Linkuri accesibilitate

„Student în România – între mit şi realitate”


Nicoleta Profir: „În mare parte tinerii rămân în România, pentru că în R. Moldova piaţa muncii nu le oferă un salariu destul să evolueze, să se dezvolte...”



Până în prezent, e limpede că un număr de cel puţin 1200 de studenţi moldoveni vor învăţa în România. Cifra nu este una finală, întrucât nu au fost afişate rezultatele admiterii repetate. Pentru a înlesni perioada de adaptare a tinerilor moldoveni plecaţi la studii peste Prut, Asociaţia „Vocea Etnicilor Români din Basarabia”, pe scurt „VERB, ” va organiza la Chişinău, Ungheni, Bălţi şi Cahul, între 14 şi 17 septembrie, întâlniri cu viitorii studenţi. În ajun, am stat de vorbă cu Nicoleta Profir, preşedinta Asociaţiei „V.E.R.B.”, pe care am întrebat-o dacă denumirea proiectului „Student în România – între mit şi realitate” sugerează cumva că percepţia despre a fi student peste Prut, un student originar din Republica Moldova, bineînţeles, ar fi diferită decât realitatea?

Nicoleta Profir: „Da! Dar de ce mergem noi acolo este să îi asigurăm pe ei că oricât de greu şi oricât de dificil le-ar fi pe parcurs, aceste lucruri nu le întâmpină doar ei, ca studenţi dintr-o altă ţară, ci şi studenţii de aici. Adaptarea este un pic mai grea şi vine un pic mai greu pentru cei din Republica Moldova pentru că există şi o diferenţă a accentului, o minimă diferenţă culturală, să spunem aşa, şi atunci ei o percep puţin mai amplă decât este cu adevărat.

Într-adevăr, să pleci la studii în străinătate este de la început un lucru foarte entuziasmant pentru tinerii de acolo. Au impresia că vor veni aici, că totul va fi bine. Într-adevăr, poate se gândesc că o să dea şi peste greutăţi, dar, din experienţile noastre, greutăţile au o amploare mult mai mare, pentru că se simt într-un fel într-o ţară străină, deşi au aici un mediu destul de bun de a se integra, se simt departe de cei de acolo şi simt un pic mai altfel această trecere la mediul universitar. Avem şi situaţii în care studenţii din motivul neintegrării în mediul de aici s-au întors înapoi în Moldova şi au renunţat la studii, lucru care pe noi ne-a afectat destul de mult.”

Europa Liberă: Dar aveţi şi nişte cifre care să probeze ce spuneţi Dvs? De exemplu, câţi dintre tinerii moldoveni nu au reuşit să facă faţă unei situaţii care la prima vedere pare destul de simplă?

Nicoleta Profir:
„Acum câţiva ani, prin 2010 să fiu mai concretă, un studiu arăta că în primul an de studiu, 20% din studenţi se întorc acasă. Aceşti studenţi care rămân, 80%, continuă până la final studiile universitare. Cei 20% care nu reuşesc să se integreze sau să facă faţă studiilor, din păcate, se întorc înapoi în Moldova.”

Europa Liberă: Credeţi că aceste dificultăţi se răsfrâng cumva asupra numărului de studenţi? Cum vă explicaţi că, în acest an, din 5000 de burse pentru studii în România, au fost luate, pentru moment, aproape 1,500?

Nicoleta Profir:
„Da, din punctul meu de vedere, această imagine a studenţilor care nu se pot integra şi faptul că în Bucureşti sau în alte oraşe din ţară este mai greu decât în Republica Moldova, îi face pe studenţii de acolo să nu îşi mai dorească să aplice pentru bursele din România. Avem din cealaltă parte şi exemple foarte bune a unor tineri care continuă studiile, care au fost în Republica Moldova olimpici. Avem olimpici la facultăţile de Fizică, Informatică, Matematică, care continuă şi aici să fie olimpici internaţionali.

Deci, sunt două poluri foarte opuse, este polul studenţilor care reuşesc şi cei care nu. Noi ne ducem, în principiu, pentru cei care nu reuşesc şi vrem să le dăm un imbold, să ştie unde să caute ajutor şi ce ar trebui să facă când ajung în România ca să reuşească să treacă peste primul an, peste această experienţă pentru unii grea, pentru unii uşoară.”

Europa Liberă: Mi s-a întipărit în minte reproşul unor tineri din Republica Moldova că ar fi discriminaţi oarecum în România de către profesori, de exemplu? Există acest fenomen?

Nicoleta Profir:
„S-ar putea în anumite cazuri să existe o situaţie reală. Dar să nu ne bazăm doar pe aceste situaţii pentru că studenţii de acolo pleacă cu un bagaj, să zicem, nu destul de cizelat când ajung în România. Există critici şi la adresa lor şi la adresa celor de aici asupra acestor aspecte. Din punct de vedere al originii de unde provin, chiar mulţi profesori îi laudă că au ajuns aici, dar există ca peste tot, şi persoane care nu sunt atât de familiale, deschise.”

