Linkuri accesibilitate

Valentina Ursu în dialog cu medicul anestezist american Virgil S. Manica.





Un medic anesteziolog american se afla intr-un schimb de experienta la Centrul mamei si copilului din Chisinau in ideea ca va putea sa schimbe mentalitatea femeilor din Moldova care aleg sa nasca prin cezariana sub anestezie totala. Procedurile medicului Virgil Manica de la o clinica din Boston, mesager al organizatiei Kybele, promoveaza anestezia locală, utilizata majoritar in cazul cezarienelor din Statele Unite ale Americii, dar si in vestul Europei si in multe alte tari ale lumii unde se practica obstetrica moderna.


Virgil S. Manica: „Am avut acuma ocazia un pic să cunosc, să văd care este realitatea. Bineînţeles, sunt nişte limitări, a propos de ceea ce se face în anestezie, şi în modalităţile existente pentru opţiuni în anestezie pentru obstetrică. Am avut discuţii, sperăm să continuăm proiectul acesta, să colaborăm şi în viitor. Ideea noastră şi proiectul pe care îl promovăm noi, prin organizaţia noastră Kybele, este de a încuraja folosirea anesteziei regionale pentru mamă atât în travaliu, cât şi pentru naşterile cezariene. Este un proiect în care încercăm să abordăm problema aceasta pe mai multe planuri: discuţii şi educaţie cu colegii anestezişti, în acelaşi timp, educaţia colegilor obstetricieni. Deci educaţia, prezentarea literaturii şi a noutăţilor de ultimă oră în domeniu - nu atât anestetic, cât şi obstetrician - şi împărtăşirea cu medicii de aici a practicilor uzuale care există în Statele Unite sau în alte ţări din Europa de Vest. Înţeleg că există o mică reticenţă, a propos de practica pe care toată lumea este obişnuită să o folosească aici, care câteodată nu este poate la curent cu tendinţa mondială.”

Europa Liberă: Deci reticenţa ţine nemijlocit de faptul că unii au uitat să mai ţină mâna pe şoarecele calculatorului sau să aibă literatură de ultimă oră?

Virgil S. Manica:
„Da, alegoria este adevărată.”

Europa Liberă: E mai importantă educaţia pacientelor decât ceea ce trebuie să aplice doctorul?

Virgil S. Manica: „În anumite circumstanţe poate că este. Poate spun lucrurilor un pic cam prea pe nume şi posibil nu-mi fac prieteni cu treaba asta în lumea obstetricienilor, dacă obstetricianul este cel care are ultimul cuvânt şi ar putea spune pacientei: trebuie să ai cutare, cutare şi cutare, fără nişte motive foarte obiective, noi, în spitalele din Statele Unite, lucrăm în echipă, vorbim absolut aceeaşi limbă, noi cu obstetricienii şi cu asistentele de obstetrică sau cu moaşele. Pacientele sunt ale noastre, ale echipei, nu sunt ale unuia sau ale celuilalt. De foarte, foarte multe ori, obstetricienii sunt cei care vin la noi sau se duc la paciente şi nu doar că le încurajează, dar le spun: anestezia locală sau peridurala în travaliu sunt foarte bune pentru tine şi trebuie să ai anestezia asta. Deci noi nu trebuie să ne ducem să ne pledăm cazul, să zic aşa.”

Europa Liberă: La noi imediat ar apare întrebarea cât costă aceasta.

Virgil S. Manica:
„Nu intru în domeniul financiar, deşi cunosc foarte bine anumite realităţi. E ceva care e absolut neexistent în Statele Unite, n-a existat niciodată şi nu cred că va exista vreodată.”

Europa Liberă: Deci niciun doctor nu ar lua bani la naştere?

Virgil S. Manica:
„Nu. Cineva s-ar simţi absolut jignit să vină, nu doar să i se ofere bani, dar la gândul că aşa s-ar întâmpla. Ar fi pus într-o situaţie extraordinar de penibilă şi nici nu ştiu cum ar reacţiona pentru că e ca şi cum ai lua un buchet de flori şi i-ai da cu el în cap. Adică efectiv ceva la care nu s-ar aştepta medicul.”

Europa Liberă: Ar fi bine să molipsiţi şi personalul din Republica Moldova de asemenea atitudine.

Virgil S. Manica:
„Eu sunt originar din România şi ştiu foarte bine că aceleaşi practici există şi în România şi sunt înrădăcinate foarte, foarte tare în sistem, chiar dacă guvernul şi tendinţele sunt să se scape de aceste probleme. Dar câtă vreme venitul este cum este şi nu are nicio legătură cu adevărata valoare a muncii pe care doctorii o prestează, cred că este o problemă cronică, de generaţii, care va dispare foarte, foarte greu.”

Europa Liberă: La câte cazuri aţi asistat dumneavoastră? Unde aţi reuşit să convingeţi mama care trebuie să aducă fătul pe faţa pământului că e bine să opteze pentru ceea ce îi recomandaţi dumneavoastră?

Virgil S. Manica:
„Sunt în Statele Unite de 30 de ani şi practic anestezia de vreo 25 de ani, perioadă în care cred că am luat parte la mii de intervenţii.”

