Începând de ieri 17 adolescenți moldoveni care trăiesc în străinătate au ocazia să-și recunoască patria grație taberei de odihnă DOR, finanțată de guvern. Alla Ceapai a stat de vorbă cu ei pe marginea întâlnirii avute de tineri cu premierul Iurie Leancă.
Dacă părinţii lor ar fi avut un serviciu bine plătit în Moldova, astfel încât să le asigure condiţii decente de trai, probabil, ar fi preferat să fi rămas acasă. Asta am auzit de la adolescenţii invitați la tabăra de vară din Portugalia, Irlanda, Grecia sau Estonia. Deşi spun că îşi iubesc patria şi că şi-ar dori să revină în ţara de baștină, majoritatea dintre ei cred, însa, că, deocamdată, nu au viitor în Moldova. Daniela Şterghite în vârstă de 14 ani s-a stabilit cu părinţii în oraşul portughez Setubal, acum 6 ani. Ultima dată a vizitat Moldova în urmă cu trei ani:
„Acum drumurile sunt un pic mai bune. Se vede că sunt reparate. Asta înseamnă că se face ceva. Dar în rest totul rămâne pe loc.”
Europa Liberă: Restul, ce anume?
„Corupţia. Ea există peste tot, dar în Moldova e puţin mai mare. Medicii, am văzut un video la youtube, unde medicii lucrau cu instrumente de construcţie şi cu instrumente ruginite. Nu îmi pare ceva bun şi normal.”
„Chirurg. Să fac operaţii.”
Europa Liberă: Şi nu ai vrea să munceşti în astfel de condiţii?
„Desigur că nu.”
Daniela îmi spune că ţine legătura cu prietenii din copilărie. Şi pentru că este liceană nu ezită să-i întrebe despre învăţământul din Moldova, care e diferit de cel din Portugalia, spune Daniela:
„Am auzit odată o istorie, unde iarăşi este vorba despre corupţie. De exemplu, aici la examene o persoană poate să dea bani ca să obţină o notă bună. În Portugalia poate există acest fenomen, dar nu e aşa de mare.”
Europa Liberă: Dar calitatea studiilor diferă?
„Aici spun că profesorii sunt mai exigenţi, acolo nu.”
Deşi vorbeşte o română stâlcită, Daniela spune că o exersează zilnic şi nu vrea să o uite pentru că se consideră moldoveancă:
„Să fiu moldoveancă înseamnă să ţin la tradiţiile pe care le am, să nu le uit niciodată, să sărbătoresc Crăciunul moldovenesc, Paştele.”
Europa Liberă: Şi când le sărbătoriţi, ce gătiţi?
„Şuba, cotlete, răcitură, mămăligă.”
„Aştept Moldova să se dezvolte ca celelalte state şi chiar mai mult. Moldova e o ţară foarte cultă. Problema este că nu a intrat în UE.”
Europa Liberă: Dar crezi că Moldova se va integra în UE? Îţi doreşti acest lucru?
„Aş vrea, sper să se integreze cât mai repede.”
Europa Liberă: Dar tu ţi-ai dori să revii în Moldova?
„Mi-ar plăcea să revin cât mai repede posibil. Dar nu ştiu dacă o să mă întorc mai repede.”
Europa Liberă: De ce?
„Părinţii nu pot, nu au posibilităţi să se întoarcă în Moldova. E greu pe timp de criză.”
Europa Liberă: Dar în Portugalia trăiţi bine? Aveţi de toate, părinţii au de lucru?
„Nu avem de toate, dar avem posibilitatea de a trăi, aşa, minim.”
„Am venit să văd tradiţia moldovenească. E greu pentru că e o diferenţă mare între tradiţia irlandeză şi cea moldovenească. Eu vreau să o învăţ şi să ştiu cum au trăit părinţii mei. Îmi doresc tare să văd locurile frumoase din Moldova, cum ar fi Orheiul Vechi.”
Trebuie să recunosc că am rămas surprinsa de întrebările adresate de copii premierului Iurie Leancă. Ce măsuri se întreprind pentru a reîntoarce moldovenii în ţară? Când se va integra Republica Moldova în UE? Când vor fi reparate drumurile şi rezolvată problema canalizării în Moldova? Sau cum ar putea contribui diaspora pentru prosperarea ţării? Nu am cum să știu cât optimism le-au insuflat răspunsurile auzite, dar cert este că nu vorbele sunt ceea ce i-ar putea determina, cândva, poate să revină acasă.
