Linkuri accesibilitate

Moldova cititoare?



De-a dreptul impresionantă iniţiativa portalului de ştiri UIMEDIA de a realiza, în ajunul sărbătorilor naţionale din 27 şi 31 August, un TOP-10 al celor mai bune romane basarabene din ultimii 50 de ani ! De ce? Fiindcă în ultimii ani ori de câte ori venea vorba de vreun top, sondaj de opinie sau barometru, acesta se referea doar la politicieni, partide politice sau oameni de afaceri, componenta culturală lipsind cu desăvârşire din ecuaţia succesului. (Cele cinci premii naţionale, a câte 100.000 de lei, acordate unor oameni de artă – pictoriţei Eleonora Romanescu, scriitorului Spiridon Vangheli, interpretului Mihail Munteanu, compozitorului-dirijor Gheorghe Mustea, şi regretatului regizor Victor Bucătaru – recompensează mai degrabă nişte cariere mai mult sau mai puţin încheiate, una vai! subit, şi nu operele la zi ale unor creatori în plină ascensiune; altfel spus, statul nu investeşte un sfanţ în talentele robuste de azi, ci „aureşte” bătrâneţile unor veterani ai culturii naţionale…)

Cât despre lista propriu-zisă de titluri romaneşti „scoase la mezat”, ea reflectă o stare de fapt consemnată de numeroşi critici – s-a scris (bine!) roman în Basarabia anilor ’60 (cele patru realizări majore: în 1966 – Povara bunătăţii noastre, de Ion Druţă; Povestea cu cocoşul roşu, de Vasile Vasilache; Zbor frânt, de Vladimir Beşleagă; şi în 1968 – Singur în faţa dragostei, de Aureliu Busuioc); apoi a urmat o perioadă în care de scris s-a scris mult (Nicolae Vieru, Viorel Mihail, Valeriu Babansky, Marcela Mardare, Lidia Istrate ş.a.), dar de rămas, n-a prea rămas (cel puţin, nu în conştiinţa publică). Va trebui să intre-n scenă generaţia 80 pentru a relansa romanul basarabean, prin Martorul lui Vasile Gârneţ şi Cubul de zahăr al lui Nicolae Popa, după care… iată-i pe mai tinerii Alexandru Vakulovski, cu Pizdeţ, Ştafan (Savatie) Baştovoi, cu Iepurii nu mor (două ediţii româneşti, plus o traducere în franceză), Pavel Păduraru, cu Karlik, Dumitru Crudu, cu Măcel în Georgia, Iulian Ciocan, cu Înainte să moară Brejnev, Mitoş Micleuşan, cu Kasa Poporului, ca să nu mai spun că plutonul noilor veniţi este ajuns din urmă (şi chiar, aş zice, concurat din greu!) de un om politic & diplomat, Oleg Serebrian, cu Cântecul mării. Ce mai, în Republica Moldova se scrie nu şagă; întrebarea este dacă se şi citeşte.

Primele reacţii – sondajul este interactiv – mă fac să cred că moldovenii au o bună memorie a anilor de şcoală; altfel spus, în top conduce detaşat Ion Druţă, cu Povara bunătăţii noastre; alte câteva titluri prezente în programa de studii (Clopotniţa, de Ion Druţă; Singur în faţa dragostei, de Aureliu Busuioc; Zbor frânt, de Vladimir Beşleagă) se regăsesc şi ele în fruntea listei. Dintre „lecturile facultative”, m-a bucurat procentul relativ înalt (7,87%) al romanului lui Paul Goma, Din calidor, nu şi faptul că acesta se situează după Pizdeţ-ul lui Alexandru Vakulovski (9,02%), lucrare indiscutabil inovatoare, totuşi periferică în contextul literelor noastre. Totodată, scrierile unor creatori de cursă lungă care-au marcat adevărate jaloane în literatura noastră abia dacă se apropie de 1%, ceea ce mă face să mă întreb: de fapt, cine votează? şi după ce criterii? şi de când oare numărul maxim de voturi = valoarea?

Sau poate că UNIMEDIA a gândit strategic această bătălie pentru cititorul de masă – mai întâi îi lasă pe toţi voluntarii să se dea cu părerea, după care va trimite la atac un comando de 7 scriitori profesionişti (dintre care, cel puţin doi prezenţi pe lista lungă cu câte două titluri). Încă nu se ştie ce-l aşteaptă pe marele învingător; e cert însă că un asemenea sondaj de opinia îşi are raţiunea de a fi, cel puţin pentru viitoarele achiziţii de carte pe care le va face – de data asta, cu mai multă transparenţă, să sperăm – Ministerul Culturii, via Biblioteca Naţională/Municipală.

În tot cazul, însuşi faptul că vizitatorii UNIMEDIA nu mai sunt chemaţi să desemneze, cu ocazia sărbătorilor naţionale, politicianul anului/deceniului/celor-22-de-ani-de-independenţă este un semn că, fie şi în ceasul al 12-lea, societatea noastră începe să înţeleagă că liantul unei naţiuni îl constituie Cultura, fie şi pentru o singură zi (de „Limba noastră cea română”), de dragul căreia aceasta cenuşăreşte anul împrejur.

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG