Linkuri accesibilitate

Într-o societate dezagregată, în care tronează haosul, în care oamenii s-au baricadat în fortăreţele lor familiale, care e bucuria cea mai răspîndită?



Viaţa omului e o înşiruire de bucurii şi suferinţe. Eu astăzi o să vorbesc despre bucurii, mai exact despre un soi de bucurie care a proliferat năucitor în epoca tranziţiei interminabile.

Nu e vorba despre bucuria de a realiza ceva în plan profesional, nu e vorba nici de bucuria de a iubi şi nici de bucuria de a ajuta un om sărman. E vorba despre bucuria generată de eşecul altcuiva pe care dispariţia valorilor morale a scos-o brutal în evidenţă.

Bucuria generată de eşecul altcuiva te poate lua în stăpînire oricînd în cea mai săracă ţară din Europa. Bunăoară, îmi amintesc şi acum, după vreo 3-4 ani, cum nişte tineri au început să rîdă în hohote, să rîdă nechezat, cînd au văzut o maşină cuprinsă de flăcări pe strada Sarmizegetusa. Şoferul speriat încerca zadarnic să învingă focul cu o scurtă, iar tinerii rîdeau şi fotografiau scena cu telefoanele mobile.

Fireşte, bucuria provocată de drama altcuiva poate fi mai mult sau mai puţin un sentiment „pur”, dar de cele mai multe ori ea e un supliment al unui succes personal. De pildă, eşti un politician traseist, care ai reuşit să sari în căruţa unui partid învingător şi te bucuri pentru izbînda ta. Dar în acelaşi timp te bucuri că foştii tăi coechipieri, mai nătăfleţi, nu au reuşit să treacă de pragul electoral! Poate fi şi aşa: ai obţinut cu ajutorul pilelor un teren în capitală şi te bucuri că ţi-ai construit acolo un castel faraonic. Dar totodată ţi se furişează în suflet şi bucuria că un fost coleg de-al tău, care te cam irita, trăieşte într-un apartament strîmt comandat. Şi bucuria ta iniţială se lărgeşte! Să crape capra colegului nesuferit!

Văd mereu, pe sticlă, nişte colegi de breaslă care se laudă că ştirile lor înfiorătoare, despre accidente rutiere, omoruri, suferinţe, fac un rating uluitor. Toată lumea se grăbeşte să afle detalii despre cum cineva a ajuns în stare gravă la spital. Îmi amintesc cum un vecin din sectorul Rîşkanovka mi-a explicat predilecţia lui pentru asemenea ştiri: „Eu, măi, Iuliane, mă uit la dramele estea ca să-mi fie mie mai uşor. Căci poate fi mereu mai rău...” Aşadar, nu de compasiune e vorba. Sau nu doar despre compasiune. Tu te bucuri că nu ai parte de drama altuia!

Într-o societate dezagregată, în care tronează haosul, în care oamenii s-au baricadat în fortăreţele lor familiale, care e bucuria cea mai răspîndită? E limpede că e bucuria generată de eşecul altcuiva!
XS
SM
MD
LG