un curaj acela de a merge la fisc şi a cere să mi se respecte drepturile, dar este o datorie a mea în calitate de cetăţean în primul rând, şi apoi de contribuabil care plăteşte impozite, de a cere să mi se respecte drepturile în calitate de contribuabil. Pentru că eu nu mă duc la cineva acasă, nu mă duc să cer favoruri. Eu cer să mi se respecte un drept, iar acest drept este obligaţia funcţionarului fiscal. Trebuie fiecare să ne implicăm în acest proces. Şi câte un pic, câte un pic, dacă fiecare ne vom aduce contribuţia, lucrurile se vor schimba. Nu trebuie să tăcem. Trebuie să spunem ceea ce ne deranjează. Pe un ton frumos, respectuos, dar noi trebuie să ne cerem drepturile. Atâta timp cât n-o să cerem, n-o să avem.”