Linkuri accesibilitate

Teodor BACONSCHI, Legătura de chei. O mărturie diplomatică


Teodor Baconschi în studioul Europei Libere la Chișinău

Teodor Baconschi în studioul Europei Libere la Chișinău

O lungă mărturie diplomatică asistată cu sprijinul lui Armand Goșu.


În cultura română, numele Baconschi (cu -sky sau cu -schi!) constituie un brand!

„…sunt mândru de acest patrimoniu «intangibil»: port un nume renumit, prin munca onestă şi creativitatea mai multor generaţii. Un nume de familie care a contribuit – alături de atâtea alte familii vrednice – la definirea României moderne”, ţine să spună Teodor Baconschi, sus şi tare, încă din primele pagini ale volumului Legătura de chei. O mărturie diplomatică, Curtea Veche, 2013.

Deloc întâmplător, acest subtitlu – cartea fiind o lungă mărturie diplomatică (asistată, aş zice, dat fiind că autorul nu face decât să răspundă întrebărilor lui Armand Goşu), pe parcursul căreia se trece de la un subiect la altul, dar numai după ce le „epuizează” rând pe rând, se revine la anumite aspecte esenţiale, se deschid tot felul de paranteze etc., etc. De la intrarea în politică a fostului absolvent de Teologie, fiindcă „dintotdeauna m-a enervat clişeul despre acea presupusă incompatibilitate dintre intelectuali şi politică […] E nevoie de minţi luminate în politică. Numai oamenii cu o educaţie superioară promovează valoarea, pentru că nu se tem de concurenţă”, la meandrele unei cariere diplomatice care începe ca ambasador la Sfântul Scaun, la Roma („oraşul perfect: vechi, ordonat, vital, senin, punctat de siluete absolute… Toată istoria e prezentă acolo, ca o lavă încremenită”), continuă la Lisabona, culminează la Paris, şi se încheie pe moment în fotoliul de ministru al Afacerilor Externe, orice experienţă este valorizată temeinic, iar formulele prin care surprinde epoca noastră sunt cu adevărat memorabile, de-ar fi s-o citez doar pe aceasta: „E vremea preşedinţilor care-şi dau sms-uri! Sau care anunţă decizii majore pe Twitter…”

Un loc aparte în volum ocupă relaţiile României cu R. Moldova, iar abordarea ex-şefului diplomaţiei româneşti, care a semnat Tratatul de bază cu Chişinăul este cât se poate de nuanţată, de la „Atitudinea Bucureşti-ului din anii Iliescu a fost şi ea ambiguă: pe de-o parte, regăsiri simbolice şi poduri de flori; pe de-altă parte, un românism de faţadă, numai bun pentru a legitima acţiunile Moscovei…” la „nu mai suntem acel stat anexionist de operetă din anii ’90, ci un stat-membru UE, care facilitează dialogul UE – Republica Moldova pe două paliere: prin activism, în cadrul oferit de Parteneriatul Estic, şi prin fructificarea relaţiilor privilegiate la nivel bilateral”.

Mare lucru, să poţi spune, sus şi tare: „Am lucrat, ca diplomat, cu toţi cei trei preşedinţi ai României”!
26 august ’13
XS
SM
MD
LG