Europa Liberă: Aţi fost convingător de fiecare dată, în fiecare caz?

Virgil S. Manica:
„Absolut. De foarte, foarte multe ori, pacientele gravide vin la noi spunându-ne: vreau peridurala. Unele dintre ele ar vrea să aibă o peridurală în momentul în care intră pe uşă în secţia respectivă, atât de insistente sunt în dorinţa lor de a primi o anestezie peridurală. Educaţia lor, din acest punct de vedere, este foarte bună: rude, prieteni, citesc pe internet, ştiu de la obstetricieni toate aceste opţiuni. Deci nu este nicio problemă să încercăm noi să le convingem de ce anestezia este foarte bună.”

Europa Liberă: În Moldova aţi asistat la intervenţii?

Virgil S. Manica:
„Am asistat câteva cazuri.”

Europa Liberă: Ce concluzii aţi tras?

Virgil S. Manica:
„Lucrurile au fost foarte bune. Am pus personal o peridurală în travaliu şi bolnava a fost foarte mulţumită. Lucrurile sunt aici cât de cât acceptabile în anestezia pentru cezariene, unde este o tendinţă de folosire a anesteziei regionale. Problema care trebuie rezolvată este folosirea unui echipament mai performant în sensul folosirii unor ace atraumatice, cu care incidenţa cefaleei, după puncţia care se realizează, este mult, mult mai mică decât acele care se folosesc momentan.”

Europa Liberă: Sunteţi adeptul naşterii pe cale naturală sau prin cezariană?

Virgil S. Manica:
„Sunt adeptul naşterii fără durere. Indiferent de modalitatea de naştere, chit că este vaginală, naturală, chit că este cezariană, vreau să fiu sigur că pacienta de care am eu grijă este fericită, la sfârşitul naşterii.”

Europa Liberă: Şi-şi mai doreşte şi a doua, şi a treia naştere.

Virgil S. Manica:
„Exact, în aceleaşi condiţii în care i-am asigurat eu anestezia. Iar pentru cezariană, cum la noi cezarianele se fac acuma în procent de 99,2 la sută cu anestezie locală, deci, sunt excepţii care întăresc regula. Este un eveniment fericit familial, pentru că soţul pacientei este în sala de operaţie, amândoi văd copilul, iau copilul, îl sărută, este un moment fericit pentru familie care, într-un fel, închide un cerc al acestui eveniment foarte fericit care a început cu 9 luni în urmă. Şi prin naştere, familia, într-un fel, îşi capătă adevărata putere pentru că sunt mama, tatăl cu proaspătul nou-născut sau nou-născută.”

Europa Liberă: Aveţi o sugestie pentru a încuraja mamele să nască, să aibă mai mulţi copii?

Virgil S. Manica:
„Am spus şi colegilor anestezişti de aici, este faptul de a încerca să le educe, obstetricienii să fie la curent cu noutăţile din lumea obstetricală şi să pună pacienta întâi, nu alt gen de interese.”

Europa Liberă: Nu banul...

Virgil S. Manica:
„Eu nu pot să spun treaba aceasta. Adică ar suna foarte...”

Europa Liberă: Dar lăsaţi să se înţeleagă...

Virgil S. Manica:
„Ştiţi, punând pacienta întâi să aibă importanţă, ce e mai important pentru pacientă. Eu am făcut medicină ca să fac pacienta sau un pacient să se simtă bine şi să pot să-i tratez şi să aibă o experienţă cât mai plăcută. Şi acesta este şi motivul pentru care m-am întors în România şi fac parte din acest proiect Kybele, să încercăm să ne ducem să împărtăşim experienţa noastră în alte ţări, unde nu se lucrează poate la nivelul la care lucrăm noi. Dar nu în ideea să mă duc să le arăt altora ce sunt eu şi ce fac eu, ci să ne împărtăşim unul altuia experienţa şi să punem pacienta în centrul atenţiei noastre şi ea să aibă de câştigat cât mai mult din acest schimb de experienţă... Şi am avut plăcerea ca, după astfel de cazuri, când am întrebat pacientele, a doua zi după operaţie sau după naştere, dacă le-a făcut plăcere şi dacă vor fi din nou gravide, dacă ar vrea să facă acelaşi lucru, mi-au spus: „Bineînţeles că vrem acelaşi lucru. O să ne ducem în satul, oraşul de unde venim şi o să spunem prietenilor, rudelor că acesta este genul de anestezie pe care trebuie să-l aibă, când vor fi gravide”. Pentru mine acesta este cel mai important lucru, ca experienţa pacientei să fie cât mai fericită şi să-i dea ei o satisfacţie nemaipomenită că a avut o experienţă de naştere completă.”

Europa Liberă: După această discuţie, bănuiesc că foarte multe mămici ar vrea ca ceea ce aţi vorbit dumneavoastră la microfonul Europei Libere să se întâmple cu adevărat şi în societatea moldavă. Teamă mi-e că iarăşi se vor gândi că aceasta costă.

