Linkuri accesibilitate

O istorie de familie din însângeratul veac XX: Unchiul tatălui meu, Şrul (Israel) Peisahovici Tismineţchi


Şrul Peisahovici Tismineţchi
Şrul Peisahovici Tismineţchi

Am fost la Soroca in mai 2010, eram in Republica Moldova la o conferinta despre investigarea crimelor comunismului in Europa. Stiam ca in familia tatalui meu, nascut Leonid Tismineţki in februarie 1913, in anii 30, au existat intense divergente politice. Stiam ca unii erau liberali, altii comunisti, sionisti, socialisti. Nu stiam pana acum de taranisti.

Am primit saptamana trecuta de la prietenul meu, istoricul basarabean Igor Casu, dosarul NKVD al varului primar al bunicului meu patern, Şrul Peisahovici Tismineţchi (folosesc transcrierea lui Igor), in anii 30 militant taranist la Soroca, anchetat si arestat ca “dusman de clasa” in august 1940 de politia secreta stalinista, deportat in Gulag. Zek este o abreviere si inseamna detinut in inchisorile si lagarele sovietice, asemeni haftling-ului din cele naziste. Un mare istoric, Istvan Deak, a scris ca lagarele de concentrare au fost rusinea absoluta a secolului XX. Avea dreptate.

Am scris acest articol pentru ca adevarul curat, netrucat, nefardat, necosmetizat si nedesfigurat, trebuie cunoscut. Nu fac aici decat sa sustrag un nume imensei, revoltatoarei injustii a uitarii. Cum scrie Timothy Snyder in “Bloodlands”, in spatele fiecarei cifre a Gulagului si Holocaustului, se afla un destin, o tragedie, un supliciu, o speranta nimicita. In plus, acest caz spune ceva despre viata politica a Romaniei interbelice.

Da, existau extremisti, comunistii si legionarii, dar existau si partidele istorice. Romania era o democratie constitutionala. Premierii ucisi de legionari depun marturie pentru refuzul pactului cu bezna barbara. La fel, oamenii politici democrati chinuiti, prigoniti, asasinati de comunisti au dovedit ca nu toata lumea accepta capitularea, ca demnitatea este un cuvant cu o semnificatie reala in limba romana.

Bunicul meu, Moisei Tismineţchi (uneori transcris Tismineţki) a emigrat in Statele Unite, in 1930, la fratele lui Şrul. Tatal meu era inca minor, a ramas in Basarabia, apoi a ajuns la Bucuresti. A intrat elev la un liceu tipografic, s-a inrolat rapid in miscarea comunista de tineret. Sora sa mai mare, nascuta in 1903, Nema (Nehama), studiase medicina la Iasi, lucra la un dispensar intr-un sat din preajma Capitalei.

Daca e sa folosim categoriile sociale, Şrul era burghez, a facut politica taranista, dupa anexarea Basarabiei de catre sovietici, a fost arestat si deportat in Gulag “pentru agitatie contrarevolutionara”. A fost una din victimele epurarii de clasa. A devenit zek, detinut in Gulag. In momentul ocuparii Basarabiei si Bucovinei de Nord, ca si in tarile baltice, ca si Ucraina de Vest si in Belorusia de Vest, au fost organizate deportari in masa. Oricine sa incadra intr-una din categoriile desemnate drept "vrag naroda" (dusman al poporului) era ridicat, arestat, deportat sau, de multe ori, executat. Genocidul comunist nu tinea cont de originea etnica.

Genocidul nazist, in care includ si Holocaustul organizat de dictatura lui Antonescu, ignora originea sociala. Acest lucru este pierdut din vedere de cei care incearca sa mistifice semnifiatiile reale ale acelor catastrofe.

Tatal meu si-a urmat propriul drum, radical diferit de acela al parintelui si de al unchiului sau.A fost arestat pentru activitati clandestine, a fost judecat, a ajuns la Doftana. Dupa eliberare din inchisoare in 1937, a plecat in Spania, a luptat in Brigazile Internationale, si-a pierdut bratul drept in batalia de la raul Ebru in 1938, la 25 de ani. A ajuns la Moscova (nu in Basarabia, cum au sustinut unii) in toamna anului 1939. A locuit acolo intre 1939 si 1948. Tatal meu, mama mea si cele doua surori au revenit in Romania in martie 1948.