Europa Liberă: Dar motivaţia Dvs, până la urmă, care este?

Nicoleta Profir:
„Noi, „Vocea Etnicilor Români din Basarabia”, suntem o organizaţie de studenţi din Republica Moldova care au fost admişi la studii aici. Noi suntem originari din Republica Moldova şi atunci motivaţia noastră este să îi ajutăm pe ei să nu treacă prin ce am trecut noi. Pentru noi a fost greu, dificil şi le mulţumim celor care ne-au susţinut, pentru că am avut aici parte de oameni care să ne susţină, am avut Asociaţii care, la rândul lor, ne-au întins o mână de ajutor atunci când ne simţeam noi mai descurajaţi. Asta încercăm să facem şi noi pentru ei: să mergem acolo, să le oferim o mână de ajutor ca ei să poată veni aici, să îşi facă studiile la un nivel maxim la care pot ei.”

Europa Liberă: Colegii mei de la Radio Europa Liberă au ajuns la concluzia, după ce au stat de vorbă cu mai mulţi tineri de aici care îşi fac studiile în România: că motivaţia lor de a merge la studii peste Prut e următoarea: diplomă obţinută într-un stat UE, mai puţină corupţie şi calitatea studiilor mai înaltă decât în R.Moldova. La revenirea în ţară însă, de multe ori, se confruntă cu realitatea de aici unde meritocraţia e mai puţin luată în calcul la angajare. Cum pot depăşi această problemă? Ce soluţie vedeţi pentru ei?

Nicoleta Profir:
„Mă bucur că aţi pus această întrebare. Parteneriatul nostru cu JCI Bucureşti, care este o Asociaţie a tinerilor antreprenori, va continua pe parcursul dezvoltării noastre. Asociaţia JCI are şi o filială în Chişinău şi atunci această Asociaţie învaţă tinerii cum pot să îşi dezvolte dacă nu propriul business, cel puţin o mică afacere sau ceva ce ţine de puterile lor. Astfel încât să fugă de birocraţie, de acel fenomen numit „cumătrism” în Moldova, în care lumea este angajată nu neapărat după studiile pe care le are, ci după familia pe care o are şi posturile pe care le ocupă aceştia.

Vom dezvolta la mijlocul acestui an un proiect numit antreprenoriat „în” şi „în afara” ţării, unde vom aduce tineri atât din R. Moldova, cât şi tineri de aici, şi vom încerca să le arătăm perspectiva antreprenoriatului. Vom avea în acest sens mentori antreprenori dezvoltaţi şi în R. Moldova şi în România care le vor da tinerilor sfaturi în ceea ce priveşte angajarea sau dezvoltarea unui business propriu.”

Europa Liberă: Deţineţi date care arată câţi studenţi din Republica Moldova revin în ţară după ce îşi fac studiile în România?

Nicoleta Profir:
„Din păcate, un astfel de sondaj, din câte ştiu eu, nu a fost întreprins deoarece este destul de greu să ajungem la tinerii care termină universităţile. Deja se pierde contactul cu ei după ce termină universitatea. În mare parte aceşti tineri rămân în România, se angajează acolo, pentru că în R. Moldova piaţa muncii nu le oferă un salariu destul cât să evolueze, cât să se dezvolte şi să-şi acopere şi necesităţile de zi cu zi. Barajele care se pun în cale sunt uneori prea mari pentru studenţii care termină studiile aici.”

Europa Liberă: La ce baraje vă referiţi?

Nicoleta Profir:
„Mă refer, în primul rând, la salariile foarte mici, la mediul privat care este destul de puţin dezvoltat în Republica Moldova, încât să ofere atât de multe locuri de muncă cât ar trebui şi atunci ei iarăşi revin în România, pentru că aici pot să pună în pratică lucruri pe care le-au studiat în timpul universităţii.”

Europa Liberă: Deci, e nevoie de implicarea statului pentru ca aceşti tineri să revină acasă... Dar care este experienţa României la acest capitol, reuşeşte să aducă înapoi tineri care au învăţat în Marea Britanie, Germania, Statele Unite?

Nicoleta Profir:
„Din păcate, cu acest lucru cred că se confruntă şi România, dar în România nu vorbim despre ofertă mică, vorbim doar despre salarii. Pentru că România este membră a Uniunii Europene cetăţenii de aici pot circula mult mai uşor în UE şi acolo salariile sunt mult mai mari, dar o ofertă reală pe piaţa din România există. Acelaşi lucru nu îl putem spune despre Republica Moldova. În Republica Moldova nici măcar oferta reală de locuri de muncă nu este la nivelul la care ar trebui să fie, zicem noi, pentru studenţi.”

Detalii despre întâlnirile organizate la Chişinău, Ungheni, Bălţi şi Cahul între 14 şi 17 septembrie, puteţi găsi pe pagina de Facebook organizaţiei, căutând simplu: Asociaţia VERB.
XS
SM
MD
LG