Valentina Ursu și Virgil S. Manica

Valentina Ursu și Virgil S. Manica

Virgil S. Manica: „Nu încerc să fac referire la realitatea de aici, dar presupun că anestezia locală, chit că este pentru travaliu, chit că este pentru cezariană, nu este ceva foarte-foarte scump, nu necesită un echipament extraordinar de costisitor. În America parte din tratamentul medical include tot echipamentul, deci nu este această treabă. Dar cunosc situaţii din alte ţări unde poate bugetele nu permit aceste lucruri, unde totuşi trusele peridurale sau rahidiene se găsesc în farmaciile spitalelor, unde pacientele, dacă doresc, se pot duce să le cumpere contra unei sume reduse de bani, nu atât cât ar plăti compania respectivă. Nu vreau să intru în probleme de echipament, de unde să se ia acest echipament, dar presupun că, dacă cineva într-adevăr vrea, se poate rezolva acest lucru... În discuţiile pe care eu, de exemplu, le-am avut în România cu proiectele pe care le-am avut la Iaşi şi la Suceava nu numai că am reuşit să schimbăm concepţia şi modul de practică al obstetricienilor care, după trei ani de zile, de exemplu, la Iaşi, au venit la mine şi mi-au mulţumit pentru proiectul pe care l-am făcut şi sunt foarte mulţumiţi de rezultate.”

Europa Liberă: Proiectul acum este extins şi pentru Republica Moldova?

Virgil S. Manica:
„Exact. Şi acum încerc să îl extindem aici.”

Europa Liberă: E un fel de voluntariat pe care îl practicaţi?

Virgil S. Manica:
„Absolut. Proiectul acesta eu îl fac de vreo 9 ani de zile, noi ne donăm timpul, donăm echipament. Deci eu folosesc vacanţa mea, timpul de vacanţă de la spital ca să vin şi să lucrez aici. Şi în România, la fel, a fost acelaşi lucru. Deci nu avem absolut niciun fel de sprijin financiar sau vreun folos financiar, adică nu obţinem niciun fel de ban de nicăieri, de la nimeni... Câteodată mai rugăm companiile de produse, de truse regionale să doneze, ştiind foarte bine unde mergem, în ţări unde resursele financiare nu sunt la nivelul celor din Statele Unite sau Marea Britanie. Pentru că parte din grupurile acestea sunt colegi din toată lumea: din Australia, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Statele Unite. Avem rezidenţi cu noi pe care îi luăm tocmai pentru proiecte educaţionale şi mergem în toată lumea. Avem, până acum, vreo 14 ţări în care avem aceste proiecte. Deci totul este prin voluntariat.”

Europa Liberă: Şi v-aţi îndrăgostit şi de o Moldovă săracă?

Virgil S. Manica:
Mă ofer să colaborăm. Este o plăcere.”

Europa Liberă: În Moldova aţi ajuns pentru prima oară?

Virgil S. Manica:
„Este prima oară când am ajuns în Moldova.”

Europa Liberă: Şi ce impresii aveţi?

Virgil S. Manica:
„Foarte plăcute.”

Europa Liberă: O Moldovă mică, un stat mic cum e Republica Moldova şi o ţară mare cum sunt Statele Unite ale Americii - ce poate să apropie aceste două ţări?

Virgil S. Manica:
„În cazul acesta durerea maternă şi, mai ales, tratarea durerii materne, deci, terapia acestei dureri cred că alină foarte multe dureri, poate să deschidă foarte multe uşi sufleteşti. Fiind pasiunea mea, cred că este cea mai mare satisfacţie de a vedea şi a citi pe faţa unei femei care abia a născut bucuria să-şi vadă copilul, să fie trează în timpul operaţiei sau la naştere, să nu aibă niciun fel de durere, după care să poată să-şi strângă copilul în braţe.”

Europa Liberă: Din curiozitate, mulţi întreabă care e un salariu pe care îl ridică un doctor în Statele Unite?

Virgil S. Manica:
„Un salariu mediu pentru doctor este de câteva mii de dolari, 7-8 mii.”

Europa Liberă: Pe lună?

Virgil S. Manica:
„Pe lună. Dar acesta include şi taxe, impozitul pe care trebuie să-l plătim. În Statele Unite aceasta este. Doctorii sunt plătiţi destul de bine, dar şi munca pe care o depun este foarte stresantă şi pot să spun că lucrăm foarte mult. Adică noi suntem în sala de operaţii la ora 7.00, pacienţii intră în sala de operaţii la 7.30 şi noi terminăm programul când se termină operaţiile, deci, când o fi, după-amiază.”

Europa Liberă: Dar vi se pare mic un salariu pe care îl ridică un doctor în Moldova, care constituie 300-500 de dolari?

Virgil S. Manica:
„Bineînţeles că este mic. Şi am spus şi mai devreme. Pentru munca care este prestată salariile sunt foarte mici. Asta, într-un fel, deschide uşa corupţiei şi contribuţiilor necerute şi e un fel de cutia Pandorei care este deschisă prin această treabă. Este un subiect pe care eu îl cunosc, nu-l discut, pentru că nu are sens să-l discut, însă cunosc realităţile din multe ţări unde problema aceasta este o realitate.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG