Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Cristian Saulea.

Născut la 26 aprilie 1988 în oraşul Cupcini, Edineţ. Licenţiat în comunicare la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a USM şi Institutul de Ştiinţe Informaţionale şi Comunicare din Bordeaux. Specialist în comunicare.

Luni

Urăsc diminețile, mă trezesc foarte greu. Azi trebuie să am o zi mai calmă. Alarma mă scoate din pat, două picături în fiecare nară, câte două picături în fiecare ochi, bună dimineața. Pe autopilot trebăluiesc prin bucătărie, după 20 de minute de chin, scăp ceașca de cafea peste farfuria cu omletă, ambele se fac țăndări, tetris. În semn de protest mă duc la cafeneaua de lîngă casă și bag o cafea și o omletă. Jumătate de oră de facebook și email. În ultima vreme o bună parte din „oamenii” de pe net s-au transformat în analiști politici, un fel de comentatori de berărie. Spamul democrației noastre, trist. Am prins un dialog interesant, piciul, prin clasa a 3-a, a anunțat-o pe maică-sa că el și cu Alina se iubesc și ea va trece să trăiască la ei. Lucru, lucru. Prânz. Spre seară am făcut cunoștință cu noua achiziție a unei prietene, un motănaș. Trebuie de-i găsit un nume. Hose, Vlăduț… nuuu. Azi mi-am luat niște fraze în dinți, totuși cuvintele rămîn a fi arme letale. Dacă vrei să ştii ce reprezintă un om, dă-i un punct de confort financiar. Mda…dezgustător. Înainte de somn am citit că un ministru a fost recent „LA” Polonia. Poporul trebuie să își cunoască eroii la limbă. Ora 2.00, într-o zi am să mă culc la timp, dar asta deja e altă istorie.

Marți

Iar voi întârzia, taxiurile ocupate. Prind unul pe drum. Pe alee e plin de castani, două tipese cu ceas roz-bombon vând nuci la pahar, miroase gustos a toamnă în piața de legume de lângă casă. Am ajuns la timp. Îmi plac ședințele, sunt dependent de muncă bine organizată și planificare. Prima cafea în zi e ca un duș rece. Zbang. Lucrul se mută pentru o oră pe terasă. Mergând pe stradă te ajunge o briză de parfum …declic…și ești la mii de km cu ani de zile în urmă. Da, totuși mașina timpului există, ea se numește Amintiri și Fantezie. Azi cuvântul cheie este Rosbezpredelnadzor. Straniu că după această decizie deplasată, societatea moldovenească a dat dovadă de unitate. Frumos. Spre seară m-a prins inspirația, ca să mă conving încă o dată că oamenii sunt ca hainele. Ora trei închid computerul, filmul despre sărbătorile de iarnă a stîrnit emoții frumoase, adorm.

Miercuri

Dimineața începe prost, am amânat de vreo 3 ori întâlnirea stabilită ca pînă la urmă să nu mai aibă loc. Dușul revigorant și cafeaua tare pune toate la locul lor. Fac turul magazinelor pentru că vreau să îmi cumpăr un costum și niște pantofi. Dezolant, ce imaginație au designerii noștri, de unde atîta kitsch? Mă întorc la muncă, între timp telefonul meu decide că eu mă folosesc de el și se declară independent. Cred că degrabă va pleca liniștit în raiul telefoanelor mobile. Fug să mă văd cu o prietenă din Franța, nu ne-am văzut de mult. Ne amintim cu dor de Bordeaux, ajungem la concluzia că oricum te trage acasă. Muncă. Spre seară îl întâlnesc pe stradă pe fostul meu profesor de filozofie. Mergem la o cafea, ne aducem aminte cu drag de anii de studenție. Totuși, cât mai există oameni ca domnul profesor, dornici să se întoarcă acasă, să miște ceva din loc, eu nu am să plec din țara mea. Seara împreună cu o prietenă tragem o fugă prin magazine și aici kitch, numai că mai scump. Cină, liniște, zîmbet. Trec să salut băieții și să susțin vinurile, un pahar de roze și în taxi pentru că am mult de lucru. Muncă. Pe la două, rupt de oboseală, cu nervii la pământ, adorm.

Joi

De mult timp nu m-am trezit de la sunetul şi mirosul ploii, calm, fumez la balcon și admir culorile toamnei. Pe la 11 ajung în platoul unei televiziuni, vorbim despre embargoul impus de Federația Rusă la vinurile noastre. Cel mai tare mă miră reacția partidelor de stânga. Mi-e silă. Când și-au luat țeapă în 2006 vorbeau cu alt ton, acum peste noapte au devenit experți. E greu să trecem prin astfel de crize, dar ele sunt benefice. În timpul unei crize, poți să îți tragi concluziile cuvenite. Who is Who. Muncă. După amiază, ajung în sfârșit, după zile de căutări să îmi cumpăr o pereche de pantofi care mi-au plăcut. Mi-e foame. 40 de minute de liniște. Da, ador carnea. Munca, e ca un fel de umbră pentru mine. Nu pot să o separ de activitățile mele. Nu pot să zic de la 8 pînă la 5 și gata. Oricând, oriunde, disponibil, în afară de momentele când mai dorm. Seara cu niște prieteni și colegi, muzică georgiană și frigărui, khinkali și un pahar de vin moldovenesc.

Vineri

In fiecare zi mă trezesc cu gândul că limita penibilului e pâna aici, până seara o mai schimb cu câteva hectare, proștii nu ar fi proști, dacă nu ar fi și harnici. Nu mai am nici o țigară, caut peste tot, ioc. Îmi găsesc câte ceva de făcut. Mă uit pe diagonală peste titlurile din media de săptămâna aceasta. Pe alocuri dezgustător, multe instituții s-au transformat în gropi de gunoi informațional. Boschetarii jurnalismului moldovenesc au împlut de ȘOCANT, REVOLTĂTOR, EXCLUSIV, AFLĂ DE CE, STRIGĂTOR LA CER, news feed-urile. Manelizarea presei nu o să dureze veșnic. Să găsești un taxi pe ploaie, e noroc curat. Taximetriștii tot iubesc ploaia, ea aduce haltură. Aștept să mă văd cu niște prieteni din Franța, ani de zile au trecut de la ultima întîlnire. Seara, e petrecerea unui prieten, își ia la revedere de la burlăcie. Detaliile sunt de prisos.

Week-end-ul va fi și mai activ pentru că am două nunți.

Toamnă, dă-mi putere!
XS
SM
MD
LG