Linkuri accesibilitate

„Scopul meu a fost să întorc cu faţa la oală şi lumea, şi autorităţile. Şi i-am întors pe toţi...”


De vorbă cu Vasile Goncear și Zaharia Triboi la Bâlciul olarilor din Iurceni.



Zeci de meşteri, sute de vizitatori la Iurceni, o veche şi vestită vatră de olari, s-au adunat la cea de-a 25-a ediţie a Bâlciului republican al olarilor. Şi pentru că e coada mai mare aici, la masa meşterului Vasile Goncear de la Hogineşti, Călăraşi, ne vom apropia chiar de dumnealui să vedem cât de mult înseamnă ca meşterii populari să aibă unde să-şi etaleze lucrările pe care le fac în sudoarea frunţii.

Vasile Goncear: „E o sărbătoare. E timpul frumos, ne-am întâlnit o mulţime de meşteri. Este şi lume. Vânzările sunt cam slabe.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi faptul că nu prea s-a înghesuit lumea să cumpere?

Vasile Goncear: „Nu a fost publicitate. Publicitatea mişcă progresul.”

Europa Liberă: Şi doar aceasta e vina, că nu s-a făcut publicitate?

Vasile Goncear: „Da. Ca niciodată, am venit pregătit cu multă marfă. Mai bine să o duc înapoi acasă decât să nu-mi ajungă, cum se întâmpla în alţi ani.”

Europa Liberă: Dar lumea a venit pentru că îl cunoaşte pe Vasile Goncear?

Vasile Goncear: „Nu, că ne cunoaşte pe toţi.”

Europa Liberă: Dar la tejgheaua dumneavoastră s-au apropiat demnitari?

Vasile Goncear: „Da. Am avut sute de telefoane de la persoane care întrebau despre târg.”

Europa Liberă: V-aţi făcut greu acest nume de olar vestit?

Vasile Goncear: „Eu m-am născut cu numele, prin tatăl meu. Tatăl meu a muncit o viaţă ca să-mi facă nume. Eu am să muncesc toată viaţa ca să fac nume pentru fecioraş, Vasile Goncear. Noi întâi câştigăm numele şi pe urmă facem tot posibilul să ţinem faţă numelui.”

Europa Liberă: Aţi câştigat numele. Câştigaţi şi bani din această afacere?

Vasile Goncear: „Clar lucru, da.”

Europa Liberă: E profitabil olăritul?

Vasile Goncear: „Da, dacă e făcut bine şi e făcut profesionist. Scopul meu a fost să întorc cu faţa la oală şi lumea, şi autorităţile. Şi i-am întors pe toţi.”

Europa Liberă: E sănătoasă mâncarea gătită în oala de lut?

Vasile Goncear: „E cea mai ecologică şi cea mai sănătoasă.”

Europa Liberă: Dar acasă în oale gătiţi?

Vasile Goncear: „Da, gătim.”

Europa Liberă: Şi sarmale în ele?

Vasile Goncear: „Şi sarmale, şi tot felul de mâncare.”

Europa Liberă: Felicitări! Am văzut că v-aţi ales şi un premiu.

Vasile Goncear: „Cred că s-a meritat.”

Europa Liberă: Vă încurajează aceste menţiuni care vi se acordă?

Vasile Goncear: „Nu e greu de a concura în Moldova, unde suntem un pumni de meşteri. Eu am premii de la expoziţii mondiale, la care am participat nu o dată.”


***

– „Acesta e prietenul meu.”

Europa Liberă: Da, şi mi-a zis că a cumpărat de la dumneavoastră veselă.

– „Da, în fiecare an. Îmi plac foarte mult. Şi îi respect, şi îi admir şi mă închin în faţa talentului dumnealor, că sunt talentaţi şi sunt unicat. Trebuie să-i purtăm pe palmă, că sunt deosebiţi. Acesta e sufletul meşterilor adevăraţi. Şi trebuie să-i păstrăm şi să-i promovăm.”

Europa Liberă: Şi Zaharia Triboi, un nume cunoscut şi arhicunoscut, în lumea olarilor pentru acei care văd că au făcut coadă şi astăzi aici, la acest Bâlci al olarilor de la Iurceni. Îndeletnicirea aceasta vă aduce satisfacţie, bani? Ce vă aduce?

Zaharia Triboi: „O mulţumire sufletească, că suntem la o zi însemnată din an. Petrecem Bâlciul dat şi bucurăm şi noi lumea, şi lumea se bucură de noi. Şi, astfel, parcă rămânem mulţumiţi pentru munca pe care o depunem.”

