Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânii la Europa Liberă, cu Nadia Darie.


Nadia Darie: născută pe 28 februarie 1989 în comuna Zâmbreni, raionul Ialoveni. Deși a studiat Limbi Străine, Etnofolclor și e magistru în Relații Publice și Publicitate, a rămas fidelă visului copilăriei: cel de a fi jurnalistă. Are o experiență de doi ani în TV și radio, face blogging și scrie cu plăcere pe diverse teme. Actualmente este redacor la revista on-line pentru femei PentruEA.md.

Luni

Începutul de săptămână a fost total neordinar, de fapt s-a dovedit a fi o continuare a week-end-ului. „Ceasul cu cântecel”, numit Ionel, m-a trezit noaptea de vreo cinci ori, dar ce mai contează când știi că toată ziua vei sta pe plajă să admiri marea... Frumoasă Marea Neagră, și uneori deosebit de verde, dar începutul de săptămână a fost și un început de mare fără alge la mal.

Grație tatălui său, Ionel a descoperit astăzi bomboanele pe băț (eu multe voi povesti despre fiul meu, sper să nu vă plictisesc) și le savurează, pe alocuri, cu nisip. Are și nume pentru ele – BAM, care e frate de rimă cu CAM – noul camion dăruit de o nană dragă. Mie îmi place că în sfârșit se ține bine bronzul și acasă mă voi putea admira bronzată fără să-mi pun ochelari de soare (și pe ăștia mi i-a „botezat” feciorașul în mare)...

Marți

E aproape miezul nopții. E unica zi din an când mă pot lăuda că dimineața am făcut plajă la mare, iar seara deja trebăluiesc prin casă. După călătorii, prima zi este, cred, pentru fiecare gospodină „Bolishaia stirca”. În drum spre casă, pe traseu, copii de 8-10 ani vindeau pungi cu miez de nucă proaspăt, numai bun de mâncat.

- Cât vrei pe pachetul ăsta?
- 40 de lei!
- Tu le-ai curățat? (ne dăm seama că degeaba am întrebat, băiatul avea palmele negre-negre)
- Eu, eu...

Pentru efort a fost răsplătit cu mai mult decât ceruse... Bine că muncește și își câștigă banul de mic, însă păcat pe părinții care-i fură copilăria. Savurez porția incomparabilă de iod până la Chișinău.

Am citit undeva că nu e bine să citești în transport și cum nu pot să stau în zadar, am împletit. E un cadou pentru o foarte bună prietenă de familie. Geanta e aproape gata, păcat că ghemul de ață s-a sfârşit.

Miercuri

La site-ul pentru care lucrez s-au adunat multe de făcut, ori lipsa mea nu le-a rezolvat, ci le-a tot adunat. Aștept cu nerăbdare somnul unui pici ștrengar ca să mă apuc de treabă. Nu m-am bucurat prea mult (destul) de liniște, turcoaica de vizavi a spart tăcerea (și somnul piciului ștrengar), sunându-mă pe interfon ca să-i deschid. Cu ce-i vinovată ea că administratorul încă n-a reparat aparatul (care e defect deja de 3 luni)? Și cum vecina mea din Turcia nu prea împletește nici rusă și deloc româna, tot eu voi fi cea pretențioasă care-l va suna iarăși pe administrator cu problema. Poate că-s banală, dar... Lucrul lăsat de azi pe mâine, așa rămâne – e foarte valabilă zicala zilei ce se scurge.

E importantă ziua, cât pe ce să uit, în special pentru cea mai mare verișoară pe care o am – face astăzi 45 de ani. Am felicitat-o și am căzut pe gânduri, calculând cât mai am până atunci și imaginându-mi cum vom arăta, eu și soțul la 45 de ani...

Joi

Neașteptat de răcoare! Vremea asta ține cu mine, azi e zi de călcat rufe, caci era imposibil să calci când afară termometrul se întrece cu verișoara proaspăt aniversată. Și feciorașul mamei ține cu mine și doarme dulce și cuminte mai mult.

Spre seară îmi vine cheful de bucătărit - și elanul se face mai mare când îmi vine Ionel în ajutor. Pentru prima dată mă ajută feciorașul la gătit perișoare. Le și gustă, încă negătite, exclamând: “Mneam-mneam...”, semn că-s bune.

- Vor fi bune, îi zic eu, atunci când mama le va coace.
- Bâââââââh! (asta înseamnă că se vor coace în cuptor, iar acela e fierbinte și copiii nu au voie să-l atingă)

Seara tati încearcă să spargă nițel dependența feciorului de mami, cu succes, pentru că acest experiment va continua la propriu în week-end, doar că deja cu buneii.

Vineri

De obicei mă bucur când vine sfârșitul de săptămână. Cel de acum însă, e mult prea aglomerat cu de toate, așa că nici nu știu să mă bucur sau ba. Nu-l privez pe copil de plimbarea zilnică, deși am multă treabă. După o escală pe tobogane, un tur cu scrânciobul și altele două pe căluți, ne luăm porția de vitamina D3 și de calciu și trecem la trebăluit prin casă... că doar mama numai a finalizat curățenia.

Pun la punct cadoul prietenei mele dragi, că de mâine încep schimbările, marile schimbări. Îmi place când toate se produc după voia noastră și doar spre binele nostru. Sentimentul de împlinire va veni doar duminică, spre seară, însă până atunci avem de ales culori, experimentat și muncit! Doamne ajută!
XS
SM
MD
LG