Linkuri accesibilitate

Ministerul educaţiei spune că evaluează în prezent necesităţile fiecărui copil în parte.


Şansele recuperării sutelor de copii rămaşi în afara procesului educaţional din cauză că au o problemă de sănătate, o dizabilitate sau provin din familii sărace, care nu au cum să acopere costurile studiilor, devin mai vizibile şi acest lucru poate fi trecut la capitolul „impactul pozitiv al unor politici”. Ministerul Educaţiei îşi propune să sporească, din anul 2014, finanţarea pentru copiii cu nevoi speciale, şcolile urmând să primească mai mulţi bani pentru a crea acestor copii condiţii adecvate de studii. În prezent sunt evaluate necesităţile fiecărui copil în parte: fie e nevoie de instruire după programe individuale, fie căi de acces sau servicii suplimentare, astfel încât să fie determinate costurile reale pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale în procesul educaţional, susţine şefa direcţiei Învăţământ preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei, Valentina Chicu:

„În 2014 se prevede introducerea în formula de finanţare per copil a banilor suplimentari din care urmează să se aloce, să se identifice nevoile şi să se asigure acele servicii de care au nevoie copiii, dar urmează să mai negociem cu Ministerul Finanţelor, pentru că încă nu avem tot de ce avem nevoie pentru a integra aceşti copii în procesul de studii şi, probabil, vom negocia în continuare, ca să asigurăm toate condiţiile, dar şi pentru că trebuie să urmărim banii care vin din dezinstituţionalizarea copiilor, bani care trebuie să urmeze copiii şi să le asigure acolo unde se integrează serviciile de care au nevoie. O altă problemă foarte mare este pregătirea cadrelor didactice care să lucreze cu aceşti copii, pentru că nu doar banii asigură condiţiile, este foarte important să avem cadre didactice pregătite”.

Şi copiii care la vârsta de 14-15 ani nu pot scrie sau citi, din cauză că au abandonat şcoala şi acum nu vor să meargă în aceeaşi clasă cu micuţii de 7-8 ani, au posibilitatea să facă studii şi, astfel, să-şi sporească şansele de a-şi găsi ulterior un loc de muncă. Un program de acţiuni întitulat sugestiv „A doua şansă” dezvoltat de Ministerul Educaţiei pentru a combate abandonul şcolar şi a exclude analfabetismul oferă posibilitate copiilor de vârste mai mari să înveţe în baza unor programe individuale, precizează Valentina Chicu:

„Pentru oricare copil care a scăpat în viaţa lui o perioadă de şcolarizare obligatorie, ca şi semenii lui, abordarea poate fi individualizată, exact cum avem în cazul copiilor cu dizabilităţi sau cu oricare altă categorie de copii. În sistemul educaţional am promovat în ultimii trei ani o abordare centrată pe copil, care prevede individualizarea procesului educaţional, elaborarea unor planuri separate si în contextul acesta putem interveni pentru a acoperi acele goluri care îi încurcă sau blochează integrarea socială a fiecărui copil, a fiecărui tânăr în societatea noastră. În Programul abandonul şcolar este prevăzută o acţiune, care are mai multe componente, se numeşte „A doua şansă”, şi care poate oferi o a doua şansă”.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei recunosc în acelaşi timp că nu dispun de cifre reale privind numărul exact al copiilor rămaşi în afara procesul de educaţie, din cauză că au absentat de la şcoală sau nici nu au fost încadraţi în procesul de studii. Aceasta, pentru că statisticile prezentate de instituţiile de învățământ şi cele ale administraţiei publice locale diferă esenţial de la o structură la alta, dar şi din cauza migraţiei maturilor, care îşi iau copiii cu ei, fără să anunţe instituţia unde a învăţat copilul.

Cercetările arată că, de regulă, copiii abandonează şcoala din cauza sărăciei din familii şi imposibilităţii de a face faţă costurilor pentru educaţie. Alteori îşi fac efectul distanţele mari până la instituţiile de învăţământ sau problemele de sănătate, arată un studiu realizat recent de UNICEF Moldova. Olesea Cruc, care face parte din echipa de autori ai studiului, spune că în multe instituţii de învăţământ copiii care au mers la şcoală doar câteva zile, absentând restul anului, figurează ca fiind şcolarizaţi, chiar dacă nu au avut cum să înveţe să scrie sau să citească:

„Nu este important ca ei doar să fie în liste, ci, de facto, să meargă la şcoală, pentru că datele pe care le-am colectat arată că 30 la sută sau fiecare al treilea copil a lipsit de la lecţii în câteva luni mai mult de 3 zile. Modul în care vin la şcoală influenţează şi calitatea studiilor pe care ei le obţin“.

Studiile recent efectuate de către Banca Mondială şi UNICEF atestă că în anul de studii 2011-2012 elevii din ciclul primar au absentat în mediu 24 ore, iar în cel gimnazial numărul de ore absentate a fost de 65. Numărul de absenţe, în general, este mai mare în mediul urban, pe când cota absenţelor nemotivate este mai înaltă în mediul rural. Băieţii lipsesc mai frecvent decât fetele de la şcoală, ei fiind deseori implicaţi în câmpul muncii de la vârste extrem de fragede, ceea ce părinţilor li se pare a fi o normalitate.
XS
SM
MD
LG