Editorialistul Petru Bogatu susţine că vizita premierului român Victor Ponta la Chişinău, urmată de vizita la Bucureşti a ministrului moldovean de Externe, Natalia Gherman, se constituie într-o bornă kilometrică pe care Kremlinul nu are cum să o ocolească.
Petru Bogatu: „Cele două vizite par obişnuite, de rutină, dar, dacă urmărim atent contextul politic, putem spune că au semnificaţie istorică, deşi, în urma acestor vizite, nu s-au semnat documente de importanţă capitală. Dar repet: în actualele condiţii, când practic se schimbă regulile de joc în partea europeană a spaţiului post-sovietic, aceste vizite nu vor fi uitate, probabil, şi vor rămâne în istorie. Pentru că au avut loc în preajma unui eveniment care nu mai poate fi pus la îndoială, cred eu: semnarea documentelor de la Vilnius, care, orice s-ar spune, va spulbera, într-o mare măsură, pretenţiile Rusiei de a avea o sferă de influenţă aici, lucru pe care îl constată, de fapt, chiar şi analişti occidentali cu simpatii filoruse. Aceasta nu înseamnă că ne putem culca pe lauri şi, în următoarele luni sau ani, situaţia va fi extraordinar de frumoasă şi Republica Moldova sau Ucraina nu vor întâmpina obstacole. Eu vreau doar să spun că, în aceste condiţii, apele s-au limpezit, deci, cursul Republicii Moldova şi al Ucrainei pare ireversibil, aşa cum ireversibil pare şi cursul gazului care va veni şi în Ucraina, a propos, nu numai în Republica Moldova, dinspre Vest. Noile politici energetice europene obligă statele Uniunii Europene, care pot furniza gaze naturale pentru alte state, să se implice. Aici trebuie să spunem că gazoductul Iaşi-Chişinău nu este doar o iniţiativă a Bucureştiului şi o acţiune frăţească, deşi este, într-o anumită măsură, dar nu doar. Pentru că, ca şi alte ţări europene care au această posibilitate, România este obligată să pună umărul la consolidarea securităţii energetice europene. Şi Republica Moldova profită de această situaţie, va profita şi profită deja şi Ucraina. Rusia va continua să lupte pentru interesele ei, fără doar şi poate.”
Europa Liberă: Aceasta o confirmă Farit Muhametşin, care spune foarte limpede şi clar că Moldova va suporta nişte consecinţe comerciale.
Petru Bogatu: „Da, va suporta şi Ucraina, şi Moldova. Oricât ar părea de ciudat, suportă deja şi Belarusul, ceea ce discreditează cu desăvârşire ideea Uniunii Vamale, ca să nu mai vorbesc de Uniunea Euroasiatică pentru că, dacă sunt sancţionate până şi ţările membre ale Uniunii Vamale, cum ar fi Belarus, un aliat sigur al Rusiei care iată că a intrat într-un conflict aparent strict economic cu Rusia şi deja, repet, trebuie să suporte aceste consecinţe. Aceasta discreditează cu desăvârşire proiectul euroasiatic. Pe de altă parte, Rusia trebuie să lupte pe prea multe fronturi ca să poată să emită pretenţii, ca să nu mai vorbesc de câştiguri. De aceea, pentru noi, cel puţin, întotdeauna a fost bine şi de aceea zic că azi lucrurile sunt mai bune decât altă dată, să fie lucrurile limpezi. Şi faptul că, până şi premierul ucrainean Mikola Azarov sugerează Rusiei să se resemneze în faţa unei noi realităţi care, de fapt, s-a conturat deja, o nouă realitate, în care fostele republici sovietice, Ucraina şi Republica Moldova, încep să fie integrate în spaţiul european. Zic eu: e o realitate implacabilă care nu cred că mai poate fi dată peste cap, în ciuda, repet, a problemelor care desigur nu se termină aici.”
***
Şi jurnalistul Corneliu Rusnac consideră că deschiderea oficială a lucrărilor de la şantierul de la Ungheni este un eveniment de rezonanţă.
Corneliu Rusnac: „Acest gazoduct, când va fi construit şi va lucra la capacitatea lui maximă, sigur va deveni o alternativă serioasă pentru Gazprom. Şi chiar dacă ambasadorul rus Farit Muhametşin a declarat că nu percepe acest gazoduct ca pe o ameninţare la adresa livrărilor de gaz pe care le face Gazprom-ul, deoarece România nu ar avea cum să vândă gaz mai ieftin decât gazul rusesc. Oricum această conductă reprezintă o alternativă, nu se vor mai repeta evenimente cum au fost în trecut, când Republica Moldova a rămas fără gaz, pe timp de iarnă sau la început de primăvară. Probabil, după ce va intra în vigoare şi Pachetul Energetic III, care va exclude monopolul Gazprom-ului la importul şi la livrarea de gaze, lucrurile se vor schimba. Deci, în perspectivă, ne putem aştepta la evoluţii pozitive în ceea ce priveşte situaţia energetică din Republica Moldova, care, în prezent, trebuie să recunoaştem, mai ales, în ceea ce priveşte importul de gaze, este total dependentă şi este ostatică a Rusiei la acest capitol, iar livrările de gaze constituie un element cheie în presiunile pe care le face Moscova asupra Chişinăului, atunci când e vorba de probleme de ordin politic, în primul rând, şi mai puţin de ordin economic. Vedem că nici până în prezent, deşi fostul contract cu Gazprom-ul a expirat în 2011, nu avem un nou contract semnat cu Gazprom-ul, iar contractul vechi este prelungit, o dată la câteva luni.”
Europa Liberă: L-aţi citat mai devreme pe Farit Muhametşin şi vreau şi eu să fac la el trimitere. Muhametşin a spus clar că, după Vilnius, Chişinăul ar trebui să se aştepte la nişte consecinţe comerciale.
Corneliu Rusnac: „Faţă de ameninţările de acelaşi gen lansate la adresa Ucrainei acestea par nişte jocuri de copii. A spus-o pe un ton foarte indulgent, în timp ce am văzut reacţia extrem de vehementă a Moscovei la adresa Kievului care poate fi percepută de-a dreptul ca o ameninţare sau ca o declarare a unui război economic care, de altfel, a şi început în relaţiile dintre Kiev şi Moscova. Până la urmă, probabil, vor exista anumite probleme, însă cred că ele vor fi depăşite, aşa cum a fost depăşit şi războiul vinurilor. Vinul moldovenesc a revenit în Federaţia Rusă. Sigur că exporturile nu mai sunt acelea care au fost până în 2006, dar, pe de altă parte, şi Republica Moldova a avut de câştigat sub anumite aspecte din acest război. În primul rând, şi-a diversificat pieţele, într-o măsură mai mare sau mai mică, este adevărat, dar putem observa cu ochiul liber că a crescut şi calitatea vinurilor moldoveneşti, cel puţin, ceea ce găsim pe rafturile magazinelor din Chişinău.”
Europa Liberă: Adică răul cu binele lui?
Corneliu Rusnac: „Bineînţeles, fiecare rău cu binele lui.”
