Atît NATO cît și Uniunea Europeană răsuflă ușurate în urma propunerii Rusiei, luată provizoriu în considerare de Statele Unite, de a plasa armamentul chimic al Siriei sub control international. O asemenea manevră solemnă permite tuturor să cîștige timp și să "salveze fața".
Nu doar NATO și UE, dar și ONU a sărit imediat pe această ocazie, secretarul general Ban Ki-moon propunînd crearea de zone controlate internațional în care armamentul chimic al regimului de la Damasc ar fi distrus sub supraveghere.
Uniunea Europeană neavînd forțe armate proprii, ușurarea este, în primul rînd, pentru NATO. Opinia publică e majoritar opusă unei intervenții, atît în Europa, cît și în SUA. Spre deosebire de intervenția NATO din Kosovo, în 1999, cînd o rezoluție ONU a fost formulată cu suficientă ambiguitate pentru a permite o campanie militară împotriva Serbiei, în cazul de față nu există un cadru juridic internațional, iar Europa și SUA sînt obosite după mai bine de un deceniu de intervenții si campanii în Afganistan și Irak.
Majoritatea experților sînt însă critici vizavi de tergiversarea americană și de faptul că secretarul de stat John Kerry s-a exprimat conciliant, permițînd Rusiei să propună această soluție care, cel puțin pentru moment, convine tuturor.
Este limpede că asta va ajuta regimul lui Assad să se mențină, cu toate că răsturnarea regimului nu fusese niciodată un scop declarat al Statelor Unite sau al Franței, cele două țări care doresc o intervenție militară punitivă.
Soluția tergiversării și a ipoteticului control internațional asupra armamentului chimic sirian mai are ca rezultat și întărirea poziției Rusiei în Orientul apropiat, după cum, tot așa, ea adăncește și mai mult diviziunile între europeni.
Experții mai subliniază și că Rusia ar fi putut face această propunere în urmă cu multe luni dacă acesta era scopul autentic.
Intr-un fel manevra echivalează cu ceea ce făcea URSS-ul în anii 1980, căutând să divizeze opinia publică occidentală in legatură cu rachetele americane instalate in Europa occidentală.
