Linkuri accesibilitate

Franţa nu are reproşuri la adresa R. Moldova


Tradiţionala paradă de Ziua căderii Bastiliei. Champs-Élysées, Paris

Tradiţionala paradă de Ziua căderii Bastiliei. Champs-Élysées, Paris

Ambasadorul moldovean la Paris, Oleg Serebrian, explică politica specială a Franței față de extinderea UE.


Înaintea summit-ului de la Vilnius al Parteneriatului Estic, care ar putea aduce Moldovei apropierea de UE, Europa Liberă își continuă seria interviurilor consacrate șanselor de succes ale efortului pro-european moldovean. Într-un interviu telefonic acordat lui Vasile Botnaru, ambasadorul moldovean la Paris, Oleg Serebrian, a explicat reținerile Franței față de extinderea UE, în comparație cu entuziasmul altor puteri occidentale, ca Germania.

Europa Liberă: După ce ştim că Germania este un susţinător aprig al Republicii Moldova pe calea integrării europene, Franţa are reputaţia unui stat mai rezervat, din varii motive. Dumneavoastră, care sunteţi la Paris, cum vedeţi această reţinere, cel puţin, cum se vede în presă?

Oleg Serebrian

Oleg Serebrian

Oleg Serebrian: „Nu putem nega faptul că Parisul este mai prudent, atunci când e vorba de procesul de extindere a Uniunii Europene, de relaţia Uniunii Europene cu ţările Europei de Est. Sunt foarte multe motive pentru o atare atitudine a Parisului.

Legat de Republica Moldova, situaţia e totuşi diferită, dacă o comparăm cu cea a Ucrainei, bunăoară. Există o reţinere, pe care am simţit-o personal, mult mai puternică faţă de Ucraina decât faţă de Republica Moldova. E vorba şi de alte dimensiuni, e vorba şi de alte probleme. Reproşurile, care se fac auzite la adresa Ucrainei, au greutate şi consistenţă.

La adresa Republicii Moldova, de fapt, Parisul reproşuri nu a avut. Au fost anumite îngrijorări, în prima jumătate a acestui an. De altminteri, aceste îngrijorări au fost împărtăşite de toate capitalele ţărilor prietene ale Republicii Moldova. Cred că acele probleme, minuscule, de ordin tehnic, legate de securitatea frontierei, bunăoară, de migraţia clandestină vor fi discutate în timpul vizitei ministrului francez de Interne, vizită preconizată la Chişinău, şi eventualei vizite a unor miniştri moldoveni, poate chiar ministrul de Externe al Republicii Moldova, la Paris sau, într-un alt cadru, european, unde se pot întâlni cu colegii francezi.

Reţinerea pe care o simţeam faţă de Republica Moldova, acum 2 ani, nu mai este. Poate se explică şi prin schimbarea echipei de guvernare. Partidul Socialist este mai deschis în raport cu dreapta. Uniunea Mişcării Populare, formaţiune din care face parte şi ex-preşedintele Sarkozy, este mult mai dură în raport cu procesul de extindere al UE spre Est, avea şi alte priorităţi de politică externă, mai ales direcţia sudică.

De altminteri, un element care ne poate face să înţelegem politica externă a Franţei este că tradiţional Franţa are un interes spre spaţiul mediteranean, spaţiul african, mai puţin spre cel est-european. Germania are o predilecţie, o aplecare anume spre spaţiul central şi est-european, mai puţin spre cel mediteranean. Deseori discuţiile dintre Paris şi Berlin sunt legate de aceste priorităţi ale celor două ţări. E un conflict de interese pe undeva, între Paris şi Berlin, în legătură cu aceşti vectori de orientare geopolitică. Dar nu este chiar atât de grav şi simplificăm lucrurile când spunem că Berlinul este favorabil şi Parisul este nefavorabil. Sunt situaţii când, poate, tocmai invers, Parisul este mai deschis în anumite reuniuni şi pe anumite poziţii faţă de Republica Moldova, faţă de Georgia, faţă de Armenia, decât ar fi Germania, Austria sau alte ţări care sunt efectiv interesate de spaţiul central-european şi au altă expertiză. Trebuie să recunoaştem aici că aceasta simt nu atât în discuţiile poate cu oficialii francezi, ci, mai ales, în discuţii cu jurnaliştii francezi, cu ONG-urile franceze, chiar cele specializate în studii strategice, studii politice. Nemţii au o expertiză mult mai bună pentru tot ce ţine de spaţiul ex-sovietic, spaţiul est-european.”

Europa Liberă: Exigenţele nemţeşti nu fac decât să ajute Republica Moldova să se mişte mai rapid şi, dimpotrivă, îngăduinţa, eventual, latină ar putea face un deserviciu. Spuneaţi mai devreme despre venirea socialiştilor la putere care, Franţa, în general, dar socialiştii, mai cu seamă, presupun că ar trebui să fie mai predispuşi să încurajeze spaţiul ex-sovietic. Acuma paradoxul este că, din punctul de vedere al socialiştilor de la Chişinău, de exemplu, francezii sunt mai catolici decât „papa”, că ei sunt mult mai revoluţionari în aplicarea normelor europene. Adică socialiştii din Franţa sunt total diferiţi de socialiştii de la Chişinău , Hollande este poate chiar antipodul lui Dodon. Cum le-aţi explica stângiştilor, gauche-iştilor de la Chişinău că se poate o guvernare de stânga în inima Uniunii Europene?