Europa Liberă: Vânzările au fost astăzi bune?

Zaharia Triboi: „Astăzi vânzările, în comparaţie cu anii trecuţi, sunt mai slabe.”

Europa Liberă: De ce?

Zaharia Triboi: „Cred că publicitatea a fost de vină.”

Europa Liberă: Iarăşi daţi vina pe publicitate.

Zaharia Triboi: „Costă bani, dar nu-i avem să-i plătim. Dar eu cred că la nivel chiar de stat, de ministere s-ar putea de jertfit să facem publicitatea aceasta. Da, fiecare olar e un artist, un an şede trist şi o zi... Şi atunci, dacă nu e publicitate, rămâne iarăşi trist.”

Europa Liberă: Acum la ce mai lucraţi?

Zaharia Triboi: „Tot la oale. Le facem şi mai mari, şi mai mici.”

Europa Liberă: Sunteţi unul dintre puţinii care faceţi ceramica neagră. E solicitată?

Zaharia Triboi: „Oala neagră? Chiar în zodia mea scrie că eu am noroc la culoarea neagră. Şi Dumnezeu mi-a hărăzit-o, cred.”

Europa Liberă: Cuptoarele sunt mereu încinse?

Zaharia Triboi: „Nu, nu. De unde? Nu avem noi atâta putere să le ţinem mereu încinse. Nu. E cheltuială şi trebuie muncă acolo. Nu reuşeşte un om. Facem şi noi, la 2-3 luni, un cuptor de oale. Aceasta e în puterile unui om.”

Europa Liberă: Împlinirea cea mai mare e că meşteşugurile dumneavoastră au ajuns peste ocean, la Casa Albă? Cu aceasta vă mândriţi cel mai mult?

Zaharia Triboi: „Mă mândresc că sunt de la Cioreşti.”

Europa Liberă: Dar a fost o întâmplare să ajungă ceramica dumneavoastră acolo?

Zaharia Triboi: „A fost, nu numai una, au fost mai multe. A avut şi Clinton ocazia să aibă o lucrare de a mea, şi Biden s-a dus cu o lucrare mare de a mea. Mă mândresc.”

Europa Liberă: Şi la preşedintele Obama va ajunge ceva?

Zaharia Triboi: „Cred că da, dacă n-o fi ajuns deja, eu nu ştiu. De multe ori chiar mă uimesc singur pe unde ajung, că aud pe urmă. Am avut ocazia să merg la Putna şi acolo, în muzeul mănăstirii, am văzut o lucrare mică, un clopoţel de ceramică neagră pe care era scris: „Adus din Basarabia”. Mi-a făcut o plăcere deosebită. Nu ştiu cine l-a dus acolo, nu l-am dus eu, dar mi-a făcut o plăcere deosebită.”

Europa Liberă: Dar acuma văd că pe toate lucrările scrieţi Zaharia Triboi. De ce?

Zaharia Triboi: „Păi unii fani chiar caută să fie menţionat numele de familie. Nu vreau să mă fălesc, dar cred că înseamnă ceva totuşi numele...”

***

Europa Liberă: Vă văd cu pungile pline.

– „Procur deoarece sunt de calitate. Am cumpărat şi oale, şi figurine fel de fel. Iată şi ulcelele acestea pitice.”

– „Oliţe pentru ulei eteric. Se poartă la piept.”

Europa Liberă: Şi pentru miri sunt bune.

– „Şi pentru miri, da, desigur, şi pentru miri la fel.”

Europa Liberă: Şi cât aţi scos din buzunar?

– „Poate patru sute şi oleacă, nu ştiu precis.”

– „Toţi meşterii au expus lucruri foarte frumoase. Mă impresionează lucrurile care pot fi utile, aceleaşi ulcioare, acuma vreau să-mi aleg nişte oale de gătit.”

Europa Liberă: E variat sortimentul?

– „Variat, dar mă aşteptam la ceva mai mult. Sperăm, în timp, să susţinem organizatorii şi va fi şi mai variat.”

Europa Liberă: Dar preţul cum vi se pare? Pipărat?

– „Pentru lucrul manual mi se pare O. K. Fiecare îşi evaluează lucrul lui şi atunci noi, cumpărătorii, avem alegerea, să cumpărăm sau nu.”

Europa Liberă: Dar cât vă permiteţi să scoateţi din buzunar pentru un vas?

– „Eu mi-am ales nişte ulcele la 40 de lei fiecare şi atunci cred că patru ulcele pot să-mi permit.”

– „Acesta cât e?”

– „Două sute de lei.”
XS
SM
MD
LG