Fratele tatalui meu, Abram, mic meserias, sotia sa si doi copii sub sapte ani, au murit arsi de vii la Odessa. Au murit ca victime ale epurarii de rasa. Celalat frate, Boris, de profesie tipograf, a murit pe front, ca soldat in Armata Rosie. Ful sau, Abram (Bamik) a crescut la Soroca, a murit in 1956, la 16 ani, inecat in Nistru. Nu am intalnit-o niciodata pe bunica pe linie paterna, vorbeam rareori la telefon. A fost in evacuare in Asia Centrala in anii razboiului, a trait apoi si a murit la Soroca. Parintii si surorile mele au mers in vizita in 1955, eu am ramas acasa. Sora ei, Ana Baru, impreuna cu sotul, Naum Imber, si cele doua fiice, Lya si Sofia, au emigrat in 1930 spre Venezuela. Lya a devenit prima femeie medic din acea tara, iar Sofia a fondat Muzeul de Arta Contemporana din Caracas care i-a purtat numele pana cand colonelul Chavez a decis sa-l inlature.

Mi-am urmat drumul meu, mai aproape de de optiunile lui Şrul (transcriere a pronuntarii familiare a numelui Israel) si opuse celor ale nepotului sau, propriul meu parinte. Sa mai spuna cineva ca veacul XX nu a fost unul absolut naucitor.

Din dosarul NKVD: Şrul Peisahovici Tismineţchi, născut (cel mai probabil în 1890) la Cuhureşti, judeţul Soroca. Locuieşte la Soroca din 1918. Era proprietar între 1921 şi 1940 a unui depozit de lemn care avea un venit de 80 mii lei anual. A fost membru al PNŢ între 1932-1938, vice primar ales al Sorocii în anii 1933-1934, deputat în Consiliul judeţean Soroca în 1934-1938; Soţia- Perla Ilievna (altă dată numită şi Peer Elevna), avea două fiice: Alla, n. 1922 şi Bazea, căsătorită Kaifman. Avea un frate şi 2 surori în America, toţi locuiau la Philadelphia: Iacov, farmacist, plecat în 1911-1913, Liza, sora, plecase împreună cu el; Hana a plecat ulterior, în 1925-1927.

A fost arestat de secţia NKVD din Soroca la 24 iulie 1940, fiind învinuit după art. 54 p. 10 al Codului Penal al RSS Ucrainene (agitaţie şi propagandă contrarevoluţionară). Anchetat până în noiembrie 1940 când Osoboe Soveşcianie (Consfătuirea Specială) a NKVD al URSS de la Moscova îl condamnă pe 26 noiembrie la 5 ani lagăr ca element de clasă duşmănos.

Îşi ispăşeşte termenul în regiunea Krasnoiarsk, în Siberia. După 24 iulie 1945 revine la Soroca, unde este pus la evidenţă de NKVD.

Nu se ştie din dosar ce s-a întâmplat cu el după 1945.

Este reabilitat la 10 aprilie 1989 printr-o decizie a Procurorului RSSM Nikolai Demidenko.

Am scris in 2010 despre marele roman “Viata si destin” de Vasili Grossman. Reiau aici un fragment din acel scurt eseu analitic:

In raport cu tezele care sustin ca doar nazismul ar fi reprezentat Raul radical, comunismul fiind cumva doar rau (the lesser evil), romanul lui Grossman insista pe faptul ca bolsevismul a fost el insusi o incarnare a demonismului politic, un nihilism camuflat, dar nu mai putin real, un sistem inuman si anti-uman, deci expresie egal de nociva a Raului radical. Originile catastrofei nu se situau (doar) in psihologia morbida a lui Stalin, ci in primul rand si in chip decisiv in utopia bolsevica formulata de Lenin. Iar relativismul etic al leninismului provenea din marxism, din iacobinism, din radicalismul de stanga.
Previous Next

XS
SM
MD
LG