Linkuri accesibilitate

„Un thriller gotic excepţional… care ascunde, deopotrivă, o forţă devastatoare” (The Guardian).



Să fii autoare de detective în patria lui Agatha Christie, şi încă una de succes, iată adevărata provocare! Britanica Rosamund Lupton reuşeşte din prima să dea lovitura – romanul ei de debut, „un thriller gotic excepţional… care ascunde, deopotrivă, o forţă devastatoare” (The Guardian), devine peste noapte best-seller, fiind tradus în peste 25 de limbi, iar de curând şi-n română: Sora, Litera Internaţional, 2012.

„Pentru că îmi lipseşte talentul tău de a folosi tuşe groase, o să-ţi spun povestea punctând cele mai mici detalii”, astfel îşi începe Beatrice relatarea despre lunga căutare – de peste 400 de pagini! – a surorii sale mai mici, Tess, dispărută fără urmă, iar după găsirea trupului neînsufleţit al acesteia într-o toaletă publică părăsită, a ucigaşului ei care-i înscenase „sinuciderea”. Cum se insistă pe versiunea suicidului, mama şi fiica mai mare au acest teribil schimb de replici:
„- Eu cred însă că poliţia se înşeală, mamă. Nu cred că s-a sinucis.
  • Ai prefera să fi fost omorâtă?
  • Trebuie să ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat.”
Or, căutarea adevărului începe cu neacceptarea „versiunii oficiale” şi continuă – pe cont propriu! – cu interogarea martorilor, de la profesorul Emilio Codi, tatăl copilului născut mort al lui Tess, la Simon, fiul parlamentarului Richard Greenly, colegul de facultate care o urmărea ca o umbră, pentru ca pe parcursul anchetei lista bănuiţilor să crească exponenţial.

Se profilează, treptat, şi un posibil scenariu – „A plănuit totul. Mai întâi a scos-o din minţi. A făcut-o să pară nebună, pentru ca toţi să o creadă astfel, apoi a drogat-o înainte de a o omorî” –, dar abia când însăşi Beatrice se pomeneşte în faţa ucigaşului, în aceeaşi toaletă publică dezafectată, supusă la rându-i aceluiaşi tratament, acesta se adevereşte cu asupra de măsură: „…A verificat căluşul şi legăturile de la mâini şi picioare. Mi-a spus că se va întoarce să le desfacă mai târziu, ca să nu dea de bănuit când aveam să fiu găsită.”

Nu voi spune cu ce se încheie cartea, pentru a nu strica efectul de surpriză; reţin însă această replică a lui Bee, pe post de memento mori pentru o fiinţă plină de joie de vivre:
„- Ar trebui să fie aici. Acum. În viaţă. Rezumatul meu în opt cuvinte despre tine”.

2 sept. ’13
XS
SM
MD
LG