Linkuri accesibilitate



Dintr-o atingere – cuvânt ce revine mereu în cele zece nici nu poeme, ci partituri (!) ale volumului un spaţiu blând, care mă primeşte cum m-ar îmbrăţişa (în curs de apariţie la Editura Cartier), tonul dându-l acest formidabil: „îmi plac doar atingerile pe care le controlez”, vers chemat să rezume o întreagă ars poetica auctorială –, Alexandru COSMESCU (n. 1985; doctor în filologie, în prezent cercetător la AŞM) scoate sunete „flauşate”, niciodată acute (nici măcar în cuţitul, cel mai „dur” text al cărţii), mânuind cu dexteritate instrumentul (de suflat, să zicem cavalul cu cinci deschizături pentru degete), încât ajunge să se identifice cu acesta, dar numai „când mă atingi tu” (fiinţa apropiată, dar şi – de ce nu? – starea de graţie).
Rezultă o poezie camerală, dacă nu chiar intimă (o intimitate mai degrabă sublimată, dar şi – pe alocuri – îndrăzneaţă: „când mâna mea e în locurile/ plăcerii tale, vreau ca/ mâna mea să fie mâna ta,/ pentru că/ mâna ta ştie mai bine”), care instituie – liric – un spaţiu blând, care NE primeşte cum NE-ar îmbrăţişa. Popula(riza)ţi-l!


* * * * * * *
Alexandru COSMESCU


un fel de a ne lega

cuvintele tale mi
se lipesc de piele
unii ştiu să citească
gesturi şi priviri şi
atingeri
cum ne învăţau pe
noi la facultate
să citim un
text şi să-l înţelegem
/ ca şi cum
ar fi o singură frază /
şi ce ai vrut să spui
„dragostea vine de
peste tot”
ce ai vrut să spui
„doar nu ştii cum
să primeşti
ai ochii închişi
telefonul scos din priză”
e ca un mecanism, ştii
e ca
lucrurile alea despre
care unii spun că
nu se uită niciodată –
ca
mersul pe bicicletă sau
înotul
e un mecanism pe
care îl formezi
înăuntrul corpului tău
un fel aparte de a privi în ochi
un fel aparte de a privi în jos
un fel aparte de a da din cap
îmi place când
mă iei de mână şi
între noi
cuvintele sunt încă un
fel de a ne lega
încă un fel de a
fi aproape
aşa funcţionează pentru mine
atunci
ştii
când asculţi pe bune
nu poţi judeca – te
taie ceva pe dinăuntru pe
neaşteptate ca o foaie A4 când judeci –
când asculţi eşti ca o
palmă deschisă şi
moale lăsată pe un genunchi –
când e pe bune
e o căldură care porneşte
de undeva din
abdomen şi
apoi o emani în jur
şi ce ai vrut să spui
„când eşti lângă
mine simt că
mă asculţi şi simt dragoste”
de unde vine dragostea asta
de la mine sau de la tine sau
se dezvoltă undeva
dincolo
„cred că de peste tot”
dar
de alţii mă tem
e o încordare /
porneşte de undeva din
abdomen şi
se face un corset în jurul corpului meu
rupe orice contact
orice conexiune
nu ştiu cum să fiu
cu oamenii ăştia
dacă aş putea
m-aş ridica în picioare
cum te ridici
într-o pauză
în timpul unui concert
şi pleci
apoi acasă
în inima mea
fiecare
trec pe acolo
pe rând
fiecare
XS
SM
MD
LG