Recent, Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, declara ca mai mulţi asistenţi sociali, operatori, dar şi şefi de direcţii, ar putea fi traşi la răspundere, după ce a fost depistat că bugetul de stat a fost prejudiciat cu 9 milioane de lei, în ultimii patru ani, din cauza acordării unor ajutoare sociale în baza actelor false. Valentina Ursu discută cu viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ruxanda Glavan despre nevoia de a face ordine in domeniul social.
Ruxanda Glavan: „Există o problemă şi trebuie să recunoaştem că a fost generată de multe lacune legislativă în funcţionarea fostului Consiliu de expertiză medicală a vitalităţii. Ne propunem să eradicăm aceste cazuri prin reforma care se implementează în cadrul Consiliului naţional pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
Până în 2010 Republica Moldova avea o altă atitudine atât socială, cât şi un cadru legislativ diferit faţă de persoanele cu dizabilităţi. Abordarea era una strict medicală şi chiar pe undeva excluzivă. Persoana cu dizabilitate, după ce ieşea de la Consiliul de expertiză medicală a dizabilităţi primea un certificat prin care era stipulată care este grupa sau gradul de invaliditate: I, II, III. Şi mai mult decât atât, la acei care erau posesori de grad de invaliditate I şi II chiar li se făcea o prescripţie: inapt de muncă sau nu se recomandă.
În 2010 Republica Moldova a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile peroanelor cu dizabilităţi. De fapt, am mers pe calea unei noi abordări a acestei categorii de cetăţeni, prin favorizarea incluziunii sociale a acestora şi prin reîntoarcerea unui drept de bază cum este dreptul la muncă.
În cadrul reformei, abordarea aceasta se schimbă prin prisma unei noi atitudini faţă de pacientul care iese din consiliu. El nu mai iese doar cu un certificat care determină dizabiltiatea, ci cu un certificat care îi permite stabilirea unui program individual de incluziune socială, de reabilitare medicală şi de recomandări strict individuale pentru angajarea în câmpul muncii.”
Europa Liberă: Legislaţia a trebuit să fie ajustată la rigorile Convenţiei ONU pentru că anumite persoane au beneficiat nejustificat, ilegal de aceste grade de invaliditate.
Ruxanda Glavan: „Legislaţia a trebuit racordată pentru că varianta veche practic excludea dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilităţi. Această interpretare dublă, de fapt, le dădea posibilitate unora care nu vroiau să muncească, prin metode frauduloase, să încerce să beneficieze de pe urma sistemului.”
Europa Liberă: Elementele de corupţie au fost prezente în foarte multe cazuri.
Ruxanda Glavan: „Este adevărat ceea ce spuneţi dumneavoastră. Aici doar aş vrea să fac o mică precizare: nu întotdeauna gradul de corupţie din cadrul Comisiei de expertiză medicală a vitalităţii, care a funcţionat până acum, a determinat acest procent de persoane pe care dumneavoastră le menţionaţi.”
Europa Liberă: Dar care au fost factorii care au influenţat?
Ruxanda Glavan: „Pacienţii, când se prezintă la consiliile naţionale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, vin cu un
Pentru anul 2014 se prevede digitalizarea şi electronizarea sistemului de expertiză şi de determinare a dizabilităţii. Aceasta presupune că, în primul rând, va fi creată o bază electronică a dosarelor care există, în al doilea rând, se va purcede pe etapa de interconectare cu sistemele informaţionale din lumea medicală ca să evităm pe viitor aşa-numita umblare la diagnostice şi cetăţeanul, dacă merită, atunci să primească gradul de dizabilitate.”
Europa Liberă: Este adevărat că, din numărul celor plecaţi la muncă peste hotare, un segment mic, dar oricum figurează în aceste date ale dumneavoastră, precum că sunt persoane care beneficiază de grad de invaliditate?
Ruxanda Glavan: „Persoana, care deţine un grad de dizabilitate, nu este limitată în a se deplasa peste hotarele ţării şi, mai noi, în contextul ratificării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, nu este limitată în dreptul de a munci. Acesta, de fapt, a şi fost principiul reformei. Alta e întrebarea cât de corect au fost stabilite gradele de dizabilitate pentru persoanele respective.
Dar sarcina de bază a reformei actuale este de a oferi posibilitate persoanei care are un grad de dizabilitate de a se încadra în câmpul de muncă, astfel încât să nu mai beneficiar de o pensie de invaliditate sau să nu fie beneficiar de ajutor social. Încadrarea persoanei cu dizabilităţi în câmpul muncii să-i permită să îşi realizeze anumite venituri. Evident, acolo unde este posibil, vorbesc de gradele de dizabilitate medii pentru că cei cu grad de dizabilitate sever sau accentuat şi care au un procent mic de păstrare a capacităţii de muncă oricum vor fi în continuare susţinuţi de stat, prin ajutor social şi prin servicii sociale.”
Europa Liberă: Să vorbim şi despre pachetele sociale. Şi aici s-au auzit mai multe voci care acreditau ideea că statul încearcă să încurajeze parazitismul în societate pentru că, oferind aceste ajutoare sociale, multe persoane renunţă să muncească, devin leneşe şi aşteaptă mană cerească din punga statului. Pe cât de serioasă este această problemă şi dacă vă va reuşi să faceţi ordine şi la acest capitol?