Oleg Serebrian: „O guvernare de stânga în Uniunea Europeană nu e ceva rar. Au fost situaţii când o bună parte a ţărilor membre ale UE erau guvernate de guverne de stânga, socialiste, social-democrate. Diferenţele între stânga vest-europeană şi cea est-europeană sunt vizibile. Şi ca şi conţinut, ca şi esenţă, nu ştiu în ce măsură socialiştii de azi din Franţa mai rămân fideli ideilor marxiste. A avut loc, cum spun francezii, o droite-izare a stângii şi o gauche-izare a dreptei, în ultimul timp. Lucrurile s-au întrepătruns atât de mult încât, dacă citiţi programele Uniunii pentru Mişcarea Populară care se consideră conservatoare, şi Partidului Socialist care se consideră de stânga, deseori puteţi să confundaţi care program aparţine unui partid sau altui partid.

Legat de Republica Moldova, partidul recunoscut de Internaţionala Socialistă şi de Partidul Socialist European ca făcând parte din familia socialistă, este Partidul Democrat, din câte cunosc. Este şi un parteneriat între socialiştii francezi şi Partidul Democrat din Republica Moldova. Partidul Liberal Democrat ştiu că avea o relaţie cu Uniunea pentru Mişcare Populară. Deci, şi la nivel de partid, aceasta este foarte important, există nişte relaţii între formaţiuni politice franceze şi formaţiuni politice moldoveneşti.”

Europa Liberă: Acuma, mai nou, Uniunea Europeană, solidar, a luat sub umbrelă Ucraina, în legătură cu zisul „război” vamal. Moldova nu beneficiază de acelaşi tratament în situaţii comparabile. Sau, cel puţin, experienţa cu vinurile arată că a fost lăsată „singură în faţa dragostei”, vorba lui Busuioc. Cât de mult ar putea conta Republica Moldova, eventual, pe un sprijin, în cazul unor confruntări comerciale?

Oleg Serebrian: „Cred că situaţia s-a schimbat. Atunci era un caz, n-aş spune singular, pentru că era şi Georgia, şi reacţia, e adevărat, legată de Georgia a fost mult mai dură din partea Uniunii Europene, la nivel verbal, şi mult mai evidentă, din punct de vedere economic, a fost asistenţa acordată de Occident Georgiei, decât Republicii Moldova. Nu ştiu cum se explică, a fost un ataşament aparte al UE sau Occidentului faţă de Georgia sau o pasivitate a Chişinăului, poate şi una, şi alta, îmi vine greu să spun pentru că nu cunosc detaliile de la acea vreme. Acum, această ofensivă pe care Moscova o are în legătură cu constituirea unei uniuni vamale, unui spaţiu mai integrat economic, trezeşte o anumită nelinişte unor politicieni, unor factori de decizie din Vest. Probabil că aceste acţiuni legate de Ucraina au fost interpretate ca prea rigide. Şi anume din acest motiv Uniunea Europeană a şi venit cu contramăsuri, ca să nu spun, cu o contraofensivă. Dacă pe acest fundal ar fi aplicate anumite presiuni asupra Republicii Moldova, cred că şi Republica Moldova ar fi pusă în aceeaşi listă cu Ucraina şi asistenţa ar fi alta decât a fost acum câţiva ani. E o altă conjunctură, este o altă situaţie. Nu pot să spun că e o confruntare Est-Vest, o confruntare UE-Rusia. Dar există o anumită nelinişte în cercurile politice europene, am simţit-o chiar în cercurile politice franceze care sunt foarte deschise faţă de Rusia, trebuie să spun acest lucru. Nu ştiu dacă în Vestul Europei există o societate care să aibă o deschidere atât de mare faţă de Rusia. Nu spun faţă de Rusia în sens politic, ci, mai ales, în sens cultural, în sensul amintirilor. Este o relaţie nostalgică, pe undeva, pentru că mulţi francezi mai văd, pe undeva, Rusia anului 1914, nu Rusia anului 2013.”

Europa Liberă: Adică nobilimea belaya gvardia?

Oleg Serebrian: „Exact. Dar chiar şi în Franţa, dacă urmăriţi presa, sau asistaţi la anumite reuniuni ale unor instituţii foarte solide de studii de relaţii internaţionale, studii strategice, se simte o anumită nelinişte în legătură cu reticenţa pe care o are Moscova faţă de apropierea unor ţări din spaţiul ex-sovietic faţă de Uniunea Europeană. Nu spun că această reticenţă există cu adevărat, cel puţin, se creează impresia că o astfel de reticenţă ar exista la nivel politic.”

Europa Liberă: Dar cum tratează exact Franţa lui Hollande măsurile cele mai recente ale lui Putin şi ale Dumei de Stat: legile anti-gay, persecuţiile, anti-Navalnîi, alegerile Sobianin versus Navalnîi? Franţa cum tratează aceste subiecte?

Oleg Serebrian: „Nu pot să vă spun. La nivel oficial nu am auzit declaraţii. Nu exclud că în discuţiile pe care le au oficialii de acolo cu colegii lor ruşi problema a fost evocată. Reacţia a fost, mai curând, din partea societăţii civile, din partea presei, chiar din partea partidelor politice. Au fost semne de îngrijorare în legătură cu aceste situaţii, dar nu am auzit să fie o atitudine politică.”
XS
SM
MD
LG