După ce au trecut de tîrgurile școlare și au bifat rechizitele, ghiozdanul și uniforma, parinții mai au grija materialelor didactice necesare copiilor. În ciclul primar manualele se dau cu împrumut, iar pentru celelalte clase se plătește o taxă de închiriere. Dacă mai este nevoie de materiale didactice suplimentare si cum sunt asigurati elevii cu manualele scolare necesare, a incercat sa afle Tamara Grejdeanu.
De la începutul anului şcolar, lista cu cele necesare pentru elevi, făcută de părinţi a fost înlocuită cu una sugerată de profesori, mai ales în privinţa manualelor, spune Corina Blajin, mama unei fetiţe din clasa a patra. Majoritatea manualelor care fac parte din programa obligatorie de studii au fost oferite de bibliotecă, pentru celelalte, pe care a trebuit să le cumpere, femeia a scos din buzunar în jur de 150 de lei:
„Dacă mai înainte era greu să le găseşti, acum sunt toate în vânzare.”
Europa Liberă: Dar preţul contează?
„Nu aş spune că este foarte excesiv. 30, 40 de lei este în mediu o carte, un manual. Noi undeva cinci manuale am procurat.”
Europa Liberă: Să ne spuneţi dacă mai au nevoie copii şi de materiale didactice suplimentare, cum ar fi alte manuale, cer profesorii?
„Asta este la decizia părinţilor, dacă mai frecventează ceva adăugător. E de ajuns ceea ce fac la scoală. Materiale suplimentare nu cumpărăm.
La ora amiezii, când orele s-au sfârşit, în curtea unei şcoli din centrul capitalei am stat de vorbă cu mai mulţi părinţi care îşi aşteptau odraslele. Din discuţiile cu părinţii aflu că mulţi aprobă nevoia suplimentelor didactice, deşi uneori nu-şi pot permite să le cumpere pe toate.
Una dintre mame, Natalia Plămădeală, spune că dacă alteori mai rămânea loc şi pentru cele două mere de-acasă, acum ghiozdanul elevilor a devenit neîncăpător. La fiecare disciplină, acolo se regăsesc încă câteva caiete şi materiale în plus:
„E mare, e foarte greu ghiozdanul. Pentru un copil de clasa a treia îmi pare că îi greu. Programul este greu. Diferiţi copiii sunt, dar pentru noi clasa a doua a fost dificilă.”
Svetlana Vârlan, profesoară la clasele primare explică că materialele suplimentare le oferă copiilor informaţie mai explicită şi mai pe înţelesul lor, de aceea profesorii insistă ca părinţii să le procure. Cu toate acestea, ea crede că deseori aceştia fac exces de cumpărături, dacă se lasă ghidaţi de ofertele din librării şi nu de cele ale profesorilor:
„Piaţa autohtonă ne propune foarte multe suplimente şi mai bune, şi mai puţin bune. Iar în afară de aceasta avem multe auxiliare din România şi atunci părinţii cumpără de parcă s-ar strădui să umple un ghiozdan. Vin şi ne spun că au cumpărat şi de asta şi de asta. Conform legii învăţământului, învăţătorul are dreptul să îşi aleagă şi manualele şi suplimentele. Principalul e să fie realizate obiectivele.”
Pentru chiria manualelor elevii din clasele gimnaziale au achitat în jur de 80 de lei, iar cei de la liceu 120. Natalia Petrea, directoarea liceului din satul Costeşti zice că întreg setul de manuale pentru procesul educativ este asigurat de ministerul educaţiei. Cu toate acestea, profesorii, pentru a diversifica metodele de predare şi a interesa copii cu informaţie adăugătoare necesară, mai cumpără, pe cont propriu, manuale pentru fiecare curs:
„Foarte mulţi profesori acum, la început şi-au procurat manuale, au înzestrat cabinetele pentru ca să fie utile pentru lecţii, chiar şi seturi individuale de lucru. Toate astea le confecţionează cadrul didactic sau le procură. Acum statul abia se descurcă cu asigurarea de manuale, că nici manualele nu sunt pentru multe discipline, mai ales opţionale
Directoarea mai spune că lipsa materialelor didactice se simte la orele pe care elevii le aleg opţional, cum ar fi la cursul de educaţie pentru sănătate. Natalia Petrea speră că noul program şcolar care ar urma să fie instituit de ministerul educaţiei în 2015 va pune accentul anume pe materiile opţionale şi formarea profesională a copiilor.