Ruxanda Glavan: „Ajutorul social este, de fapt, încă o posibilitate de a interveni şi a-i ajuta pe cei care sunt nevoiaţi, inclusiv persoanele cu dizabilităţi. Într-adevăr, au fost semnalate cazuri, atât din partea cetăţenilor, parvenite sesizări cât şi prin rezultatele inspecţiei sociale s-au depistat situaţii în care anumiţi cetăţeni încearcă să paraziteze pe seama sistemului şi pe seama noastră, a tuturor celor care plătim aceste impozite. Însă problema nu este chiar atât de gravă şi atât de răspândită.
Ajutorul social este de fapt un ajutor temporar pe care îl oferă statul persoanelor care sunt nevoiaşe ...
Deci noi îmbunătăţim acest mecanism tocmai pentru a evita tentativa de a intra ulterior în acest sistem şi alte persoane care nu merită. Ajutorul social este de fapt un ajutor temporar pe care îl oferă statul persoanelor care sunt nevoiaşe sau care au nimerit într-o anumită situaţie din viaţă şi au nevoie de susţinerea statului. Dar mai ales cei care sunt apţi de muncă trebuie să înţeleagă că ajutorul social este o mână pe care o întinde statul şi trebuie să depună efort, să se încadreze în câmpul muncii, să revină în circuitul economic şi social normal al societăţii şi al activităţii sale.”
Europa Liberă: Aici bănuiesc că ar trebui să aveţi o conlucrare foarte sănătoasă cu administraţia publică locală şi funcţionarii din teritoriu, pentru că ei sunt cei care vă prezintă lista acestor beneficiari de ajutoare sociale. Unii zic că s-ar mai intersecta şi politicul, adică culorile politice ar juca festa atunci când e vorba de echitate, de cumsecădenie.
Ruxanda Glavan: „Ministerul Muncii este responsabil de politici, de elaborare de mecanisme, de clarificări ale legislaţiei de ajutorare a autorităţilor publice locale cum să implementeze cadrul legislativ. De fapt, toate deciziile: cine sunt persoanele beneficiare, formarea listelor, întocmirea tuturor actelor necesare, includerea persoanelor în sistem are loc la nivel local, de către secţiile de asistenţă socială ale autorităţilor publice locale.
Ministerul sub nicio formă nu ia parte la decizii de a include sau de a exclude. În acest sens Ministerul a creat structura subordonată, Inspecţia socială, care planificat merge în fiecare raion şi efectuează verificări dacă corect sau nu a fost aplicată legislaţia la nivel local. Dar sub nicio formă nu este Ministerul responsabil de liste şi de persoanele care sunt beneficiare.”
Europa Liberă: Bugetul asigurărilor sociale trebuie mărit?
Ruxanda Glavan: „Bugetul asigurărilor sociale de stat este, de fapt, format din contribuţiile care vin de la cetăţenii care sunt ocupaţi. Adevărul este că bugetul asigurărilor sociale de stat se confruntă cu mari probleme, având în vedere faptul că raportul între persoane ocupate, care contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat şi numărul de pensionari, inclusiv pensionari pentru limita de vârstă, pensionari pentru invaliditate, alte categorii de persoane care primesc pensie, acest raport este de 1,8 la 1, situaţie care este practic la limita posibilităţilor.”
Europa Liberă: Deci trebuie bătută alarma?
Ruxanda Glavan: „Alarma trebuie bătută, dar trebuie bătută acolo unde este cazul. Să conştientizeze cei circa 400 de mii de persoane care acceptă şi muncesc la negru că, fără sprijinul şi suportul lor direct, fără ca să îşi asume obligaţia faţă de statul în care muncesc, să achite taxe, Republica Moldova nu poate merge înainte, fără aceste contribuţii. În fiecare an bugetul de stat transferă bani la bugetul asigurărilor sociale de stat. Această cifră este în continuă creştere şi de aceea fără suportul şi fără înţelegerea cetăţenilor care se eschivează de la achitarea impozitelor către bugetul asigurărilor sociale de stat nu am putea să facem acel salt înainte pe care ni-l propunem.”
Europa Liberă: Şi de aici nemulţumirea celor care beneficiază de acest ajutor social că e în mărime foarte mică şi nu pot să-şi acopere nici nevoile elementare.
Ruxanda Glavan: „Exact. Doar ajutorul social este din bugetul de stat. Acei care muncesc, care au un salariu, achită impozite atât în bugetul asigurărilor sociale de stat pe principiul contributivităţii obligatorii pentru a forma acel fond din care se repartizează banii ulterior şi, în al doilea rând, tot aceste persoane achită impozite pentru venit care merg la bugetul de stat. Or, persoanele care sunt beneficiare de ajutoare sociale primesc bani din bugetul de stat. Iar o persoană care este cu grad de invaliditate şi primeşte pensie, plus o alocaţie, de exemplu, sau un ajutor social, primeşte bani din două surse, surse care nu pot fi utilizate la nesfârşit.”
